Cetatea Brusiei este în părţile Bitiniei, în hotar cu Frigia şi cu Moesia. În această cetate, pe vremea rău-credinciosului împărat Iulian, cel lepădat de credinţă, a fost episcop Sfântul Timotei (361-363), care, pentru curăţia şi sfinţenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Şi păstorea duhovniceşte poporul său, tămăduind bolile, cu puterea cea dată lui de la Dumnezeu. Şi, luminând cu învăţătură turma sa, întorcea la Domnul pe mulţi necredincioşi. Iar, după ce a venit împărat Iulian şi acesta a început a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfântul Timotei, s-a ostenit şi mai mult cu propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu, întărind pe cei credincioşi în credinţă. Deci, aflând de dânsul, păgânul Iulian a trimis să-l prindă şi l-a închis în temniţă. Şi mulţi veneau la dânsul când era el în lanţuri, iar el îi învăţa să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Şi, a fost înştiinţat şi Iulian de aceasta. Şi l-a oprit pe el să înveţe despre numele lui Hristos, dar Sfântul Timotei nu a încetat să-şi împlinească datoria, propovăduind, fără teamă, pe Mântuitorul. Şi, mâniindu-se, împăratul a trimis pe un slujitor al său şi i-a tăiat capul Sfântului Timotei în temniţă. Şi aşa, vrednicul păstor s-a adus jertfă pe sine, primind cununa muceniciei. Întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Întru această zi, pomenirea Sfinţiţilor Mucenici
Alexandru si Antonina (+303-305)
Aceştia au fost din satul Cordam. Sfânta Antonina petrecea viaţa ei în curăţie şi cu cinste. Deci, fiind prinsă de dregătorul Fist şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească idolilor, a fost dusă cu sila, într-o casă de desfrânare. Şi, stând acolo, nemâncând trei zile, i s-a arătat, noaptea o lumină, şi, făcându-se tunet mare, s-au deschis uşile casei şi s-a făcut glas din cer către ea, îndemnând-o să se scoale şi să ospăteze. Apoi, a fost dusă, iarăşi, înaintea dregătorului şi, neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabia de lemn. Şi, iarăşi, a fost adusă în casa de desfrâu. În această casă, prin descoperirea îngerului, a intrat Alexandru şi, pentru vârsta lui tânără, că era de douăzeci şi trei de ani, s-a prefăcut că merge acolo pentru păcat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas în casă. Peste puţin timp, văzându-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregător. Şi, întrebându-l pentru ce a făcut aceasta, mucenicul n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însuşi gura sa. Şi, mai întâi, a fost bătut cu sabia de lemn. Apoi, prinzând şi pe Sfânta, le-a tăiat degetele mâinilor şi picioarelor şi, ungându-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat brânci într-o groapă cu foc şi, acolo, şi-au luat fericitul sfârşit. Şi se face prăznuirea lor la mănăstirea Maximin, care este în Constantinopol.
Întru această zi, cuvânt de la Isus Sirah
Nu te certa cu cel puternic, ca să nu cazi vreodată în mâinile lui. Să nu te judeci cu omul cel bogat, ca să nu-ţi îngreuneze ţie măsura. Pentru că pe mulţi i-a pierdut aurul şi inimile regilor le-a aplecat. Să nu te sfădeşti cu omul cel limbut şi să nu pui pe focul lui lemne. Să nu te însoţeşti cu omul rău crescut, ca să nu se necinstească strămoşii tăi. Să nu ocărăşti pe omul cel ce se întoarce de la păcat; să-ţi aduci aminte că toţi suntem vinovaţi. Să nu necinsteşti pe vreun om la bătrâneţile lui, pentru că şi tu însuţi vei îmbătrâni. Nu te bucura de moartea vrăjmaşului tău; să-ţi aduci aminte că toţi trebuie să murim. Să nu treci cu vederea vorbele înţelepţilor, ci, la pildele lor, opreşte-te, pentru că de la dânşii vei deprinde învăţătura, despre cum să slujeşti la cei mai mari. Să nu te depărtezi de la poruncile bătrânilor, pentru că şi ei s-au deprins de la părinţii lor, că, de la ei, vei învăţa înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. Nu aţâţa cărbunii păcătoşilor ca să nu te ardă flacăra focului lor. Să nu ajungi până la sfadă cu omul iute la mânie, ca să nu fie o cursă întinsă înaintea buzelor tale. Să nu dai împrumut omului, celui mai tare decât tine, şi, de vei împrumuta, socoteşte împrumutul ca pierdut. Să nu fii chezaş peste puterea ta, iar, dacă ai dat chezăşie, fii cu grijă, că va trebui să plăteşti.
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, ca să nu ne jurăm şi să nu ne călcăm jurământul
Drept aceea, dacă cei ce mint, pătimesc multe, apoi, cei ce-şi calcă jurământul, oare, nu vor pătimi? Că, dacă numai pentru răspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: "Adevărat, cu atât am vândut ţarina," a murit, iar voi dacă vă juraţi şi călcaţi jurământul, de ce fel de osândă veţi fi vrednici? Este potrivit să arătăm, astăzi şi din Legea veche, cumplitul lucru al călcării de jurământ, că zice Zaharia Proorocul: "Secera se pogoară, lungă de douăzeci de coţi, şi înaltă de zece coţi", pogorâre care arată grabnica năvălire a pedepsei, ce urmează călcării jurămintelor. Fiindcă acei mulţi coţi însemnează groaza şi mărimea relelor. Iar, fiindcă vedea secera pogorându-se din cer, aceasta însemnă judecata, care se pogoară de la Judecătorul cel de Sus, iar chipul secerei, arată pedeapsa cea fără de scăpare. Că precum secera, oriunde ar cădea, aduce pierzanie, aşa şi urgia, care se pogoară asupra celor ce se jură şi calcă jurământul înfricoşată este şi acei oameni nu vor putea scăpa, dacă nu îşi vor îndrepta, mai întâi, faptele lor. Că, deşi nu suntem pedepsiţi îndată ce ne purtăm, pentru aceasta, să nu fim fără teamă. Deci, cei ce greşesc mult şi sunt, mai mult nepedepsiţi, decât pedepsiţi, aceia sunt datori să se teamă şi să se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, şi aici şi dincolo. Pentru aceea, dar, să nu căutăm dacă suntem sau nu pedepsiţi de Dumnezeu, ci, să cercetăm singuri, dacă n-am greşit, fiindcă dacă greşim şi nu suntem pedepsiţi, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Mulţi s-au jurat şi jurământul l-au călcat, dar, măcar că au scăpat de osândă până acum, să nu se semeţească, pentru că îi aşteaptă scrâşnirea dinţilor. Şi, poate unii, chiar şi aici vor pătimi şi nu vor scăpa de pedeapsă, chiar dacă, nu pentru greşeala aceea, ci pentru alte greşeli, osândă mai cumplită având. Pentru aceea, dar, să nu căutăm dacă suntem sau nu pedepsiţi de Dumnezeu, călcându-se jurământul, ci, să cercetăm de n-am greşit." Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu