Luna decembrie în 21 de zile: pomenirea Sfintei Muceniţe Iuliana cea din Nicomidia (+304)
Aceasta a trăit în zilele lui Maximian împăratul (304-311), fiind fiică din părinţi, de neam ales, care au logodit-o cu un oarecare sfetnic împărătesc, anume Elevsie. Şi, vrând el să facă nuntă, Sfânta n-a primit, căutând să scape de însoţirea nunţii cu un păgân. Şi zicea ea: "De nu te vei face mai întâi eparh al cetăţii acesteia, nu voi face nuntă cu tine." Iar când tânărul s-a făcut eparh, i-a zis: "De nu te vei întoarce, din legea idolilor, la credinţa în Hristos, nu primesc nuntă cu tine." Deci, Elevsie, spuse tatălui ei toate. Şi neputând tatăl ei să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a dat-o în mâinile eparhului, logodnicul ei, să facă ce va voi. Şi, stând eparhul la judecată şi neizbutind să o înduplece, despuind-o a bătut-o cu vine de bou crude şi, spânzurând-o de cosiţe, a ţinut-o până ce s-a deslipit pielea de pe cap. Apoi i-a ars coastele şi i-a pătruns trupul cu fiare arse în foc şi, legându-i mâinile, a aruncat-o în temniţă. Şi stând ea la rugăciune, i s-a arătat vrăjmaşul tuturor în chip de înger, îndemnând-o să jertfească la idoli şi să scape. Iar Sfânta l-a făcut pe el de a spus singur, fără voie cine era. Deci, iarăşi, aducând-o la eparhul şi stând ea neschimbată în dragostea ce avea către Hristos, au aruncat-o într-un cuptor ars până la roşu şi, răcindu-se în chip minunat, pe mulţi i-a adus la credinţa lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfânta şi-a primit sfârşitul prin sabie. Şi, când s-a logodit cu Elevsie a fost de şaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani.
În unele sinaxare este amintit ca Mitropolit „al Kievului și a toată Rusia”, iar în altele „al Moscovei și a toată Rusia”. Ambele denumiri sunt valabile. Sfântul Ierarh Petru s-a născut în Volinia din părinți evlavioși, Teodor și Eupraxia. Chiar înainte de a-l naște pe fiul ei, Domnul i-a revelat Eupraxiei, binecuvântarea de care se va învrednici fiul ei. La vârsta de 12 ani, tânărul Petru a intrat în mănăstire. El a studiat cu folos cărțile din acele vremuri și a îndeplinit cu înverșunare ascultările monahale. Viitorul sfânt și-a dedicat mare parte din timp studiind cu atenție Sfintele Scripturi, și de asemenea, a studiat iconografia ortodoxă, învățând tainele pictării icoanelor. Icoanele pictate de Sfântul Petru au fost împărțite fraților din mănăstire, dar și pelerinilor care vizitau mănăstirea. Datorită vieții sale virtuoase și ascetice, egumenul mănăstirii a poruncit ca Sfântul Petru să fie hirotonit ieromonah. După ani de munci ascetice la mănăstire, ieromonahul Petru a părăsit obștea cu binecuvântarea egumenului, în căutarea unui loc pustiu. El a construit o chilie pe malul râului Rata și a început să practice ascetismul în tăcere. Mai târziu, în locul în care se nevoia Sfântul Petru, s-a format Mănăstirea Novodvorsk. În jurul său s-au adunat călugări și au construit o mănăstire în cinstea Mântuitorului. Ales egumen, Sfântul Petru și-a călăuzit copiii săi spirituali, nefiind niciodată supărat pe un monah ce gresea. El i-a călăuzit pe frați prin cuvânt și prin exemplu. Virtuosul egumen a devenit cunoscut nu doar în imediata apropiere a mănăstirii, ci și în locuri mai îndepărtate. Cneazul Iuri de Galicia vizita frecvent mănăstirea pentru a fi călăuzit de ascetul sfânt. Odată, în călătoriile sale prin ținuturile Rusiei, Mitropolitul Maxim de Kiev și Vladimir (6 decembrie), a vizitat mănăstirea și a tinut un cuvânt de zidire și povățuire. După ce a primit binecuvântarea Sfântului Maxim, Sfântul Petru i-a oferit o icoană a Maicii Domnului pe care o pictase. Sfântul Maxim s-a rugat înaintea sfintei icoane pentru izbăvireaținuturilor Rusiei. Când Mitropolitul Maxim a murit, Scaunul de Vladimir a rămas neocupat o perioadă de timp. Un stareț numit Gherontie, care aspira să devină Primat al Rusiei, s-a pornit spre Constantinopol cu o scrisoare de recomandare din partea Marelui Cneaz de Vladimir, Sfântul Mihail din Tver (22 noiembrie), cu icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Petru, veșminte arhierești și mitră, convins fiind că va fi sfințit ca mitropolit. Petru, supunându-se voinței Cneazului Iuri al Galiției, a mers și el cu o recomandare la Patriarhul Atanasie al Constantinopolului pentru a fi sfințit ca mitropolit, dar nu avea veșminte pregătite. Dumnezeu l-a ales pe Sfântul Petru să călăuzească Biserica Rusiei. Călătoria egumenului Gherontie a fost însă amânată de o furtună mare. În timpul acestei furtuni, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și a spus: „Demnitatea de episcop nu va fi acordată ție, ci mai degrabă celui care a pictat icoana mea.” Când a ajuns înaintea Patriarhului Atanasie, Sfântul Petru deja era în Constantinopol sfințit ca Mitropolit. Patriarhul i-a dăruit Sfântului Petru veșmintele arhierești, și icoana Maicii Domnului rostind cuvintele: „Ia sfânta icoană a Maicii Domnului, pe care ai pictat-o cu mâinile tale; pentru acest motiv, Însăși Pururi Fecioara ți-a dat acest dar și a prevestit calea ta.” La întoarcerea sa în Rusia, în 1308, Mitropolitul s-a oprit la Kiev și după un an a mers la Vladimir. Pentru noul mitropolit au urmat ani grei, din cauza invaziilor tătare (mongole), dar și din cauza unei dușmănii din partea Marelui Cneaz de Vladimir, nemulțumit fiind de nesocotirea celui ce fusese recomandat de el. Din aceste motive, Sfântul Petru a fost nevoit să-și schimbe reședința de mai multe ori (Vladimir, Kiev, Moscova). Pretutindeni, munca Sfântului Mitropolit s-a axat pe afirmarea adevăratei credințe și a moralității în eparhia sa. Mulți cneji au venit la el pentru că niciodată nu plecau neîmpăcați, deoarece Sfântul îndemna mereu la pace și unitate. În anul 1312, Sfântul a făcut o călătorie spre Hoarda uzbecă, de unde a primit un decret din partea Hanului (conducă-torului) prin care i se garanta protejarea drepturilor pe care le avea clerul rus. În 1325, la cererea Marelui Cneaz Ivan I al Moscovei(1328-1340), Mitropolitul Petru a mutat Scaunul Mitropolitan de la Vladimir la Moscova. Acest eveniment a avut o foarte mare importanță pentru ținuturile Rusiei. Sfântul Petru a prezis profetic eliberarea din jugul tătarilor și că Moscova va deveni primul oraș din Rusia. Cu binecuvântarea sa, s-a pus piatra de temelie a Catedralei Adormirii Maicii Domnului din Kremlin, în august 1326. Sfântul Petru a adormit în Domnul pe 21 Decembrie 1326. Sfintele lui Moaște au fost îngropate în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, într-o criptă din piatră, pe care el însuși a pregătit-o. Multe minuni au avut loc pentru rugăciunile Sfântului. Multe vindecări au fost făcute în secret, lucru care arată semerenia sa chiar și după moarte. Cinstirea primului ierarh al Bisericii Ruse a fost declarată și sărbătorită pe întreg teritoriul Rusiei. În 1339, în ziua prăznuirii Sfântului Teognost(14 martie), Sfântul Ierarh Petru a fost numărat cu sfinții. Ca protector al Moscovei, Sfântul Petru a fost numit să asiste la elaborarea tratatelor de stat. Oamenii Novgorodului au avut o dată dreptul de a-și numi singuri episcopul în Catedrala Sfintei Sofia. După anexarea lor la Moscova în timpul lui Ivan al III-lea, ei au jurat solemn că își vor proclama episcopii doar la mormântul Sfântului Petru, făcătorul de minuni. Și, într-adevăr, primii ierarhi ai Rusiei au fost numiți și aleși la mormântul Sfântului Petru. Cronicile rusești îl menționează frecvent și nicio decizie de stat nu a fost luată fără rugăciuni la mormântul Sfântului Petru. Moaștele sale au fost transferate în 1472 și 1479. În memoria acestor evenimente au fost stabilite ca zile de sărbătoare 5 ctombrieși 24 August.
Sfântul Ierarh Petru, Mitropolitul Moscovei este prăznuit pe 24 august (mutarea Sfintelor Moaște), 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei) și 21 decembrie.
Întru această zi, cuvânt despre unul care a venit la ava Antonie, să se facă călugăr, dar păstra ceva avere pentru sine.
Un frate oarecare, lepădându-se de cea proastă şi lumească viaţă şi împărţindu-şi toată averea la săraci, şi-a ţinut încă puţină avere, ca să-i fie lui de trebuinţă şi de vreo slujbă, a mers la marele Antonie. Însă, după ce a aflat şi a înţeles stareţul toate cele despre dânsul, i-a zis lui: "Dacă voieşti să fii călugăr, să mergi acum în cutare sat şi să cumperi de acolo carne şi să o pui pe ea peste trupul tău, gol fiind, şi aşa să vii aici, aducând-o." Deci, a făcut fratele aşa, iar câinii şi păsările, văzând carnea aceea, îi rupeau lui tot trupul, până ce a venit la Sfântul. Iar, după ce a sosit înaintea stareţului, Ava îndată l-a întrebat pe el dacă a făcut precum i-a poruncit lui. Iar fratele acela şi-a arătat tot trupul lui ciupit şi muşcat de păsări şi de câini. Deci, a zis Sfântul Antonie: "Cei ce se leapădă de viaţa cea proastă şi lumească şi vor să mai aibă şi să păstreze averi şi bani, aşa vor fi rupţi şi ciupiţi, luptându-se cu dracii gândurilor."
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre milostenie.
Povestit-a oarecare din părinţi, că era un dregător, care, trimis cu o solie împărătească, a găsit pe cale un mort, sărac, zăcând gol. Şi, făcându-i-se milă, a zis slugii sale: "Ia calul şi mergi puţin mai înainte." Iar acela, pogorându-se, s-a dezbrăcat de una din hainele sale şi a pus-o peste acel mort şi s-a dus. Apoi, după puţină vreme, trimis fiind tot cu o solie şi ieşind afară din cetate, a căzut de pe cal şi i s-a frânt piciorul. Şi, ducându-l la casa sa, se lupta cu mari chinuri, şi doctorii îl căutau pe el. Iar, după ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul lui. Şi, aceasta văzând, doctorii au hotărât să-i taie piciorul a doua zi, ca să nu-i putrezească şi trupul. De aceasta aflând şi dregătorul, foarte se întrista şi plângea de acea primejdie; şi de mâhnire, nici nu putea să doarmă, ci şi noaptea stătea treaz. Deci, luminând candela, a văzut, la miezul nopţii, că un om se pogoară pe fereastra cea de sus şi a venit la dânsul; şi stând lângă dânsul, i-a zis: "De ce plângi, şi de ce te necăjeşti?" Iar el a răspuns: "Cum să nu plâng, că mi s-a frânt piciorul şi mâine vin doctorii să-l taie?" Iar el a zis: "Arată-mi piciorul tău." Şi, arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat şi i-a zis: "Scoală şi umblă!" Iar dregătorul a zis: "Nu pot că este frânt!" Iar el a zis către dânsul: "Sprijineşte-te de mine." Şi, sprijinindu-se, s-a sculat şi a mers sănătos. Apoi, a zis cel ce s-a arătat: "Iată, te-ai făcut sănătos. Deci, culcându-te, odihneşte-te şi nu te mai necăji." Apoi, şi pentru milostenie i-a povestit câteva cuvinte, zicând că a spus Domnul: "Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Şi, că mila este judecată, la cel ce a făcut milă." Şi altele ca acestea. Apoi a zis: "Mântuieşte-te!" Şi dregătorul a zis: "Te duci?" Zis-a lui acela: "Ce mai voieşti, dacă te-ai vindecat?" Şi, iarăşi, a zis dregătorul: "Pentru Dumnezeu, spune cine eşti?" Răspuns-a cel ce s-a arătat: "Caută la mine." Şi, după ce a privit, acela a zis: "Cunoşti haina aceasta pe care o port?" Şi iarăşi dregătorul a zis: "Da, a mea este." Şi iarăşi a zis acela: "Eu sunt acela pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum şi mi-ai dat haina ta. Şi m-a trimis Dumnezeu ca să te vindec. Deci, mulţumeşte totdeauna lui Dumnezeu." Şi, acestea zicând, a ieşit iarăşi pe fereastra aceea, prin care a intrat. Şi dregătorul nu a încetat, mulţumind lui Dumnezeu, să dea din destul săracilor, din cele ce avea.
Sursa:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/decembrie/Proloage21Dec.shtml
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=29&p2000_imageid=1269
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie21.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu