Proloagele din 9 iunie

 

Luna iunie în 9 zile: pomenirea celui între Sfinţi, 

Părintele nostru Chiril, episcop al Alexandriei

         Sfântul Chiril a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), nepot de soră fiind lui Teofil, episcopul Alexandriei, şi urmaş la scaunul acestuia. A fost, încă, şi apărător al adevărului la sfântul şi cel de-al treilea Sinod a toată lumea, ce s-a adunat la Efes (431) şi a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care răspândise multe hule împotriva Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. Deci, strălucind în multe bune lucrări, s-a mutat către Domnul. Pomenirea lui se face şi la 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare.

Întru această zi, pomenirea celor cinci fecioare:

Tecla, Mariani, Marta, Maria şi Enata (346)

         În zilele lui Saporie, împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot Pavel cu numele, plin de bogăţie, având în biserica sa cinci fecioare, făgăduite lui Dumnezeu. Acestea erau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, ziua şi noaptea lucrând după poruncile lui Dumnezeu. Pavel, liturghisind şi cântâd împreună cu ele slujba, şi păstrând ceea ce i se da din lucrul mâinilor lui. Iar, urâtorul de bine, diavolul, nesuferind sporirea lor, cea după Dumnezeu, văzând obştea lor crescând mereu şi că se străduia spre cele mai bune, a pregătit prin cineva să se dea de veste lui Tars, magul împărătesc, că se află un preot creştin, plin de bogăţie şi că voieşte să câştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele ce le are însoţitoare, care fecioare, nelepădându-se de credinţa lor, el va putea să dobândească toată avuţia lor, dându-le pe ele spre tăiere. Deci, îndată, l-au adus pe Pavel de faţă, împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Atunci, intrând satana în inima preotului, acesta a zis către vrăjitor: “Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ţi eu nici un rău ?” Şi acela răspunzând, i-a zis: “Pentru că eşti creştin şi nu păzeşti poruncile împărăteşti.” De te vei închina soarelui şi vei mânca sânge din jertfele idoleşti, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta.” Atunci, ticălosul, căutând împrejur şi văzându-şi averea sa, jos, zăcând, a zis: “Fac toate câte-mi vei zice.” Şi, închinându-se soarelui, a mâncat din jertfe sângele. Iar, după ce a izbutit în scopul său, magul a zis către Pavel: “Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine, să facă ceea ce ai făcut tu şi să se însoţească cu bărbaţi şi, atunci, luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde vreţi.” Deci, Pavel, apropiindu-se de fecioare, le-a zis: “Vrăjitorul, luând banii noştri, ne-a adus de faţă, îndemnându-ne să facem voia împăratului, şi, aşa, ne va da înapoi toate ale noastre. Şi, iată, am mâncat şi am băut din sângele jertfelor şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci, prin mine, vă îndeamnă şi pe voi, să faceţi aceasta şi, apoi, să luaţi ale voastre şi să plecaţi.” Iar fecioarele, ca într-o unire, mai întâi, scuipând în faţa lui, i-au zis: “Ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna, încă, şi pe noi ? Iată , ca un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani, dând la moarte pe Învăţătorul şi Stăpânul nostru, dar câştigând banii, s-au spânzurat, după ce L-a vândut pe El. Iată, şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani, ţi-ai pierdut sufletul şi ai ajuns a cugeta, ca bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: "Suflete ai multe bunătăţi, mănâncă, bea, veseleşte-te." Pentru care lucru, a auzit: “Nebunule, întru această noapte, vor cere sufletul tău, de la tine, iară cele ce ai gătit, ale cui vor fi ?” (Luca,12,20). Deci, îţi zicem ţie, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a lui Iuda, se vor împlini la tine.” Şi iarăşi, l-au scuipat pe el în făţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca magului, au fost bătute fără cruţare, multe ceasuri, feioarele, care suferind toiegele, ziceau: "Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, şi fă ceea ce voieşti.” Iar magul, uneltind în toate chinurile, ca să câştige banii lui Pavel, a hotărât ca, prin mâna lui Pavel, să se taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va învoi a face aceasta. Iar, dacă aceasta s-ar face, va câştiga el toţi banii, dat fiind morţii şi Pavel, împreună cu Sfintele fecioare. Deci, ticălosul acela, auzind aceasta şi, iarăşi căutând împrejur şi văzându-şi averea, a zis: “Fac toate câte vei porunci.” Şi luând sabia,a venit aproape de fecioare, iar Sfintele, văzându-l s-au înspăimântat şi cu un glas au zis către el: “Ticălosule, păstor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic, ca să ne omori pe noi ? Acesta este Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mâini ? Să ştii că sabia ta, nouă ne este viaţă veşnică, şi noi, cu adevărat, ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care-l primim, iar tu, precum mai înainte ţi-am spus, degrabă îţi vei pierde sufletul, împreună cu bogăţia, şi te vei duce spre prietenul tău Iuda.” Acestea, şi altele, i-au grăit, şi făcând ele mai întâi rugăciune, li s-au tăiat, de el, capetele. Atunci, a zis magul către el: “Să ştii, Pavel, că la nici unul din oameni, n-am văzut această iscusinţă şi isteţime a ta. Pentru aceasta, fără ştirea împăratului, nu te pot elibera. Că, vestindu-se lui, prin mine, despre tine, în mare cinste te va pune. Deci, acum veseleşte-te împreună cu noi şi mâine dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine.” Iar ticălosul acela a răspuns: “Să fie, precum ai poruncit.” Iar, în noaptea aceea, magul, trimiţând pe slugile sale, le-a poruncit să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spânzure. Şi aşa, cu silnicie, şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa, intrând la el magul, după ce l-a aflat spânzurat, vorbea cu ceilalţi ca şi când Pavel, singur s-ar fi spânzurat. Şi a poruncit să-l pogoare şi să-l arunce spre mâncare câinilor. Şi, aşa, au luat sfârşit cele mai înainte zise de către Sfintele femei, preaticălosul Pavel, îndoită moarte suferind.

Întru această zi, cuvântul din Pateric

         Cuvintele cele bune, din comoara cea bună a inimii sale, le scoate omul. Iar, dacă cineva nu-şi va curăţi inima sa de cuvinte rele, apoi, nu va putea să grăiască lucruri bune. Căci, chiar de ar socoti omul să grăiască ascultătorilor, neprimite îi sunt cuvintele lui şi lepădate, fiindcă n-au darul Sfântului Duh. Deci, cel ce voieşte să fie folositor cuiva prin cuvintele sale, să ceară de la Dumnezeu, har spre deschiderea gurii sale. Precum Sfântul Isaia zice: ”Domnul mi-a dat mie limbă de învăţătură, ca să ştiu când se cade a grăi cuvântul.” Că zice: “Ascultaţi-mă pe mine, ca să vieze întru bunătăţi sufletele voastre.” Iar, la Pilde, zice: “faguri de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor, vindecare de suflet.” Pentru că graiurile, cele spre mântuire, fac vindecare sufletului. Şi, cel înţelept în fapte, află Dar. Să iubeşti gura care grăieşte cuvintele bune, că buzele cele dulci acopăr inima tihnită." Şi iarăşi: “Din buzele drepţilor, picură înţelepciune, iar gura celor smeriţi, izvorăşte daruri.” Şi iarăşi: “Din roadele gurii omului, se va hrăni sufletul de bunătăţi şi după osteneala gurii lui, i se va răsplăti lui.” Pentru că buzele cele adevărate, îndreptează mărturia lui şi cei ce voiesc a fi smeriţi, se vor veseli.” Iar David zice: “Răspuns-a inima mea cuvânt bun”(Psalm 44,1) Şi: “Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.” (Din Liturghier). Şi: “Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta."(Psalm 50,16). Încă, mărturiseşte cu tărie şi Pavel, zicând: "Cuvântul vostru, în toată vremea, să fie cu dar, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”(Colos, 4, 6) Şi , către romani: “Că doresc să vă văd pe voi, ca să vă dau vouă vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră”(Rom. 1,11). Şi iarăşi: “Rogu-vă dar, pe fiecare din voi, fraţilor, mângâindu-vă pe voi, ca să umblaţi cu vrednicie după Dumnezeu.” Şi cela ce se ştie pe sine, că a luat dar de mângâiere, să grăiască, dar, cu smerită minte, şi să zidească şi pe alţii, ca să nu fie şi el osândit, precum acela care a ascuns talantul. Iar cel ce n-a luat un dar ca acela, de la Dumnezeu, să tacă şi să nu scoată nici un cuvânt deşert din inima sa, ca niciodată să nu audă: “Iar, păcătosului, i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu povesteşti dreptăţile Mele şi pui aşezământul Meu de lege în gura ta ? Că tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele”(Psalm 49,17-18). Pentru omul cel bun, a zis Domnul: “Din comoara cea bună a inimii sale, scoate cele bune.”(Matei, 12,35), adică Darul Duhului Sfânt, întru Hristos, Domnul nostru, de la Care şi noi am luat toate bunătăţile, A Căruia este slava acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa: Proloagele - Editura Mitropoliei Olteniei