Această fecioară, Pelaghia, era din Tarsul Ciliciei şi a trăit pe vremea împăratului Diocletian, fiind fiică a unei femei văduve, păgână cu credinţa, dar de bun neam. Şi era Pelaghia minunată, la frumuseţe, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu, încât însuşi fiul împăratului se logodise cu dânsa.
Deci, auzind ea, de la creştini, despre Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând în El şi primind cu râvnă şi bucurie, de la o slujnică a ei, creştină în ascuns, lumina cea nouă şi dătătoare de viaţă a Evangheliei lui Hristos. Deci, având ea un vis minunat, cu un episcop, ce boteza, s-a învoit, de la mama sa, să meargă să vadă pe o doică a ei, dar s-a dus, în ascuns, la episcopul creştinilor şi mărturisind credinţa ei, prin taina Sfântului Botez s-a creştinat. Şi stăruia în rugăciune şi în fapte bune, căutând să fie de folos fraţilor ei în credinţă, în vreme de prigoană pentru creştinii de atunci. Iar mirelui său îi trimise veste că nu mai voieşte să-i fie soţie şi că şi-a închinat viaţa întreagă Mirelui ceresc, pe Care nu-L va mai părăsi niciodată.De aceasta înştiinţându-se, fiul împăratului, fiind în multă întristare, din multă dragoste ce avea pentru ea, şi-a pus singur capăt zilelor, omorându-se cu sabia. Iar Diocletian, tatăl său, trimiţând ostaşi, au adus pe fecioară şi, neputând să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a poruncit să aprindă un bou de aramă şi s-o arunce în el. Şi aşa Sfânta Pelaghia şi-a luat sfârşitul şi cununa mărturisirii, în ziua de 4 mai. Dumnezeului nostru slavă!
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ava Visarion, cum gonea dracii prin cuvânt.
A venit odată un îndrăcit la Schit şi s-au făcut rugăciuni pentru dânsul la biserică şi nu ieşea demonul, că era aspru. Şi au zis clericii: "Ce să facem demonului acestuia? Nimeni nu poate să-l scoată, în afară de ava Visarion. Şi de-l vom ruga pe el pentru aceasta, nici la biserică nu vine. Deci, aceasta să facem: iată, când va veni dimineaţă, mai înainte de toţi, la biserică, să-l facem pe cel ce pătimeşte să stea în locul lui şi, când va intra, să-l rugăm şi să-i zicem lui: "Deşteaptă şi pe acest frate, ava." Şi au făcut aşa.
Şi venind bătrânul dimineaţă, au stat ei la rugăciune şi i-au zis lui: "Deşteaptă şi pe fratele." Şi i-a zis lui bătrânul: "Scoală-te şi ieşi afară." Şi îndată a ieşit demonul dintr-însul şi s-a tămăduit omul din ceasul acela.Nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te aduce pe tine la pocăinţă, şi că, după împietrirea ta şi după inima ta cea nepocaită, îţi aduni ţie urgie, pentru ziua urgiei şi a descoperirii şi a dreptei Judecăţi a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui? Vezi, defăimătorule, şi înfricoşează-te de îngrozire şi scoală-te din somnul defăimării şi al neluării în seamă. Că şi moartea soseşte fără de veste. Iată, a trecut dincolo şi fratele Candid, cu evlavie, şi, mai înainte de el, altul, şi, după aceasta, altul va urma, că nimeni nu rămâne aici, ci, toţi, vom trece dincolo. Însă, fericit este acela ce bine a vieţuit, că a câştigat viaţa veşnică, prin sârguinţă şi prin osârdie, a agonisit pe cele mai bune şi mai înalte.
Ci, de vreme ce viaţa este ca un târg, încă deschis şi adunat, iar locul cel de schimburi şi de cumpărături, pentru Împărăţia Cerurilor, ne stă înainte, veniţi vă rog, fraţilor şi părinţilor, toţi să priveghem, toţi să ne trezim, toţi să câştigăm cele dumnezeieşti şi nestricăcioase. Ca, împreună cu toţi fraţii noştri, moştenitori să ne facem ai Împărăţiei Cerurilor, în Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia Se cuvine slava şi stăpânirea, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Pentru mai multe vezi: Vieţile Sfinţilor1, Sfinţii zilei
Sursa:
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=22&p2000_imageid=979
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/mai/Proloage04May.shtml
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmai/05-04-sf_pelaghia.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu