Proloagele din 19 august

Luna august în 19 zile: pomenirea Sfântului, Marelui Mucenic Andrei Stratilat şi a celor ce s-au săvârşit împreună cu el, două mii cinci sute nouăzeci şi trei de ostaşi (+305)

Acesta a trăit în vremea păgânului împărat Maximian, din părţile Răsăritului, şi era în dregătoria ostăşească de stratilat, care înseamnă căpetenie de ostaşi, de unde-şi trage şi numele. Deci, năvălind perşii în Siria, cea din hotarele romanilor, Antioh, căpetenie peste toată oştirea, l-a trimis pe Sfântul Andrei împreună cu alte oşti, împotriva năvălitorilor, care pustiau ţara. Şi s-a rugat mult Andrei, chemând el însuşi pe Hristos în ajutor şi îndemnă, şi pe ostaşii săi, să se roage. Şi au înfrânt pe duşmani, luându-i la goană şi ucigându-i. Şi cu această biruinţă, mai presus de nădejde, Andrei a tras pe mulţi din ostaşii lui la credinţa lui Hristos. Şi era Antioh om rău la suflet, crunt la fire şi duşman neîmpăcat al creştinilor. Deci, a fost pârât Sfântul Andrei şi ostaşii lui, către Antioh că se închina lui Hristos. Şi au fost aduşi în faţa lui, ca nişte vinovaţi. Şi, mărturisindu-şi ei credinţa, pe ostaşii care au crezut în Hristos, legându-i în lanţuri, i-a osândit să fie surghiuniţi în afară de hotarele Siriei, iar, pe Sfântul Andrei, după ce l-au întins pe un pat de fier ars în foc şi a rămas nevătămat, s-au gândit să-l osândească la moarte. Socotind însă, că nu este bine ca pe nişte ostaşi slăviţi şi viteji, precum erau ei, să-i piardă în mijlocul poporului, a poruncit să-i lase liberi, hotărând să-i piardă, în taină, pentru alte pricini. Deci, Sfântul Andrei şi ostaşii lui, văzându-se liberi, au mers îndată la Cilicia şi s-au botezat toţi, în credinţa lui Hristos, ceea ce aflând, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor, capetele, prin sabie. Şi s-au numărat ca la două mii cinci sute de ostaşi, care s-au botezat şi au primit, atunci, cununa mucenicilor, împreună cu Sfântul Andrei, crezând în Hristos Dumnezeu.

Întru această zi, învăţătură despre rugăciune, că prin aceasta, din toată nevoia şi ispita scăpăm şi câştigăm mila

Bine este fraţilor, ca să ne îndeletnicim totdeauna cu rugăciunea, şi să vorbim cu Dumnezeu. Pentru că, celui ce se grăbeşte cu rugăciunea către Dumnezeu Atotputernicul, îndată i se vor auzi rugăciunile lui. Pentru că Însuşi Domnul zice: "Să Mă chemi în ziua necazului tău şi te voi izbăvi. Rugaţi-vă Mie, cu toată inima voastră şi Mă voi arăta vouă." Să nu zăboveşti a-ţi aduce rugăciunea ta la vremea potrivită. Însă, când staţi şi vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi milostivul Tată al vostru, Cel ceresc, să vă ierte pe voi. Pentru că mare este puterea rugăciunii. Că ea a făcut chitul, casa lui Iona, rugăciunea l-a întors pe Ezechia, din porţile morţii, şi la cei trei tineri a prefăcut focul în rouă. Iar Ana, neroditoare fiind, prin rugăciune l-a născut pe Samuil. Daniil, prin rugăciune, a îmblânzit leii cei sfâşietori. Încă şi Însuşi Domnul zicea ucenicilor Săi: "Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită." Să nu slăbiţi în primejdie, aşteptând ajutor de sus, de la Dumnezeu, ci, cu răbdare, să vă rugaţi: "Să fie, întru mine, Doamne, voia Ta şi să se depărteze de la mine voia diavolului." Că, precum străluceşte lumina într-o peşteră întunecoasă, aşa şi rugăciunea străluceşte şi, intrând în suflet, goneşte toată răutatea păcatului şi trupul curat îl păzeşte.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil, despre nepătimirea sufletului şi a trupului

Fraţilor, să ne pregătim pe noi, ca să slujim Domnului, din tot sufletul şi cu toată puterea. Să privim cum împăraţii, domnii şi bogaţii, ba chiar şi săracii, cum toţi se ostenesc şi se nevoiesc să-şi împodobească pe soţiile lor. Aşa să facem şi noi, pentru că sufletele noastre sunt logodnice ale Împăratului Ceresc. Să auzim pe Pavel Apostolul, zicând pentru noi: "V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită." (II Cor. 11,2). Pentru că trupul nostru este casă şi palat şi templu, întru care petrece Cerescul Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea, tron, şi inimă, prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul portar, ştiinţa este veştmântar, iar gândurile, slujitori. Că zice Proorocul David: "Înainte a stat împărăteasa, de a dreapta Ta, în haine aurite, îmbrăcată şi împodobită." iar această a zis-o despre sufletul curat, că toată slava fiicei Împăratului stă înlăuntru ei. Deci, să păzim, cu socotinţă, pe mireasa Împăratului. Să o acoperim pe ea, să o ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare alese, adică, cu fapte bune să o facem să strălucească. Iar, în loc de porfiră, să o împodobim cu credinţă în Dumnezeu; în loc de diademă, cu nădejdea cea bună; în loc de vison, cu dragostea cea dumnezeiască; în loc de iachint, cu fecioria, în loc de purpură, prin curăţie, în loc de mărgele, cu mintea întreagă, în loc de salbă cu înfrânarea în loc de cercei, cu ascultarea; în loc de inel, cu milostenia, în loc de brâu de porfiră, cu postul, iar, în loc de năframă, şi de broboadă, cu rugăciunea şi cu cererea, în loc de înfrumuseţare şi împodobirea mărgelelor, cu mâncarea uscată şi prin culcarea pe jos; în loc de miresme şi de mosc, cu cântarea psalmilor şi cu chinuirea, în loc de haine aurite, cu smerită cugetare, în loc de felurite mâncări de carne, cu lipsă de pâine, în loc de vin, cu dorirea de apă. Deci, dacă aşa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca şi le vom lumina şi le vom păzi. Ştiu bine şi vădit cunosc, că va dori Împăratul Ceresc frumuseţea sufletelor nostre. Şi, venind, Se va sălăşui întru ele. Şi, atunci, îi vom fi Lui cer şi scaun şi palat şi biserică. Şi aşa, împreună vom împărăţi în loc de soarele cel văzut, având pe Soarele dreptăţii, în loc de diademă, cu lumină îmbrăcându-se; în loc de raze, având nepătimirea, în loc de stele, faptele bune, în loc de întuneric, luminare, în loc de lună, faptele dumnezeieşti în Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/august/Proloage19Aug.shtml

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august19.htm