Proloagele din 14 iulie

Luna iulie în 14 zile: pomenirea Sfântului Apostol Acvila 

unul din cei şaptezeci

         Sfântul Apostol Acvila, unul din cei şaptezeci de Apostoli ai Domnului, a fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel. Era iudeu de neam, din părţile Pontului şi, înainte de a crede în Hristos, locuia în Italia, împreună cu femeia sa, Priscila. Nu au stat multă vreme acolo, căci împăratul Claudiu (41,54) a poruncit ca toţi iudeii să fie alungaţi din Italia. Şi aşa, Acvila, şi soţia sa, au părăsit Italia şi s-au aşezat la Corint, hrănindu-se din osteneala mâinilor lor, pentru că erau, cu meşteşugul, ţesători de corturi. 

În acelaşi timp, Sfântul Apostol Pavel, propovăduind pe Hristos, printre neamuri, a mers, de la Atena, la Corint. Şi, aflând în Corint pe Acvila şi Priscila, a găzduit la dânşii, având acelaşi meşteşug, adică lucrând, ca şi dânşii, la ţesutul pânzelor de corturi. Şi, acolo, învăţându-i pe ei să creadă în Hristos, i-a botezat. Şi atât de mare a fost dragostea lor pentru noua credinţă, încât, de îndată l-au însoţit, pe Sfântul Pavel, la lucrul răspândirii cuvântului lui Dumnezeu, nu numai printre iudeii şi elinii din Corint, dar şi în părţile Asiei. Şi, lucrând Apostolul în Corint, timp de un an şi şase luni, a pornit, apoi, cu corabia spre Siria, urmat de Acvila şi Priscila, cei legaţi de el prin fierbinte şi duhovnicească dragoste. Şi a sosit Pavel, însoţit de dânşii, la Efes, unde, lăsându-i pe ei să-i înveţe pe efeseni credinţa cea în Hristos, Apostolul s-a dus la Ierusalim. Şi, într-adevăr, peste o vreme, fiind şi Pavel la Efes, Apostolul saluta, din Efes, pe corinteni, "împreună cu Acvila şi Priscila şi cu Biserica din casa lor". (I Cor 16, 19). Murind însă Claudiu împăratul, Acvila şi Priscila s-au întors la Roma. Şi Apostolul îi saluta, acolo din Corint, în Epistola sa către romani, ca pe nişte ajutători ai săi, care şi-au pus viaţa în pericol, pentru lucrul lui Hristos, şi cărora el le mulţumeşte în numele tuturor Bisericilor şi în numele său însuşi. 

Şi puţină vreme zăbovind la Roma, Sfinţii Acvila şi Priscila s-au dus, iarăşi, la Efes, în Asia, Acvila fiind rânduit, acolo, episcop propovăduitor, de către Sfântul Apostol Pavel. Şi, mergând la Efes, Acvila ajuta Sfântului Timotei, în ostenelile sale, străduindu-se, neobosit, şi pentru răspândirea credinţei printre păgânii din Asia, Ahaia şi Iraclia, ridicând biserici, şi pe mulţi păgâni aducându-i la mântuire. Tradiţia Bisericii ştie că, în cele din urmă Acvila a fost ucis de cei necredincioşi şi a aflat odihnă în ceruri, cu ceilalţi Apostoli, prin darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine slava în veci ! Amin.

Întru această zi, cuvânt despre pocăinţă

          Spunea un oarecare părinte, zicând că în Tesalonic, este o mânăstire de fecioare. Iar una dintre acestea, din lucrarea vrăjmaşului, a vrut să plece din mânăstire. Şi, plecând, a căzut în desfrânare, că aşa a amăgit-o vrăjmaşul. Şi, după ce a căzut în păcat, a petrecut, câtăva vreme în desfrânare, apoi, iarăşi, aducându-şi aminte de Dumnezeu, se gândea la pocăinţă. Şi, pornindu-se să vină spre mănăstirea din care era, dorea, din tot sufletul, să se pocăiască. Dar, ajungând acolo a căzut înaintea porţii şi a murit. Deci, a arătat Dumnezeu, unui episcop, moartea ei. Şi a văzut episcopul pe Sfinţii îngeri venind şi luându-i sufletul ei, iar pe draci, mergând în urma lor şi certându-se cu ei. Şi Sfinţii îngeri le-au zis: "Nouă ne-a slujit atâţia ani: al nostru este sufletul." Iar, certându-se ei multă vreme, ziceau dracii: "Şi la mânăstire a mers cu lenevire, deci cum ziceţi că s-a pocăit ?" Şi au răspuns îngerii şi au zis: "Dumnezeu, văzându-i gândul ei plecat, acum spre pocăinţă, măcar că n-a mai avut vreme de pocăinţă şi de mărturisire, din pricina morţii, i-a primit pocăinţa ei. Că, a se pocăi, stătea în puterea ei, pe când viaţa fiecăruia, Atotţiitorul Dumnezeu o stăpâneşte." Şi, aşa ruşinându-se, dracii au fugit. Pentru aceea, cu pază să umblăm şi să vieţuim, că nu ştim în care ceas ne va lua pe noi moartea, care, facă Domnul, să ne găsească întru pocăinţă şi cu păcatele mărturisite.

Întru această zi, învăţătură despre cele opt gânduri, din capetele Sfântului Nil

        Vezi, fiule, că opt sunt gândurile, din care pornesc toate răutăţile: îndrăcirea pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginţi, mânia, întristarea cea fără de vreme, trândăvirea, slava deşartă, mândria. Acestea se luptă cu toţi oamenii. Iar tu, fiule, dacă vrei să biruieşti îndrăcirea pântecelui, iubeşte înfrânarea şi ai frică de Dumnezeu. Şi aşa o vei birui. Dacă vrei să biruieşti desfrânarea, iubeşte flămânzirea şi setea şi privegherea şi adu-ţi aminte de moarte şi niciodată să nu vorbeşti cu femei, şi o vei birui. De vrei să biruieşti iubirea de arginţi, iubeşte sărăcia şi simplitatea. De vrei să biruieşti mânia, câştigă-ţi blândeţe şi îndelunga răbdare şi adu-ţi aminte de câte răutăţi au făcut iudeii Domnului nostru Iisus Hristos, iar Iubitorul de oameni nu se mânia asupra lor, ci, mai mult, se ruga pentru ei, zicând: "Părinte, iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac." Dacă vrei să biruieşti grija cea lumească, niciodată nu te îngriji de lucrurile vremelnice şi, măcar de te-ar bate sau te-ar necinsti, sau te-ar goni, nu te îngriji, nici nu te întrista, ci mai mult bucură-te şi, numai atunci să te întristezi, când greşeşti, dar şi atunci, cu măsură, ca să nu cazi în deznădăjduire şi să pieri. De voieşti să biruieşti trândăvia, fă puţin lucru de mână, orice ar fi, şi citeşte dumnezeieştile cărţi şi te roagă deseori. De vrei să biruieşti slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cinstea, nici hainele cele bune, nici întâietăţile, nici şederile mai sus, ci, mai mult, să iubeşti ca să te ocărască şi să te defaime şi să te necinstească, clevetindu-te, şi să te socoteşti pe tine mai păcătos decât toţi păcătoşii. Dacă vrei să biruieşti mândria, orice vei face, să nu zici, că, din osteneala sau din bărbăţia ta, se face. Ci, ori de posteşti, ori de priveghezi, ori de te rogi, ori de te culci pe pământ, ori cânţi, ori slujeşti, ori metanii multe faci, să zici: "Nu dintru a mea sârguinţă, ci din dumnezeiescul ajutor şi sprijin, le fac." Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage14Iul.shtml
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=24&p2000_imageid=1109