Proloagele din 8 noiembrie

Luna noiembrie în 8 zile: Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor, fãrã de trupuri, Puteri. 

      Astăzi, Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinţii Îngeri şi lucrarea lor în viaţa noastră şi în lume. Este sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în jurul cărora Biserica adună şi serbează toată obştea, tot "soborul" Sfinţilor Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin. Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt "duhuri slujitoare"(Evrei 1,14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la "Cerul nou şi pământul nou" ce vor să fie. Aşadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt "lumea nevăzută", "cerul". După descoperirile Sfintei Scripturi şi după mărturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preaslăvesc şi-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma şi Gomora sau a pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea şi călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei îi ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiintei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor. La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţi, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-şi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Şi, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt". Şi ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu. Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeşte aşa: "Şi s-a făcut război în cer: Mihail, şi îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înşeală pe toată lumea, pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el"(Apoc.12,7-9). Şi aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul: "Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer"(Luca 10,18). Şi asemenea cu el şi ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălţându-se, a căzut iar demonii s-au făcut luptători împotriva mântuirii noastre. Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, "credinţa către Stăpânul său, s-a arătat adevărată căpetenie peste cetele celor fără de trupuri". Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas mare pe Domnul tuturor şi a zis: "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu ? Mi-ca-El? Că numele de Mihail asta însemnează: "Cine este ca Dumnezeu ?". Şi aşa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor credincioşi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi şi pe preafrumosul şi înveselitorul Arhanghel Gavriil, că şi acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele. Aşa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele tălmăcitor al vedeniei(Dan.8,16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înţelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos(Dan.9,21-27). După tradiţie, tot el, Gavriil, vesteşte lui Ioachim şi Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, naşterea lui Ioan Botezătorul Domnului(Luca 1,19). Tot Gavriil anunţă Fecioarei din Nazaret naşterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii(Luca 1,28). Unii zic că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi a şezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Şi el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosiţelor vestea Învierii. Şi, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început şi până la sfârşit. Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail şi să cheme darul şi ajutorul amândorura, rugându-i ca, prin mijlocirea şi rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei şi Împărăţiei cereşti. Amin.  

Întru aceastã zi, arãtare a minunilor marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail şi a celorlalţi îngeri, cu arãtãri şi minuni fãcute de ei,  adunate pe scurt. 

        Multe şi mari faceri de bine ale lui Dumnezeu s-au făcut oamenilor prin îngerii lui Dumnezeu, pentru că ei sunt pentru noi, mijlocitori, ajutători şi rugători către Dumnezeu. Iar Mihail, ca un mai mare peste oştile cereşti, ne izbăveşte pe noi de toate primejdiile şi necazurile, de boli şi de păcate. Că a fost pus întâiul peste îngeri, în locul lui Lucifer şi lumina lui nu suferă să o vadă cel ce a căzut. Iar pentru ceilalţi îngeri, aşa s-a zis în Scriptură. Când Adam a fost înşelat de satana şi s-a izgonit din Rai şi cu moarte s-a osândit şi neamul omenesc de la dânsul a început a se înmulţi, începând de atunci, îngerii au fost puşi de Dumnezeu de pază tuturor oamenilor, ca să nu rămână ei fără de purtare de grijă şi să fie înşelaţi de satana. Şi de atunci, tot credinciosul îşi are îngerul lui păzitor, iar necredincioşilor s-a pus un înger păzitor asupra fiecărei ţări, precum şi Moise a zis: "A pus hotare neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu". De înger a fost luat şi Enoh şi a fost dus în Rai, ca, până la a doua venire a Domnului pe pământ, să nu vadă moartea cea de obşte a oamenilor. La fel şi Noe celui drept, îngerul i-a vorbit de potop şi l-a învăţat pe el cum să facă corabia, spre scăparea lui şi a fiilor lui, ca să rămână rădăcina de la Adam, cel întâi zidit, şi să se înmulţească neamul omenesc, asemenea şi jivinile, toate cele fără număr, neamuri de dobitoace şi de fiare şi de celelalte necuvântătoare, ca să le păzească spre trebuinţa oamenilor. Înger a fost şi cârmaciul corabiei în acele mari ape şi vânturi. După care i-a spus lui Noe cum să scrie el despre jertfe. Şi lui Avraam de-a pururea îngerii i-au fost sprijinitori şi ajutători la război, când a biruit pe împăratul Codorlamor, care avea cu sine trei sute de mii de ostaşi, iar Avraam, numai trei sute optsprezece copii de casă, că avea ajutor pe îngerii lui Dumnezeu. Şi pe Moise îngerul l-a pus mai mare peste seminţia lui Israel şi multe minuni a făcut cu dânsul: pe israiliteni i-a trecut marea, pe Faraon l-a afundat în ea, iar în pustiul Sinai minuni a făcut. Şi în cetatea Ferza, Valac împăratul a chemat pe Valaam vrăjitorul, zicându-i să blesteme pe israiliteni ca să-i fie lui robi, iar îngerul l-a întâmpinat pe el în porţile cetăţii. Deci, catârul a văzut pe înger şi a strivit piciorul lui Valaam. Apoi Valaam, văzând pe înger, i s-a rugat lui, zicând: "Nu mă pierde pe mine, stăpâne, că iată, de acum nu ca să blestem, ci ca să binecuvântez pe Israel voi merge", precum a şi fost. Iar când a răposat Moise, atunci Mihail Arhanghelul i-a îngropat trupul său. Iar după aceasta, când Isus al lui Navi a înconjurat Ierihonul, întru care erau şapte împăraţi canaanei, după ce au căzut zidurile din temelii, atunci a văzut Iosua pe Mihail stând ca un ostaş întrarmat şi i-a zis lui: "Al nostru eşti, sau din potrivnicii noştri?" Şi i-a zis Mihail lui: "Eu sunt voievodul oştirii puterilor cereşti şi acum am venit spre ajutorul tău". Iar Iosua i s-a închinat lui, zicând: "Ce porunceşti stăpâne, robului tău?" Iar voievodul oştirii Domnului i-a zis: "Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care stai sfânt este". Şi a făcut Iosua aşa. Şi a surpat Domnul toată puterea canaaneilor şi a dat lui Israel pământul acela, pe care l-a făgăduit Dumnezeu părinţilor lor. Însă, după aceea, întărindu-se madianiţii şi robind pe israeliteni, s-a arătat îngerul lui Ghedeon şi i-a zis: "Să iei cu tine trei sute de ostaşi şi să mergi împotriva împăraţilor lui Madiam, Greb şi Zebei", cu care erau o mie de mii de madiamiţi. Şi a făcut Ghedeon aşa, însă a dat oamenilor săi felinare şi făclii şi au năvălit asupra madiamiţilor noaptea şi din tulburarea îngerească, aceştia s-au tăiat între ei şi numai cei ce aveau felinare şi erau cu Ghedeon, aceia au rămas vii. Şi iarăşi s-a arătat îngerul lui Manoe şi femeii lui, spunându-le lor de naşterea lui Samson, care s-a răzbunat asupra celor de alt neam şi a vrăjmaşilor lui Israil. Încă şi când a ieşit David la război cu Goliat şi l-a lovit pe el cu praştia în frunte, iarăşi îngerul Domnului l-a lovit pe Goliat de dinapoi şi a căzut în brânci. Că dacă David l-ar fi doborât pe el, apoi ar fi căzut cu faţa în sus, iar nu cu faţa în jos. Iarăşi îngerul slujea minunat lui Ilie şi bucate îi dădea lui din mâinile sale. Iar în vremea lui Iezechia, a venit asupra Ierusalimului Senaherib, împăratul asirienilor şi defăima pe Atotţiitorul Dumnezeului lui Israil, iar Iezechia s-a rugat Atotţiitorului şi a trimis Dumnezeu pe îngerul Său şi a ucis îngerul Domnului o sută treizeci şi cinci de mii din tabăra asirienilor. Şi iarăşi, întru acelaşi Ierusalim, îngerul venea în tot anul şi tulbura scăldătoarea Siloamului şi multe tămăduiri făcea. Multe încă Însuşi Dumnezeu a făcut, arătându-se în chip de înger, precum s-a arătat şi lui Avraam în trei feţe şi cu Iacov s-a luptat şi la cei trei tineri din Babilon văpaia cuptorului în rouă s-a schimbat. Şi iarăşi îngerul a izbăvit pe Daniil în groapă de gura leilor. Iar pe Avacum, el l-a dus din Ierusalim în Babilon şi pe acelaşi Daniil cu hrană l-a hrănit. Îngerul iarăşi a surpat pe Nabucodonosor împăratul, din cinstea împărătească, pentru mândria lui, şi din om în dobitoc cu chip străin l-a făcut şi şapte ani cu iarbă şi cu pământ s-a hrănit, precum mai înainte Daniil îi zisese lui. Deci vedeţi, fraţilor, câte faceri de bine a arătat Dumnezeu, pentru îngerii Săi, în Legea veche; apoi cu cât mai mult, în darul cel nou lucruri minunate  a făcut. Aşa, când Hristos S-a sculat din groapă, îngerul a vestit mai întâi femeilor, zicând: "Hristos a înviat, nu mai plângeţi de acum". Îngerul şi pe Petru l-a scos din temniţă şi legăturile lui Pavel le-a rupt şi temniţa a cutremurat-o. Îngerul Domnului a răpit pe Filip Apostolul de la ochii famenului şi l-a adus pe el din Gaza la Azot. Îngerul s-a arătat şi lui Corneliu sutaşul, la al nouălea ceas din zi, pe când postea şi se ruga lui Dumnezeu, când i-a poruncit lui să cheme la sine pe Apostolul Petru. Îngerul a fost ajutător în război împăratului Constantin asupra păgânului prigonitor Maxenţiu şi tot el a încredinţat pe Constantin împăratul, arătându-i lui crucea pe cer şi zicându-i: "Cu acest semn vei învinge pe vrăjmaşii tăi". Îngerul a fost ajutător binecredinciosului împărat Heraclie asupra lui Cosroe păgânul împărat persan. Iarăşi, îngerii Domnului întăresc şi pe Mucenici să grăiască împotriva păgânilor împăraţi, la războaie ajută binecredincioşilor împăraţi şi cuvioşilor părinţi pustnici le ajută ca să biruiască meşteşugirile diavoleşti, Mucenicilor în chinuri le uşurează durerile şi rănile şi alte multe şi de mirare minuni fac: cuptoarele ce ard cu foc se sting, gurile leilor şi ale pardoşilor le leagă şi pe morţi îi înviază. Îngerii sunt păzitori şi slujitori plăcuţi lui Dumnezeu, cuvioşilor părinţi şi vieţuitorilor în pustie: hrană acelora le aduc, fiind trimişi de Dumnezeu şi le-o dau cu mâinile lor, precum lui Pavel Tebeul şi marelui Eftimie le-a înmulţit pâinile şi vinul şi untdelemnul. Şi nu numai acestora, ci şi la mulţi alţi sfinţi slujesc îngerii şi multe şi negrăite minuni fac în veacul acesta. Pentru care pricină şi Domnul Însuşi zice, către credincioşi: "Să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici că, zic vouă, că îngerii lor, în ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în Ceruri"(Matei18, 10). Deci, Acestuia urmându-I, noi toţi, să lăudăm acest cinstit praznic al marelui Arhanghel al lui Dumnezeu Mihail, şi, împreună cu dânsul, al tuturor îngerilor Domnului, care se trimit de El, spre slujba, Sfinţilor, plăcuţilor Lui şi tuturor credincioşilor le aduc daruri de la Dânsul. Pentru aceasta şi soborul ce se prăznuieşte în ziua aceasta, soborul mai marilor Arhistrategi Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor, fãrã de trupuri, Puteri se numeşte. 

Întru aceastã zi, cuvânt despre Ioan Grãdinarul.        

       Un oarecare grădinar, anume Ioan, era foarte milostiv faţă de străini. Că lucra în grădină şi toată osteneala sa o dădea ca milostenie, ţinând numai cele câte erau de trebuinţă pentru sine. Iar, mai pe urmă, i-a pus diavolul în minte un cuget, zicându-i: "Adună-ţi ţie puţini arginţi pentru când vei îmbătrâni, sau te vei îmbolnăvi şi vei avea trebuinţă de bucate." Şi aşa, adunând, a umplut o ulcică de arginţi. Deci, i s-a întâmplat lui de s-a îmbolnăvit şi-i putrezea un picior al lui şi şi-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar tămăduire n-a câştigat. Iar, mai pe urmă, a venit la dânsul un doctor iscusit şi i-a zis: "De nu-ţi voi tăia piciorul tău, apoi tot trupul tău va putrezi." Deci, s-a învoit ca să-i taie piciorul. Iar, într-acea noapte, şi-a adus aminte şi s-a pocăit de relele pe care le-a făcut şi, suspinând, plângea, zicând: "Adu-ţi aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dintâi pe care le făceam, lucrând şi le dădeam milostenie". Şi, acestea zicând el, a stat înaintea lui Îngerul Domnului şi i-a zis: "Unde sunt arginţii tăi, pe care i-ai adunat?" Atunci, dându-şi seama a zis: "Greşit-am Doamne, iartă-mă pe mine şi, de acum, nu voi mai face aşa." Atunci Îngerul s-a atins de piciorul lui şi îndată s-a vindecat. Iar dimineaţă, sculându-se, s-a dus în grădină ca să lucreze. Şi a venit doctorul să-i taie piciorul şi a zis: "Unde este Ioan?" Şi i-au spus lui: "De dimineaţă s-a dus la grădina sa". Iar doctorul, înspăimântându-se, s-a dus la grădină şi l-a văzut pe el săpând pământul. Şi a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: "Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui de Dumnezeu". 

Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric.       

       A zis ava Evagrie: "Şezând în chilia ta, adună-ţi gândul tău, adu-ţi aminte de ziua morţii, vezi atunci moartea trupului, ia în gând primejdia şi durerea, cunoaşte deşertăciunea lumii acesteia, rânduiala şi sârguinţa, ca să poţi petrece de-a pururea cu mintea ta luminată şi ca să nu slăbeşti. Încă mai adu-ţi aminte de lucrurile iadului, gândeşte-te cum sunt acolo sufletele, în ce fel de amărăciune a osândei, sau în ce fel de amară suspinare, sau în câtă frică şi întristare. Sau în ce stare vor aştepta neîncetata chinuire sufletească şi lacrimile cele nesfârşite. Ci încă şi ziua Învierii şi starea cea dinaintea lui Dumnezeu să o pomeneşti, gândind la înfricoşătoarea şi groaznica osândire. Pune la mijloc ruşinea care merge înaintea celor ce greşesc, ruşine care este înaintea lui Dumnezeu şi a Hristosului Său, a Îngerilor, a Arhanghelilor, a Stăpâniilor şi a tuturor oamenilor. Pune la mijloc încă toate chinurile: focul cel veşnic, viermele cel neadormit, groaza, întunericul, scrâşnirea dinţilor, care este peste toate acestea şi peste celelalte chinuri. Adu-ţi aminte, iarăşi, şi de bunătăţile cele rânduite drepţilor şi de îndrăzneala cea spre Dumnezeu Tatăl şi spre Hristosul Lui, a Îngerilor şi a Arhanghelilor, a Stăpâniilor şi a tot norodul, adu-ţi aminte de împărăţie şi de darurile ei, de bucurie şi de desfătare. Pe amândouă aceste pomeniri să le aduci întru tine, adică şi cu păcătoşii să gândeşti la plângere şi la tânguire şi să nu le uiţi pe acestea, ca nu cumva şi tu întru ele să ajungi, dar şi de bunătăţile cele păstrate drepţilor te bucură şi te veseleşte. Şi întru acestea, adică, a te desfăta să te sârguieşti, iar de acelea să te depărtezi. Vezi, dar, de acestea să nu uiţi niciodată, ori înlăuntrul chiliei tale, ori aiurea altundeva, şi de la pomenirea acestora să nu-ţi depărtezi mintea, ca măcar pentru acestea, să scapi de gândurile cele spurcate şi necurate. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor!" Amin.  

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage08Nov.shtml http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=28&p2000_imageid=1226