Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

miercuri, 4 ianuarie 2017

Proloagele din 4 ianuarie

Luna ianuarie în 4 zile: pomenirea Soborului  Sfinţilor slãviţi şaptezeci de Apostoli.           
        Aceşti şaptezeci de Apostoli sunt prăznuiţi astăzi, ca unii pe care i-a ales Domnul Iisus Hristos şi i-a trimis câte doi, înaintea Sa, în toate cetăţile şi locurile unde avea să meargă El, zicându-le: "Secerişul este mult, iar lucrătorii puţini, rugaţi deci pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său."(Luca 10,2). La capitolul 10 din Evanghelia sa, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca istoriseşte cum au fost trimişi aceşti apostoli să vestească pe Hristos, ca pe nişte înaintemergători ai dreptei credinţe, fiind el însuşi unul din aceşti şaptezeci de ucenici ai Domnului. Numele lor se află păstrate în Mineiul pe ianuarie în 4 zile. Toţi aceşti ucenici ai Domnului s-au ostenit fiecare în felul său, să smulgă pe oameni de la idoli, întorcându-i la cuvântul lui Hristos şi s-au mutat către Domnul, îndurând chinuri şi prigoniri precum se arată la pomenirea fiecăruia din ei. Drept aceea, Biserica Ortodoxă îi cinsteşte cu imne ca acesta: "Ceata ucenicilor lui Hristos, celor şaptezeci, să o lăudăm dumnezeieşte credincioşii şi să o prăznuim. Că printr-înşii, toţi ne-am învăţat a cinsti Treimea cea nedespărţită, că sunt luminătorii dumnezeieştii credinţe." Dumnezeului nostru, slavă !  

Întru aceastã zi, pomenirea Preacuvioasei Apolinaria, cea de la curte,  care în chip bãrbãtesc s-a nevoit (+470).           
         Pururea pomenita Apolinaria a trăit pe vremea împăratului Leon cel Mare (457-474), fiică a lui Antemie, care era rânduit de împărat să fie ocârmuitor Romei. Apolinaria covârşea cu frumuseţea şi cu înţelepciunea pe multe femei ale acelei vremi. Şi în tânăra vârstă a ei a dorit fecioria şi se ruga lui Dumnezeu, ziua şi noaptea, ca să-şi câştige dorinţa ei, adică să rămână fecioară până la moarte. Pentru aceasta s-a rugat de părinţii săi, să-i dea voie să se ducă la Ierusalim. Şi, câştigându-şi voia şi luând, fericita, slugi şi slujnice, asemenea şi aur şi argint şi haine scumpe, s-a dus la sfânta cetate şi acolo le-a împărţit toate pe la săraci. Iar, după ce s-a închinat Sfintelor Locuri, a slobozit pe robi şi pe roabe, oprind cu sine numai un bătrân şi un famen. Pe aceştia luându-i, a pornit să meargă la Alexandria. Şi, ajungând la un loc şes, a hotărât să stea acolo, ca să se odihnească puţin de osteneală căii. Şi, după ce oamenii săi au adormit, atunci de trei ori Fericita, părăsind totul, a fugit, pe ascuns şi a intrat în lunca ce se afla acolo, unde a rămas mulţi ani, atâta încât pielea trupului ei s-a făcut vârtoasă, din cauza muşcăturilor ţânţarilor. Apoi, s-a dus la un schit, unde erau mulţi sfinţi părinţi, spunând că este famen şi că se numeşte Dorotei. Iar cuviosul Macarie, ce se afla acolo, a primit-o pe ea şi i-a dat chilie, întru care închizându-se, de trei ori Fericita se ruga lui Dumnezeu, ziua şi noaptea. Însă tatăl său Antemie avea şi altă fiică, mult pătimind de la un duh necurat şi, pentru aceasta, a trimis-o la părinţii schitului, ca să o vindece; iar despre fiica lui, Apolinaria, a obosit căutând-o şi mai mult nu mai întreba de ea. Deci, părinţii au trimis pe cea îndrăcită la sora ei, care se arăta că se numeşte Dorotei. Şi în puţine zile, tânăra bolnavă s-a slobozit de drac şi a fost trimisă de părinţi la tatăl ei, sănătoasă. Însă, după câtăva vreme, a început tânăra a părea că ar fi însărcinată, iar tatăl ei, socotind că a rămas grea de la Dorotei, a trimis îndată călăreţi grabnici şi l-au adus pe el înaintea sa. Atunci Sfânta arătându-se prin oarecare semne, că este fiica lui Antemie, i-a făcut pe toţi să se minuneze şi să se înfricoşeze şi, mai ales, pentru minunea ce se făcuse chiar cu sora ei. După aceasta, rămânând puţine zile cu părinţii săi, s-a întors la chilia sa, fără să afle cineva de ceea ce se făcuse. Iar, după sfârşitul ei, s-a cunoscut, de monahi, că este femeie, de care lucru toţi s-au înspăimântat şi s-au îndemnat să mulţumească lui Dumnezeu.    

Întru aceastã zi, cuvânt din Limonar,  despre minunea ce s-a fãcut la copiii ce au slujit Sfânta Liturghie.          
        De la cetatea ce se numeşte Teracus, ca la zece stadii, era un sat, anume Gonab. Deci, copiii satului acestuia păşteau oile şi, cum se întâmplă între copii, alergară să se joace, precum le este obiceiul. Iar, jucându-se ei, au zis: "Veniţi, cu adevărat, să facem şi să aducem jertfă şi să ne împărtăşim, precum şi preotul face în sfânta Biserică." Şi aceasta le-a plăcut tuturor. Şi şi-au pus lor, pe unul, în rânduială preoţească şi, pe alţi doi copii, cu rânduială de diaconi. Deci, au venit la o piatră, că lângă piatră se jucau şi pe piatră, ca pe un altar, au pus pâinile, iar într-un pahar de piatră, vinul. Încă şi înaintea adunării stăteau deoparte şi de alta ca nişte diaconi. Unii grăiau proscomidia, iar unii, cu brâiele, ca şi cu nişte orare încingându-se, umbreau, ca şi cu nişte ripide şi ziceau ecteniile.  Iar cel ce se afla cu nume de preot ştia sfânta slujbă, de vreme ce era obicei ca în biserică copiii să stea înaintea preoţilor la sfintele adunări şi mai întâi, după cler, să se împărtăşească cu Sfintele Taine, ale lui Hristos, Dumnezeul nostru. Iar în anumite locuri, încă, era obiceiul de cântau copiii răspunsurile Sfintei Liturghii. Pentru aceea, erau copiii obişnuiţi cu slujba, ca cei ce auziseră cinstitele vosglasuri. Deci, după ce copiii au făcut toate după obiceiul bisericesc, mai înainte de a frânge pâinea şi mai înainte de a gusta dintr-însele, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit toate cele ce erau înainte şi a ars piatra toată, încât n-a mai rămas nici locul pietrii aceleia pe care, adică, au jertfit. Iar copiii, văzând ceea ce se făcuse, de frică, au căzut la pământ şi, cu puţin n-au murit, că nu se puteau mişca de la pământ. Şi nemergând ei acasă, la vremea în care aveau ei obiceiul să meargă, în spaimă zăcând întinşi la pământ, au ieşit părinţii lor din sat, ca să vadă pentru ce ei n-au venit la vremea rânduită.  Şi au aflat copiii zăcând la pământ şi nimeni dintre dânşii nu putea să grăiască. Deci, văzându-i mai mult morţi şi în mare primejdie, fiecare părinte şi-a dus acasă copilul şi se întrebau de pricina amorţirii lor şi nu puteau să afle. Şi măcar că de multe ori îi întrebau pe ei, până la noaptea următoare, n-au putut să dobândească răspuns. Dar, încet-încet, copii, aducându-şi aminte, le-au spus lor toate câte se petrecuseră şi, luând pe părinţii lor, au ieşit şi le-au arătat locul unde s-a făcut minunea aceea preaslăvită şi semnul focului ce se pogorâse din cer. Şi, încredinţându-se părinţii de aceasta, au mers în cetate şi au spus toate episcopului. Iar acela s-a minunat de lucrul care i s-a vestit şi a ieşit la locul acela, împreună cu clerul său şi cercetând pe copii şi auzind de la dânşii ceea ce se făcuse şi semnul cerescului foc văzându-l, a dat slavă lui Dumnezeu. Şi pe copiii aceia, pe toţi, îndată i-a trimis pentru o vreme, la mânăstire. Apoi, împodobind locul acela, a întemeiat acolo o mânăstire, iar deasupra, unde s-a pogorât focul punând altarul, a făcut biserică.   

Întru aceastã zi, chemarea Sfântului Ioan Gurã de Aur,  pentru întâmpinarea Domnului la Iordan.           
       Astăzi, se împlineşte cuvântul cel ce s-a grăit prin Proorocul Isaia, adică: "Să se veselească pustiul şi, ca şi crinul, să înflorească" şi foarte să tresalte pustiul Iordanului, văzând pe Hristos că vine la Iordan, ca să sfinţească firea apelor. Iordanul acum se umple de apă şi mulţimea poporului se adună la dânsul. Şi, iată, pe Ioan grăind cu mare glas, mustrând fapta cea rea a făţărniciilor şi zicând: "Fii de năpârcă, faceţi roade vrednice de pocăinţă, ca atunci când va intra în ape Cel ce botează cu foc şi cu Duh Sfânt şi când va fi mărturisit de Tatăl din cer şi când Duhul Sfânt Îl va arăta descoperit ca Fiu al Lui Dumnezeu, atunci cu mine împreună să credeţi în Acela şi împreună cu mine să-L proslăvim şi cu mine împreună, ca unui Dumnezeu, Lui să vă închinaţi, Căruia Se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin." 

Sursa: 
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/ianuarie/Proloage04Ian.shtml 
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=18&p2000_imageid=859 
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie04.htm

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4