Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

joi, 11 octombrie 2018

Proloagele din 11 octombrie

Luna octombrie în 11 zile: pomenirea Sfântului Apostol Filip, 
unul din cei şapte diaconi.
       Sfântul Apostol Filip, diaconul, s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit şi avea patru fiice proorociţe. A fost unul din cei dintâi şapte diaconi ai creştinătăţii, fiind ales şi sfinţit diacon de Sfinţii Apostoli, şi, dimpreună cu Sfântul Arhidiacon Ştefan, se îngrijea cu toată osârdia de săraci şi de văduve, la împărţirea hranei, în obştea creştinilor din Ierusalim. După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria unde, botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu gând viclean, încercând să cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă, apoi, pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza şi, mergând, a aflat pe un bărbat etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei; acesta după ce se închinase în Ierusalim, se întorcea acum acasă şi, şezând în carul său, citea, fără să înţeleagă, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a învăţat şi l-a botezat în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinţei în Etiopia. În sfârşit, tradiţia creştină ştie că Sfântul diacon Filip, mergând din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinţii Apostoli şi trimis în Tralla cea din Asia, în care, învăţând, făcând minuni şi întemeind biserici, cu pace s-a dus către Domnul.



Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Teofan Mãrturisitorul, 
       fratele Sfântului Teodor Scrisul (+850)
       Aceştia, având părinţi binecredincioşi ce locuiau în Palestina, aveau nevoinţa şi grija iubirii de oaspeţi şi, cu sârguinţa părinţilor, au învăţat toată filosofia cea sfântă şi cea elinească şi au luat viaţa cea monahicească şi au fost hirotoniţi preoţi. Deci, tulburându-se păgânul Teofil(829-842) asupra icoanelor şi oprind a li se da închinăciune, aceşti preaînţelepţi au fost trimişi de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat, pentru pricina aceasta. Şi, stând ei de faţă înaintea lui şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, au fost închişi în temniţă amândoi, multă vreme. După aceea, spurcatul, chemând pe fericitul Teodor din temniţă către dânsul şi bătându-l rău şi arzându-i obrazul, l-a trimis iarăşi în temniţă. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. Acesta, după moartea păgânului Teofil, a fost chemat de Mihail şi Teodora, drept-credincioşii împăraţi, şi a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de către patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.
Întru aceeaşi zi, aducerea aminte de minunea 
ce s-a fãcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos.
         În cetatea Beirut trăia un creştin într-o casă aproape de şcoala evreilor şi avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, după firea lui omenească. Iar după o vreme, creştinul şi-a cumpărat o altă casă şi s-a dus din casa aceea, luându-şi ale sale, şi a rămas acolo numai icoana Domnului, dar şi aceasta s-a făcut după rânduiala lui Dumnezeu. Iar în casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a aşezat un necredincios şi, aducându-şi ale sale, trăia într-însa şi n-a văzut că icoana stă acolo. Deci, după o vreme, chemând la ospăţ pe un alt necredincios, prieten de al său, şi, ospătându-se ei, prietenul cel chemat a căutat spre peretele casei şi a văzut icoana Domnului stând, şi a zis celui ce îl chemase pe el; "Cum tu, păgân fiind, ţii în casa ta această icoană?" Iar cel ce vieţuia acolo a început a se jura şi a se blestema, zicând că, până acum, nici n-a văzut-o. Şi, plecând, cel chemat a vorbit de rău pe prietenul său la căpetenii, zicând: "Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul în casa sa." Şi se umplură toţi de mânie, dar atunci au tăcut, de vreme ce era seară. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascăli şi bătrâni şi au mers la casa unde era icoana Domnului şi sărind în casă, au aflat icoana Domnului şi o scoaseră afară şi au pus-o în mijlocul adunării lor, zicând: "Precum părinţii noştri, l-au batjocorit pe El, aşa şi noi să facem icoanei acesteia." Şi au început a scuipa pe icoană şi a bate chipul feţii lui Iisus Hristos pe o parte şi pe alta. Şi după aceasta au zis: "Am auzit că părinţii noştri de lemn L-au răstignit, deci, să facem şi noi tot aşa icoanei Lui". Şi, luând piroane, le-au bătut în chipul mâinilor şi picioarelor Lui şi, punând într-o trestie un burete cu oţet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. După aceasta, aduseră o suliţa şi au poruncit unuia să lovească în coasta chipului Domnului. Şi cum a lovit acela în icoană cu suliţa, îndată a curs sânge şi apă şi s-a făcut frică mare peste toţi cei ce au văzut această minune slăvită şi au umplut un vas de sângele şi apa ce a curs. Şi au făcut sfat, zicând aşa: "Să aducem nişte orbi şi şchiopi şi îndrăciţi şi să-i ungem pe ei cu sângele acesta şi de se vor vindeca, toţi vom crede în Cel răstignit, că frică ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta." Şi aduseră pe un olog din naştere şi cum l-au uns pe el cu sângele cel curs din icoana lui Hristos, îndată a sărit ologul şi s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta, aduseră nişte orbi şi aceia, ungându-se au văzut şi mulţime fără de număr de cei îndrăciţi, prin ungere cu sângele acela, s-au curăţit. Şi s-a înştiinţat de aceasta toată cetatea şi toţi alergau la acea negrăită minune, aducând pe bolnavii lor, pe cei slăbănogi, stricaţi, uscaţi şi pe cei ce se târau; şi toţi luau tămăduire. Atunci tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi, căzând înaintea chipului icoanei Domnului, toţi strigau, zicând cu lacrimi: "Slavă Ţie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, să faci nişte minuni ca acestea. Slavă Ţie, pe Care părinţii noştri Te-au răstignit, că noi credem în Tine, primeşte-ne pe noi cei ce cădem acum la Tine, Stăpâne."Şi toţi oamenii din cetatea aceea, bărbaţii şi femeile şi copiii, au mers la episcop şi l-au rugat pe el ca să le dea lor Sfântul Botez. Şi i-au arătat lui icoana Domnului şi sângele şi apa care cunoscuseră dintr-însa şi toate batjocurile pe care ei le făcuseră sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul văzându-i pe ei pocăindu-se cu adevărat, i-a primit cu bucurie. Şi în multe zile, învăţându-i pe ei sfânta credinţă, i-a botezat cu femeile şi cu copiii. Atunci s-a făcut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii cei tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii care s-au botezat, că au primit sfânta credinţă, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfântul Duh, să-I fie de la toţi închinăciune, în vecii vecilor. Amin.


Sursa:

Niciun comentariu: