Luna martie in 3 zile: Pomenirea Sfintilor Mucenici: Eutropiu, Cleonic si Vasilisc (+304).
Acestia au trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian (284-305), rudenii si impreuna ostasi cu Sfantul Teodor Tiron, iar cu neamul in Pontul Capadochiei, Eutropiu si Cleonic erau frati intre ei, iar Vasilisc era nepot Sfantului Teodor. Si, fiind ei crestini cu credinta, inca si propovaduitori ai credintei, au fost prinsi, impreuna cu Sfantul Teodor, si au ramas in temnita multa vreme, dupa mucenicia lui.
Deci, venind din Amasia Capadochiei un alt dregator, Asclepiodot cu numele, acesta a luat seama celor inchisi in temnita de multi ani. Si, chemati fiind, cei trei tineri ostasi crestini, s-au infatisat inaintea dregatorului, marturisindu-si credinta lor in Hristos si bucuria de a patimi pentru El, batjocorind idolii si pe cei ce se inchina lor. Deci, dovedindu-se zadarnice toate incercarile dregatorului de a-i atrage cu vorba buna si cu fagaduinta inaltelor dregatorii, Asclepiodot a data porunca aspra, sa fie supusi la grele chinuri. Drept aceea, Eutropiu, socotit dascalul vrajitoriei, pentru puterea cu care apara credinta, a fost mai intai batut peste gura si peste tot trupul, pana la desfacerea carnii de pe oase, apoi au turnat, peste ei, galeti de smoala topita si, din nou, au fost aruncati in temnita.
Fiind dusi, apoi in capistea Artemidei ca, in fata poporului, sa aduca jertfa idolilor, idolul a cazut la pamant si s-a sfaramat in bucati, la rugaciunea lor catre Dumnezeu. Deci, fiind invinuiti de vrajitorie, Eutropiu si Cleonic si-au primit sfarsitul, prin rastignire pe cruce, asemenea Mantuitorului. Cat despre Vasilisc, care se ruga sa fie si el rastignit, o data cu prietenii sai, Asclepiodot, nevoind sa-i dea aceasta mangaiere, l-a aruncat in temnita si, abia mai tarziu, s-a mutat la Domnul, taindu-i-se capul cu sabia. Dumnezeului nostru slava!
Ne-a spus noua Ioan, pastorul oilor lui Hristos: "Am mers, zicea, la ava Nicolae sihastrul si l-am aflat pe el sezand in pestera. Deci, venise la dansul un oarecare mirean si ne-a vorbit noua parintele Nicolae despre mantuirea sufletului. Iar, dupa aceasta, el a zis mireanului: Spune-ne noua vreun cuvant de folos. A raspuns mireanul: Ce am eu, oare, a va spune voua de folos, parinte, om mirean fiind eu? Eu, care nici mie insumi, nu-mi pot fi de folos? Zis-a lui staretul: Ceea ce ai, aceea sa spui! Atunci, a zis mireanul: Cu rugaciunile tale, parinte, am douazeci si doi de ani. Si, afara de sambata si Duminica, soarele nu m-a vazut pe mine mancand. Si am fost si argat in sat, la un om bogat, nemilostiv si lacom; si, slujind la dansul cincisprezece ani, lucrand ziua si noaptea, n-a voit sa-mi dea simbria mea pe nici un an, ci toata vremea ma necajea mult. Iar eu am zis in sinea mea: Teodor, de vei rabda la omul acesta, apoi, in locul simbriei si unor scarbe ca acestea, Imparatia Cerurilor iti vor mijloci ele. Si mi-am pazit si trupul meu curat fata de femei, pana in ziua de astazi." Deci, acestea auzindu-le, mult ne-am folosit. Dumnezeului nostru slava!
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, ca nu se cade a asculta
pe cei ce rau se jura.
Daca cineva s-ar apropia de tine, in taina, zicandu-ti: "Sa dam cuvant intre noi, ca sa avem unul fata de altul dragoste si unire, ca orice ti-as zice tie, tu sa ma asculti fara de nici o impotrivire; apoi, dupa juramantul acesta, de va voi acela sa te razvrateasca la pacat, sa nu te pleci lui, chiar de ti-ar aduce ca marturie marimea juramantului, chiar de s-ar intinde jos, rugandu-te spre lepadarea poruncii lui Dumnezeu; sa nu cauti la fata oamenilor, impotriva sufletului tau. Ca stie diavolul nu numai aceasta sa le faca, ci, si din Scriptura sa aduca dovezi, si stie si neputinta trupului sa o puna inainte si alte multe sa nascoceasca, ca pe om, calcator de poruncile lui Dumnezeu, sa-l faca, si sa aiba, cu ce sa se laude impotriva lui. Dar noi, luand invatatura din sarguinta si din osteneala lui, ne vom arata tari in socotirea evlaviei.
Deci, se cadea, mai intai, sa nu te juri nicidecum, pentru porunca Mantuitorului nostru Dumnezeu. Si acum te-ai prins cu cuvantul; nu fi nebagator de seama, ca ai venit in mainile celor rai, pentru prietenul tau. Sa nu dai somn ochilor tai, nici odihna genelor tale, ca sa scapi, ca o caprioara din curse si ca o pasare din lat. Cu toate acestea, nu cobori cu mintea, nici nu te tulbura, ca este indreptare, daca vei avea, de acum, pe Domnul inaintea ochilor.
Deci, ia aminte la tine insuti: Nu esti vinovat de juramant, daca te vei departa pe tine de la rau, ca Insusi Cel ce a propovaduit Evanghelia in lume, pentru covarsitoarea Lui iubire de oameni, Insusi Domnul, a poruncit oamenilor sa se pocaiasca si sa se departeze de la tot pacatul. Vezi, dar, ca nu cumva, vrand a savarsi dulcetile noastre, sa punem pricina juramantul, ca unii care n-am putea sa ne mai descurcam pe noi insine, din mrejele vrajmasului. Dumnezeu nu se batjocoreste si celor ce voiesc a se mantui, le intinde mana. Deci, abate-te de la rau si fa bine si intru aceasta ai pazit cuvantul celui ce a zis: "De la toata calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele Tale" (Ps. 118, 101). Iar de vrei ca mai desavarsit sa te incredintez pe tine, ca nu esti vinovat de cuvantul dat, daca vei fugi de cele rele si vei face cele bune si te vei departa pe tine de toti oamenii, care umbla fara de randuiala, asculta pilda, sau, ca sa zic mai bine, iata o asemanare: Un om oarecare avea un fiu, iar fiul iubea mult pe tatal sau, intru toate. Dar, un altul, biruindu-se de invidie pentru sporirea tanarului sau prieten, apropiindu-se in taina, i-a spus lui: Jura-te mie, pe tatal tau, ca ceea ce-ti voi zice, aceea vei face si vei pazi fara de nici o impotrivire. Iar el, nefacand bine, s-a jurat. Iar, dupa aceasta, a zis catre dansul: Ducandu-te acum, ocaraste pe tatal tau si raneste-l pe el cu cutitul si sa nu te mai rusinezi de fata lui si toate cate-ti va porunci el sa nu le faci, tu sa le faci fiindca te-ai jurat mie si nu vei putea sa nu asculti de cele zise de mine.
Si acum te intreb: Oare va suferi fiul o nebunie ca aceasta sau, mai bine-zis, asemenea paganie, si nu va defaima sfatuirea lui cea fara de lege, din dragoste fata de parintele sau? Socotesc ca va raspunde si-i va zice: Te vad pe tine ca nu esti om cu adevarat, ci vrajmas tatalui meu si sufletului meu pizmuitor. Dar, nu ma vei insela pe mine, ca sarpele pe Eva, cu viclenia, nici nu ma vei inlantui pe mine in paganatate, cu rautatea ta cea mult impletita, si nu ma va invinui pe mine tatal, ca nu ma plec paganatatii tale. Deci, defaimez sfatuirea ta cea fara de lege, pentru dragostea tatalui meu si pentru mantuirea sufletului meu, iar urechile mele le pecetluiesc cu semnul crucii, ca sa nu mai intre veninul cuvintelor tale, in auzul meu, si chiar de intalnirea cu tine voi fugi, pentru viclenia cea din tine.
Ne porunceste noua insusi Apostolul sa ne ferim de tot fratele, care umbla fara randuiala, ca Dumnezeu nu Se cinsteste cu fapte rebele. Deci, nu te aduna, iubite, cu barbati pacatosi, ca sa nu intarati pe Tatal tau, Cel din Ceruri, lucrand cele potrivnice poruncilor Lui si ramanand fara raspuns in ziua Judecatii, ca prin calcarea poruncilor Sfintei Evanghelii, superi pe Dumnezeu.
Ia aminte la tine insuti si invata sfarsitul cuvantului Proorocului, care zice: "Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale" (Ps. 118, 106). Si iarasi zice: "Nedreptatea am urat si am dispretuit, iar legea Ta am iubit" (Ps. 118, 163). Si intru aceasta mila a lui Dumnezeu, vei scapa de mari ispite si primejdii, iar, peste cel viclean, vor veni cele scrise. Intoarce-se-va durerea lui la capul lui, iar peste crestetul lui se va pogora nedreptatea lui.
Drept aceea, castiga-ti dragostea si unirea, nu prin juraminte si momeli, ci prin asezarea sufletului, dupa legea lui Dumnezeu, caci, intru aceasta, nimic nedrept sau silit nu intra. Si va fi cu tine darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava si puterea in veci. Amin. Dumnezeului nostru slava!
Proloagele de la Ohrida 3 martie – Sf. Mc. Eutropie, Cleonic și Vasilisc;
Sf. Cuv. Piama Egipteanca; Sf. necunoscută -
predică despre iubirea aproapelui
Aceştia trei au fost împreună închişi cu Sfîntul Teodor Tiron, şi apoi au luat şi ei cununa muceniciei. După ce Sfîntul Teodor cu slavă s-a săvîrşit, ei au rămas în continuare în închisoare, şi vreme îndelungată nu au fost condamnaţi deoarece împăratul îl schimbase pe guvernatorul cetăţii Amasia. Cînd noul guvernator a sosit, mai sălbatic decît cel dintîi, el a poruncit ca cei trei să fie aduşi înaintea lui. Toţi trei erau foarte tineri. Eutropie şi Cleonic erau fraţi de sînge, iar Vasilisc era rudă cu Sfîntul Teodor Tiron. Toţi trei se aveau însă ca nişte fraţi de sînge prin iubirea cea frăţească. Ca atare, aşa au şi grăit înaintea guvernatorului: «Precum Sfînta Treime nedespărţită este, aşa şi noi prin credinţa noastră în iubire de nedespărţit petrecem». Zadarnice au fost ademenirile guvernatorului, zadarnice încercările de a-l cumpăra pe Eutropie. Mai întîi guvernatorul l-a invitat pe Eutropie la o recepţie bogată, pe care Eutropie a refuzat-o, dînd răspunsul Psalmistului: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor”(Ps. 1:1). Apoi, guvernatorul i-a oferit o imensă sumă de bani, una sută şi cincizeci de litre de argint curat, pe care Eutropie de asemenea a refuzat-o, amintindu-i guvernatorului că din cauza arginţilor Iuda şi-a pierdut sufletul. După nesfîrşite tentative de corupere, în timpul interogatoriilor şi torturilor, primii doi au fost osîndiţi la răstignire, iar Vasilisc la uciderea prin decapitare. Fraţii cei răstigniţi au dat slavă lui Dumnezeu că i-a învrednicit de moartea Fiului Lui. Toţi trei au intrat astfel în împărăţia Bucuriei, unde comandantul lor Teodor îi aştepta, înaintea ochilor lor fiind proslăvit de Hristos Stăpînul şi Biruitorul. Cei trei tineri au luat cu cinste mucenicia la anul 308 de la întrupare.
.jpg)
• Pomenirea Sfintei Cuvioase Piama Egipteanca
Pentru dragostea lui Hristos Piama nu a voit să se mărite, ci s-a dedicat unei vieţi de asceză în casa mamei ei. Ea mînca foarte puţin, şi numai o dată la două zile. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrecea în rugăciune şi cugetări dumnezeieşti. Sfînta Piama avea darul deosebirii duhurilor. Ea a adormit cu pace, logodindu-şi sufletul Stăpînului Hristos, cam pe la anul 337 de la întrupare.
• Pomenirea Sfintei necunoscute
Din părinţi bogaţi fiind născută, în cetatea Alexandriei, această sfîntă a avut un tată bun cu viaţă sfîntă dar care a dus un trai de permanentă suferinţă şi a avut o moarte rea, şi o mamă rea ca a avut o viaţă plină de bunătăţi şi desfătări, dar la sfîrşit o moarte foarte liniştită şi o înmormîntare strălucitoare şi slăvită. Uimită fiind şi neştiind cărui din părinţi să-i urmeze, această fecioară a avut o vedenie care i-a dat la iveală locurile în care petrec, pe cealaltă lume, tatăl, respectiv mama ei. Ea şi-a văzut tatăl petrecînd în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe mamă în întunericul chinurilor. Această vedenie a ajutat-o pe fecioară să hotărască îndată să-şi închine toată viaţa lui Dumnezeu, asemenea tatălui ei, şi să se ţină strîns de toate dumnezeieştile porunci, pe care să le împlinească întocmai; şi să nu ţină seamă de multele nenorociri şi suferinţe pe care ştia că le are de întîmpinat pentru aceasta. Ea a fost credincioasă voii lui Dumnezeu pînă la sfîrşit, fâcîndu-se vrednică de împărăţia Cerurilor, unde s-a regăsit cu scumpul ei tată cel de Dumnezeu iubitor.
Cântare de laudă la Sfinţii Eutropie, Cleonic şi Vasilisc
Avînd mintea ridicată neîmprăştiat la Dumnezeu Cel Preaînalt,
Și inima înflăcărată de iubirea Lui,
Lor nu le pasă de durerile trupului, nici se îngrijesc,
Căci peste unele ca acestea
Dumnezeu stăpîneşte.
De căpetenie lucru este ca mintea să fie la Hristos.
Aceasta a ştiut-o al lui Hristos mucenic Eutropie,
Pe cînd era torturat;
Fratele lui Cleonic şi iubitul Vasilisc,
Cei împreună chinuiţi cu dînsul,
Au ştiut-o şi ei.
Toţi trei s-au aflat în văpaia chinurilor
Ca şi în roua dimineţii.
Minţii celei pironite la Hristos
De chinuri nu-i pasă;
Dacă ele durează,
Rugăciunea durează şi mai mult,
Căci la chinuri mintea nu gîndeşte,
Ci doar în rugăciune fierbinte se-adânceşte.
Celui care se teme de Dumnezeu
De chinuri nu-i pasă.
Fraţii de sînge pe Cruce au fost ridicaţi.
Trupurile lor se chinuie,
Dar duhul le stă nemişcat.
Pe Dumnezeu ei Îl slăvesc,
Pe Cel Care i-a proslăvit
Cu această moarte dumnezeiască.
Veşmîntul trupului se sfîşie şi cade
Iar duhul aleargă la cer,
Căci decît trupul
El este mult mai tare.
O Doamne, sufletele noastre primeşte-le
Căci Ţie se cuvine slava în veci,
O, Fiule al lui Dumnezeu!
Cugetare
Prin ascultarea Lui, chiar şi omeneşte vorbind, Hristos S-a ridicat pe Sine Primat al Bisericii, al lumii, şi al istoriei omenirii.
Căci nimeni nu poate fi un conducător desăvîrşit pînă ce nu a trecut prin şcoala ascultării.
Adam şi-a pierdut autoritatea şi stăpînirea asupra lumii zidite şi asupra elementelor naturii în chiar clipa cînd s-a arătat neascultător faţă de Dumnezeu. Avva Moise a zis:
«Ascultarea naşte ascultare: cînd cineva ascultă de Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu ascultă de el».
Vădit este aşadar că Dumnezeu îl ascultă pe om mult mai mult decît omul însuşi îl ascultă pe Dumnezeu, dacă ne gîndim cît de mult păcătuieşte omul faţă de poruncile lui Dumnezeu în fiecare zi ! Trebuie aşadar să fie limpede pentru oricine că Dumnezeul Cel Veşnic ne ascultă pe noi, cei atît de stricăcioşi, mult mai mult decît îl ascultăm noi pe El ! Pe cei care mai avem cît de cît o conştiinţă acest lucru trebuie să ne umple de ruşine şi de spaimă. Cînd Sfântul Eutropie era torturat împreună cu cei doi prieteni ai lui, el se ruga lui Dumnezeu astfel: «Ajută-ne şi nouă precum i-ai ajutat robului Tău Teodor Tiron». Deodată pămîntul s-a cutremurat şi Domnul Cel ascultător S-a înfăţişat înconjurat de îngeri, împreună cu Sfântul Teodor. Domnul le-a spus celor chinuiţi:
«Chinuiţi fiind voi, Eu de faţă am fost, văzînd feţele voastre şi răbdarea voastră. Numele voastre Eu le scriu în Cartea Vieţii».
Luare aminte
Să luăm aminte la Stăpînul Hristos la Cina cea de Taină:
- La cum a ales El pîinea şi vinul, această hrană obişnuită a omului, şi prin ea a instituit legătura Lui cu Biserica pînă la sfîrşitul veacurilor, pe cea văzută şi pe cea nevăzută;
- La cum Cina cea de Taină se păstrează şi pînă acum, şi va fi păstrată pînă la sfîrşitul veacurilor în Taina Sfintei Împărtăşiri;
- La cum în fiecare zi, şi în fiecare ceas, undeva în lume, un preot sfinţeşte totdeauna pîinea şi vinul şi le primeşte pe ele în Însuşi Trupul şi Însuşi Sîngele lui Hristos.
O, minunată şi tainică vedere ochilor noştri este aceasta!
Predică
Despre iubirea aproapelui – „Dar este mai de folos pentru voi
să zăbovesc în trup” (Filipeni 1 : 24).
Înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Pavel recunoaşte, în Epistola sa către Filipeni, că lui moartea îi este cîştig, deoarece viaţa lui este a lui Hristos.
Dragostea lui Pavel pentru Hristos îl atrage către dorirea morţii, pentru ca astfel să se afle cît mai aproape de Hristos cît mai curînd posibil, dar, de cealaltă parte, dragostea lui faţă de credincioşi îl obligă să rămînă în trup.
Totuşi, nu două iubiri sînt acelea care împart inima Apostolului în două direcţii diferite; ci una şi aceeaşi iubire este, care deschide înaintea lui două comori de aur şi pietre scumpe. Una este viaţa cea binecuvîntată în împărăţia Cerurilor; iar cealaltă este bogăţia sufletelor credincioşilor de pe pămînt.
Comoara cea cerească sporeşte prin adăugarea la ea a comorii celei pămînteşti; o comoară se revarsă în cealaltă.
Ca să grăbească la cer, Apostolul şi-o doreşte, atras de iubire şi de răsplată; ca să rămînă pe pămînt, el vede că este de folos, atras de iubire şi de datorie. Cînd omul muritor, fraţilor, vede că este mai important să rămînă în trup din dragostea pentru fraţii lui, cum să ne mai mirăm atunci că Dumnezeul Cel veşnic a ştiut aceasta înaintea apostolilor, văzînd că este mai important să vină în Trup pentru salvarea omenirii decît să rămînă în afară de el, în împărăţia cea duhovnicească?
Oare nu ne lămureşte pe deplin această mărturisire a lui Pavel către filipeni toată Taina întrupării Fiului lui Dumnezeu ?
Acolo, în ceruri, se află adevărata împărăţie a lui Hristos şi adevărata viaţă a lui Hristos, în care nu are nici o amestecare mizeria şi păcatul de pe pămînt. Dar dragostea Fiului lui Dumnezeu pentru oameni a socotit că este absolut necesar să vină în trup pe pămînt cu oamenii. Cu adevărat, mulţumitori să-i fim Apostolului Pavel că arătîndu-ne gîndul sufletului lui, ne-a arătat Taina venirii lui Hristos şi a locuirii lui în trup, printre oameni, pe pămînt.
O, Stăpîne, minunat eşti Tu între Sfinţii Tăi!, Şi numai Ţie Se cuvine slava şi mulţumirea în veci, Amin!
Pentru mai multe vezi şi Vieţile Sfinţilor
Sursa:
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu