Proloagele din 24 martie

 

Luna martie în 24 zile: înainte-prăznuirea Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

      Bine este cuvântat Dumnezeu Tatăl, Domnul Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului şi al tuturor celor văzute şi nevăzute; Bine este cuvântat Unul-născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început şi fără de ani, din Tatăl Său Născut: Dumnezeu din Dumnezeu, Înţelepciunea cea ipostatică şi Puterea cea stăpânitoare. Care pe toate le-a făcut; bine este cuvântat Mângâietorul, Sfântul de viaţă făcătorul Duh, Cel ce din Tatăl purcede şi prin Fiul S-a arătat oamenilor; bine este cuvântată Sfânta Treime cea, în trei Ipostasuri, împreună de o fiinţă, Care prin Cuvântul a făcut toată făptura. Acelaşi Cuvânt şi pe cel dintâi om pe pământ l-a zidit, după al Său chip l-a făcut pe el şi cu slavă l-a încununat. A zidit Raiul la răsărit şi l-a aşezat pe om într-însul, punându-l pe el, împărat a toată făptura. Cu voie liberă l-a cinstit pe el şi o poruncă i-a poruncit să ţină, ca, de o va păzi, să fie în veci viu, slăvind pe Dumnezeu împreună cu îngerii, iar de o va călca, morţii şi stricăciunii să o dea. Iar sfătuitorul a tot răul, diavolul, şi urâtorul a tot binele, pizmuindu-l pe el, cu a sa sălbăticie, l-a învăţat pe el, ca să calce porunca lui Dumnezeu. Deci, pentru aceasta, l-a izgonit pe el Dumnezeu din Rai, zicându-i lui: "Să lucrezi pământul şi, întru sudoarea feţei tale, să-ţi mănânci pâinea ta; şi cu moarte vei muri, pentru că pământ eşti şi în pământ iarăşi vei merge". Deci, de atunci, fraţilor, a intrat în noi suferinţa şi moartea. Şi, pentru aceasta, S-a pogorât la noi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, trupul nostru asupra Sa luându-l, vrând să înnoiască chipul Lui cel rănit cu călcarea poruncii, şi ne-a arătat nouă calea cea dintâi, pe care mergând, vom intra în acelaşi Rai. Şi aceasta este calea ce ne-a arătat-o nouă: curăţia, blândeţea, smerenia, dragostea, dreptatea, credinţa, ascultarea, milostenia, înfrânarea, pocăinţa şi postirea. Că, prin pocăinţă, prin postire şi prin milostenie se curăţă toate păcatele. Iar, de trebuinţă este să ştim şi aceasta: Astăzi este Înainte-prăznuirea Buneivestiri către Stăpâna noastră şi pururea Fecioară Maria, Bunăvestirea Arhanghelului, că, în sfatul Lui cel tainic, Făcătorul lumii a ales-o pe ea, Fecioara Maria, să fie mamă lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, Mântuitorul lumii, Cel de-a pururi bine cuvântat, Dumnezeu şi omul, Domnul nostru Iisus Hristos. Să vă adunaţi, deci, în biserică şi să vă sârguiţi la fapte bune şi la rugăciune, încă şi mai mult în aceste sfinte zile. Că acestea sunt zile de Dumnezeu aşezate, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor şi nu se cade ca să le cheltuim pe ele în lenevire şi în fapte rele. Că aurul de-l va pierde omul, sau orice alt lucru, apoi va putea afla, iarăşi, ceva asemenea, dar vremea aceasta pierzând-o, alta nu vom mai afla, pentru că este trecătoare. Drept, aceea, să nu o petrecem pe ea cu inimă împietrită, ci, cu sârguinţă să ne nevoim şi pe toţi să-i îndemnăm la rugăciune. Lenea să o scuturăm, poftele să le omorâm, invidia să o călcăm, mânia să o lepădăm, iar pacea să o luăm ca şi nouă să ne zică iubitorul de oameni, Domnul: "După credinţa voastră, să vă fie vouă". Şi toate cererile cele bune le vom primi, rugându-ne lui Hristos, Dumnezeului nostru.

Întru această zi, pomenirea celui dintâi dintre Sfinţi, Părintele nostru Artemon, episcopul Seleuciei, din Pisidia.

            Fericitul Artemon a avut patrie Seleucia, cetate din Pisidia, întru care fiind născut şi crescut, viaţă cinstită petrecea, în zilele Sfinţilor Apostoli ale celor ce luminau lumea cu bunavestirea lui Hristos. Mergând în cetatea aceea, Sfântul Apostol Pavel l-a aflat pe Artemon, ca pe un luminător strălucind cu fapte bune, între toţi cetăţenii, şi care nu se cădea să stea ascuns sub obroc. Deci, Sfântul Apostol aflându-l pe acesta întărit în credinţa lui Hristos şi plin de dumnezeiască înţelepciune, l-a pus păstor şi învăţător al poporului, hirotonindu-l pe el, ca întâiul episcop în Seleucia Pisidiei. Iar el, bine păstorind turma încredinţată lui, a fost tuturor liman de mântuire, văduvelor şi săracilor purtători de grijă, sufletelor şi trupurilor doctor, făcător de minuni. Şi aşa, toate zilele vieţii sale întru bună plăcere dumnezeiască petrecându-şi, şi-a sfârşit viaţa la adânci bătrâneţi.

Întru această zi, cuvânt despre neiertarea păcatelor fără canon.

           Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus nouă un lucru, în acest fel zicând: "O femeie se îndeletnicea cu descântece şi vrăji şi o rugase cineva ca să-i facă lui o vrajă pentru altul, ca să-l tragă pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se îndeletnicea cu răutăţi, a trimis îndată la dânsul doi demoni, vrând să-i facă pe voie. Dar acei spurcaţi demoni, ducându-se s-au întors fără de nici o ispravă. Şi, întrebându-i cea care îi trimisese spre acea răutate, demonii i-au spus ei pricina, zicând: "Noi, aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrăznit nici a ne apropia de el." Că se mărturisise acela, la preotul cel mai sus-zis, şi, de la dânsul, canon luase, precum poruncesc dumnezeieştile rânduieli. După aceea, i-a întrebat pe dânşii femeia: "Oare cu toţi cei ce au canon vi se întâmplă vouă aşa ?" Iar ei au zis către dânsa: "Ba nu, ci numai cu aceia cărora le dă canon un preot, care îi învaţă pe ei din Legea lui Dumnezeu şi din Scripturi şi, din acestea le dă porunci. Şi pentru aceasta nu îndrăznim să ne apropiem, fiindcă ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învaţă şi dau canoane de la sine, de unii ca aceia, nu ne temem şi nu fugim, nicidecum." Deci, femeia, acestea auzindu-le, de la dracii cei necuraţi, nădăjduind în buna învăţătură a preotului, degrabă alergând, s-a apropiat de dânsul şi, pe toate ale sale mărturisindu-le, cerea canon. Însă preotul, cruţând-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cădeau după pravilă. Iar ea se ruga, zicând: "Nu mă cruţa pe mine nicidecum, ci după Legea lui Dumnezeu şi cu dumnezeieştile Scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem. Deci, i-a dat ei preotul poruncă şi canon. Şi, de atunci, s-a înţelepţit femeia, cu darul lui Hristos". Acestea le-a spus acel preot, care, însuşi, aflase unele ca acestea. Şi, de atunci, preotul mai cu pază încă, învăţa şi poruncea din dumnezeieştile Scripturi, iar nu după a lui voie. Această întâmplare se aseamănă cu cea scrisă în Pateric, despre bătrânul ce a avut tată un slujitor la idoli şi a auzit, de la demoni şi chiar de la însuşi domnul lor, despre înălţimea vieţii călugăreşti şi, de atunci, a început, nădăjduindu-se, să se apropie de viaţa călugărilor.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, 

despre împărtăşirea cu Trupul lui Hristos.

        Pe mulţi îi vedem primind Trupul lui Hristos fără pregătire, din obicei, iar nu aşa precum se cade, după lege, a-L primi, în Sfântul post şi în ziua de Paşti, cu gândul şi cu mintea curată. Că se cade să păzim Sfântul post întru nevinovăţie şi să ne curăţim cugetul, şi aşa, să ne împărtăşim. Pentru că, cel necurat nu este vrednic să primească, de pe Sfânta Masă, Trupul lui Hristos. Să înţelegi, dar, că, cei de demult, care se împărtăşeau Jertfelor, de multă frică aveau trebuinţă şi se curăţeau mai întâi. Iar tu primeşti, cu spurcate mâini şi buze, fără de nici o frică, Trupul şi Sîngele lui Hristos, pe Cel de Care îngerii se cutremură. Vremea o aştepţi, dar osteneala o treci cu vederea. Pe împăratul cel pământesc nu îndrăzneşti să-l săruţi cu buze necurate, pentru că de ocară îi este lui acest lucru. Apoi, leneşule, oare, cum poţi să săruţi, aşa, pe Împăratul Ceresc ? Au nu auzi, pe propovăduitorul Ceresc, zicând: "Cei chemaţi, ieşiţi şi cei care sunt întru nepocăinţă, să nu îndrăznească !" Drept aceea, mulţi primesc această dumnezeiască Jertfă, o dată pe an, iar unii de două ori, iar alţii, de multe ori. Dar cuvântul nostru nu este numai către aceştia din urmă, ci şi către cei ce stau în pustie, fiindcă aceştia o dată pe an se împărtăşesc, iar, de multe ori, şi după doi ani. Atunci, dar, în care chip să se primească sfânta Jertfă ? Oare, ca cei care, o dată pe an sau mai rar, se împărtăşesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul şi Sângele lui Hristos ? Ci, aşa să ştiţi, că aceia ce au cugetul curat şi dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea să se apropie. Iar, de nu sunt aşa, atunci, niciodată să nu se împărtăşească. Dar, oare, pentru ce ? Pentru că, spre Judecata lor, o primesc, şi spre osândă şi spre pedeapsă şi chin. Căci cela ce va mânca Pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul şi de Sângele Domnului. Pentru aceea, şi preotul, mai înainte rosteşte: "Sfintele sfinţilor, de este, adică cineva dezlegat de păcate, să se apropie, cu frică de Dumnezeu, cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste". Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecilor ! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/martie/Proloage24Mar.shtml
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie24.htm
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=20&p2000_imageid=1303