Luna octombrie în 24 zile: pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta şi însoţitorii sãi (+523).
Acesta a fost un mare dregător creştin al cetăţii Negran, din Etiopia, pe vremea când la Constantinopol împărăţea Iustin cel Bătrân(518-527), iar peste toată ţara etiopienilor stăpânea dreptcredinciosul rege Elezbaan. Şi înflorea poporul etiopian sub stăpânirea lui. Într-acea vreme, în Arabia, pe care Sfânta Scriptură o numeşte Saba(3Beg.,10), iar acum se numeşte pământul Yemenului, s-a ridicat un împărat fără de lege, anume Dunaan, mare prigonitor al lui Hristos şi al creştinilor. Deci, auzind Elezbaan că Dunaan a pornit goană asupra creştinilor din ţara sa, mâhnindu-se foarte de aceasta, a mers asupra lui cu război şi, luptându-se, l-a biruit pe el, şi făcându-l să plătească bir, s-a încheiat pace şi regele s-a întors în pământul său. Dar, după puţină vreme, Dunaan a nesocotit aşezământul făcut, şi, adunând mare oaste, a pierdut pe toţi ostaşii lăsaţi de Elezbaan pentru paza cetăţilor. Şi aşa, sub stăpânirea lui Dunaan, afară de cetatea ce se chema Negran, unde întâi stătător între dregători era Areta, nimeni nu îndrăznea a mărturisi pe Hristos. Deci, a venit nelegiuitul împărat Dunaan în faţa cetăţii şi, măcar că mulţimea de ostaşi luptau la porunca lui, n-a putut să o supună ci, înconjurând-o, o silea să se predea. Deznădăjduindu-se de aşteptare, a trimis vorbă creştinilor din cetate, gândind să-i înşele cu gând mincinos, zicând cu jurământ: "Mă jur pe Dumnezeu că nu vă voi face nici un rău, ci vă voi lăsa pe voi în pace, să vieţuiţi după credinţa voastră. Cer de la voi numai obişnuinta dajdie către împărat. Deschideţi-mi dar, cetatea, ca să o văd şi să-mi iau dajdia cuvenită de la voi." Şi, auzind jurământul lui Dunaan, dregătorii cetăţii s-au grăbit să lase armele şi, deschizând porţile cetăţii, au primit cu supunere şi cu daruri pe Dunaan. Singur întâistătătorul Areta, bătrânul de peste nouăzeci de ani, era împotrivă, grăind mereu cuvintele Apostolului: "Staţi deci tari în libertatea, cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei."(Gal.5,1). Şi, întradevăr, intrând în cetate, Dunaan şi-a călcat jurământul, omorând pe toţi câţi a aflat că sunt creştini, atât bărbaţi câţi şi femei. Iar ei au răbdat bărbăteşte mărturisind credinţa lor în Hristos. Atunci şi Sfântul Areta, cu bărbăţie şi mărime de suflet, a primit lupta muceniciei, măcar că era atât de bătrân, cât abia de mai putea umbla. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credinţe a luat moartea cea prin sabie, după ce mai întâi a întărit cu cuvintele sale pe toţi cetăţenii săi, în credinţa cea în Hristos. Şi au fost omorâţi atunci 340 creştini, împreună cu dânsul. Şi aşa, prin sabie, s-au mutat la Domnul Sfântul Areta şi însoţitorii lui.
"Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori"(Matei7,15). Iar prooroci mincinoşi îi numeşte aici nu pe eretici, după cât mi se pare, ci pe cei ce duc viaţă spurcată, dar se acoperă cu fapte bune. Drept aceea a şi zis Domnul, grăind: "După roadele lor îi veţi cunoaşte pe ei." Că printre eretici este cu putinţă a afla, de multe ori viaţă bună, dar printre făţarnicii, de care vorbim acum, nicidecum. Deci, dacă şi pe aceştia îi osândeşte, care a zis acestea, pentru că ei se vor schimba mai degrabă. Firea căii acesteia, pe care au voit a umbla este însă de aşa fel, primejdioasă, rea şi făţarnică, încât omul fuge de osteneli, şi caută numai a se arăta cuvios; drept aceea şi este mustrat de îndată. Despre făţarnici, dar, şi Pavel, arătând, zicea că el, cu cuvinte bune, înşeală inimile celor fără de răutate. Şi câtă blândeţe! Că n-a zis să-i pui la chinuri pe dânşii, ci să nu primiţi vătămare de la dânşii şi să nu intraţi la dânşii fără de pază. Iarăşi, să nu ziceţi că nu este cu putinţă a cunoaşte pe unii ca aceia, că şi prin pilde omeneşti se spune aşa: "Au, doar, se culeg struguri din mărăcini, sau din scai, smochine?" Tot aşa şi pomul bun face roade bune, iar pomul cel rău, roade rele face. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău nu poate să facă roade bune. Iar ceea ce vrem să spunem, că nu găseşti la dânşii nici blândeţe, nici omenie, ci numai singure pieile cele de oaie, cuvintele. Drept aceea, lesnicioasă este şi cunoaşterea lor. Deci, a zis acestea, de vreme ce mulţi dintre cei răi se socotesc buni, încât nu poţi să zici că te-ai înşelat, nici că nu te-ai priceput. Iată, ţi-am arătat ţie cu dovedire înţelesul cel din cuvântul acesta, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia Se cuvine slavă în veci! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu