Proloagele 31 octombrie

Luna octombrie in 31 de zile: Pomenirea unor Sfinti Apostoli, din cei 70: Stahie, Amplie, Urban, Aristobul, Nareis si Apelie.     Pe cei sase Sfinti Apostoli ii intalnim pentru prima data in Sfanta Scriptura, lucrand impreuna cu marele Apostol Pavel, la intemeierea Bisericii din Roma (Rom. 16, 8-11). Dar ii intalnim si in Traditia Bisericii, ca facand parte din cei 70 de apostoli ai Domnului, de care aminteste Sfantul Luca in Evanghelia sa (Luca 10, 1-4). Si ii pomenim pentru osteneala lor, nu atat din timpul vietii Domnului pe pamant, cat mai ales pentru dumnezeiasca lor lupta de a duce mai departe lucrarea mantuirii si Biserica lui Hristos, dupa mutarea la cer a marilor Apostoli, cu fapta, cu cuvantul, cu minunile si cu sangele lor, luminand lumea ca un alt soare, in diferite parti ale crestinatatii de atunci. Si facem pomenire, pe cat se stie din Traditie, si de locul ostenelii lor.     Astfel, Sfantul Stahie a fost asezat episcop in Bizant de insusi Sfantul Apostol Andrei si a zidit, la Arghiropol, impreuna cu dansul, o biserica, in care, adunand pe crestini, ii invata viata cea mantuitoare. Si asa, vietuind 16 ani, a raposat cu pace.     Amplie si Urban au fost pusi episcopi tot de Sfantul Andrei: Amplie la Diospolis, iar Urban in Macedonia. Si, fiind omorati pentru marturisirea lui Hristos si-au dat fericitele lor suflete lui Dumnezeu.     Sfantul Narcis a fost episcop in Atena, Sfantul Apelie, in Iraclia, iar Sfantul Aristobul in Britania si, marturisind pe Hristos, si-au luat fericitul sfarsit al ostenelilor celor multe. Dumnezeului nostru, slava !   Intru aceasta zi, Cuvant despre Teodor negustorul, care luand imprumut, a dat chezas chipul lui Hristos, facut pe poarta, cu vopsea.     In Constantinopol a fost un negustor Teodor. Iara dupa o intamplare i s-a inecat lui corabia si si-a pierdut toata averea sa. Insa, avea prietesug cu un pagan bogat. Si, venind, a inceput a-l ruga pe el sa-i dea lui aur din destul pentru negustorie. Iar paganul i-a zis lui: "Da-mi mie zalog si vei lua ceea ce poftesti". Iar crestinul il ruga pe el, neavand ce sa-i dea. Si, mergand cu dansul pe cale, a cautat si a vazut chipul lui Hristos pe poarta, zugravit cu vopsea si a zis catre pagan: "Pe acest chip al lui Hristos, Dumnezeul meu, il am mai cinstit decat toate si, mai mult decat viata mea, pe acesta il pun tie chezas". A raspuns pagantul: "Cu adevarat, crezi tu intr-insul ? Iata, iti dau tie cat aur voiesti". Si, intorcandu-se la casa sa, i-a dat lui o mie de litre de aur. Iar Teodor, cumparand cele trebuincioase, s-a dus in Alexandria si toate bunurile sale, precum a voit asa le-a vandut.     Si se intorcea cu alte cumparaturi la Constantinopol si, inca neajungand acolo, i s-a inecat corabia lui. Deci, auzind acel pagan de venirea lui Teodor si nestiind de inecare, a venit la dansul, asteptand sa-si ia partea sa, cu dobanda si l-a aflat pe el, plangand in casa sa. Deci, instiintandu-se de pierderea lui, il mangaia ca sa nu se intristeze,  ci sa creada in Hristos, care se pusese chezas pentru dansul. Inca l-a luat paganul in casa sa, iarasi, i-a mai dat o mie de litre de aur si, ducandu-l pe el la poarta, a pus martor pe acelasi chip al lui Hristos. Iar Teodor, cumparand smoala, s-a dus in Egipt si a schimbat smoala pe plumb si, de acolo, s-a dus la Efes si a schimbat plumbul pe arama si, multa bogatie dobandind, mergea bucurandu-se. Si iarasi neajungand el, iarasi i s-a spart corabia si a pierdut toate ce le castigase si, venind la casa lui, sedea plangand.     Iar paganul acela, instiintandu-se din nou de pierderea aurului sau, l-a chemat pe Teodor si a inceput a-l ocara, batjocorind pe Hristos: "Vezi, zicea, cum va inselati voi, crezand in Acela ce nu este Dumnezeu. Daca ar fi fost Acela Fiul lui Dumnezeu, spre care tu nadajduiesti, nu ai fi cazut, iata, acum pentru a treia oara, in ispita inecarii". Iar Teodor cu multe lacrimi, zicea paganului: "Nu, prietene, nu huli pe Dumnezeu cel adevarat, ca pentru pacatele mele mi s-au intamplat mie toate acestea si pentru aceea a ingaduit ca sa-mi faca nedreptate valurile marii. Dar ma rog tie, mai da-mi inca si a treia oara si cred ca, pentru hulele tale, ma voi mantui si pe toate ale tale cu dobanda ti le voi intoarce". Iar pagandul i-a dat si a treia oara o mie de lire de aur si l-a dus pe el la acelasi Chip al lui Iisus Hristos, cel de pe poarta si i-a zis: "Pe Tine, dar si acum te primesc martor si chezas, ca daca esti Fiul lui Dumnezeu, mantuieste-l pe el si pe mine cu dansul, ca si eu sa cred, iar de nu, apoi sa nu se mai insele cei ce cred intru Tine." Si Teodor, luand aurul si cumparand cele de trebuinta, s-a dus in Calabria. Iar de acolo, cumparand grau in Gundal si a luat acolo cate un galben masura si vanzand graul, a cumparat vin, cu cate un argint masura. Si venind in Antiohia, a vandut aceiasi masura cu cate un galben.     Deci, numarand patru mii de litre de aur si punandu-le intr-un sipet, a scris o epistola asa: "Eu Teodor crestinul, scriu facatorului meu de bine, lui Avram. Iata, patru mii de litre de aur am pus in sipet si, incredintandu-le chezasului meu Hristos, socotesc ca El le va pune pe acestea in mana ta". Si, le-a asezat in sipet pecetluindu-l si, intrand la capul corabiei dinainte, l-a aruncat in mare, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Tu, precum stii indrepteaza acest sipet si il da aceluia ce mi-a dat mie imprumut". Deci, s-a facut un vant cumplit in mare, nu numai acolo intr-un loc, ci in toata lumea, cat si pe sub mal corabiile, care stateau in Constantinopol, se spargeau de furia valurilor. Si cum toti din cetate au iesit la mare sa o vada, a iesit si paganul acela sa vada marea. Si, fiind el pe mal, iata s-a desfacut un val si a aruncat sipetul cu aur inaintea lui. Iar el, luandu-l pe acela, l-a dus in casa sa si, deschizandu-l, a aflat deasupra scrisoarea cea pentru aur, de la Teodor, catre dansul. Si pe scrisoare era scris: "Eu, Iisus Hristos, de la Teodor crestinul ti-am adus tie aurul cu dobanda, ca sa nu Ma hulesti pe Mine. Ca, iata, de chezasuire M-am dezlegat si sa Ma crezi pe Mine cu adevarat".     Iar, dupa o vreme, a venit Teodor sanatos, cu multa bogatie. Deci, luand daruri multe, a mers la paganul acel, iar el, luand darurile, l-a intrebat de aurul cel imprumutat. A raspuns Teodor: "Cred in Hristos, Cel ce m-a luat pe mine in chezasie, ca ti-a dat tie aurul si-l ai pe el in casa ta". Iar paganul, ispitindu-l, a raspuns: "Nu l-am luat de la nimeni". Atunci Teodor i-a zis lui: "Nu am cu tine nici o pricina. Daca n-ai luat sipetul cu patru mii de litre de aur, avand deasupra scrisoarea cea cu mana mea scrisa, iata sa stii ca tot aurul tau, in sipet asezandu-l l-am dat in mare, ca Dumnezeul meu si chezasul tau sa aiba a-l pune in mainile tale. De nu l-ai luat, acum sa mergi cu mine la chipul lui Hristos si sa te juri ca nu l-ai luat". Iar paganul, temandu-se, a luat scrisoarea care a fost in sicrias deasupra aurului si a zis catre Teodor: "Oare cunosti aceasta ?" Deci a vazut Teodor scrisoarea sa, inca si alta scrisoare. Si amandoi minunandu-se de scrisoare, au proslavit pe Dumnezeu. Si dintru aceasta pricina paganul a crezut in Hristos si, mergand, s-a botezat cu toata casa sa.       Intru aceasta zi, cuvant al lui Petru monahul, despre bogati si saraci.     O, bogati orbi, cei ce sunteti saraci de dreptate si indestulati cu pacatele, adunand cele de la saraci in casele voastre, cele ale intunericului vesnic, O, saracilor si pacatosilor, cum, fiind pedepsiti de chinuitori pamantesti, pe Dumnezeu nu L-ati cautat ? Ca, neplacandu-le voi lor, de s-ar fi intamplat voua sa pieriti de pedeapsa lor, apoi n-ar fi fost mai bine oare sa slujiti unuia Dumnezeu ? Stim ca nu-i grabnic la manie Cel ce stie neputinta neamului omenesc, Cel ce nu are trebuinta, de la nimeni, de nimic. Ci singur tuturor le daruieste tot binele si-i sfinteste si-i umple si-i satura din inceput si pana la sfarsit. Dupa aceea si acolo inca intru toti vecii, miluindu-i si pazindu-i ii lumineaza cu dumnezeiasca lumina Sa.     Iar voi, o, oameni, de a voastra voie, cu nebunia voastra, uitand frica de Dumnezeu, insi-va pe voi va infricosati, va napastuiti, va goniti, va chinuiti si va smintiti. Credinciosi fiind, nu vietuiti dupa credinta; stiind, nu stiti; auzind, nu auziti, vazand, nu vedeti, precum a zis de demult Dumnezeu, prin gura Proorocului Isaia: "S-a ingrosat inima norodului acestuia si cu urechile greu aude si ochii sai si-a inchis". Cu adevarat, de acest fel sunt oamenii lumii acesteia. De aceea, urata este viata aceasta si grea, iar slujba lui Dumnezeu si lucrul Lui usoare sunt si dulci.     Deci, sa ne nevoim si sa ne silim spre dansa toti cei neputinciosi, parasind toate pacatele lumesti: minciuna, strambatatea, desfranarea, furtisagul, ura, galceava si sfadirea, necuratia si spurcaciunea, rautatea si lacomia, pentru care se bat bogatii lumii acesteia. Si taie si se lupta unul pe altul, vrand sa-l biruiasca, casa lui vrand sa-i jefuiasca si stapanirea lui sa o ia si cinstea si slava si pamantul lui sa-l apuce. Si numai ei singuri vor sa fie mari pe pamant, intre oameni cinstiti, laudati si mandri. Toate aceste ganduri si nascociri sunt ale vrajmasului. Deci, cei ce voiesc sa fie asa, nu vor afla mila lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si Bunul si de viata facatorul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.   Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/octombrie/Proloage31Oct.shtml http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=27&p2000_imageid=1218