Luna decembrie in 8 zile: Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Patapie (sec. VII). Acesta era cu neamul din Teba Egiptului si, luand viata calugareasca, a urmat lui Hristos, petrecand sihastreste multi ani in pustie. Dupa aceea, venind la Constantinopol, a savarsit multe minuni, facand pe orbi cu vedere, vindecand cu ungerea sfantului undelemn pe idropici, gonind dracii si tamaduind boala de nevindecat.
Si asa, cu pace, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Intru aceasta zi, cuvant despre un oarecare preot, care a fost vorbit de rau la episcopul sau si, fiind inchis in temnita, a fost eliberat de inger.
Ca la opt stadii de la cetatea Samiei, era un sat ce avea o biserica, al carui preot a fost vorbit de rau la episcopul sau. Deci, necercetand cele despre dansul, episcopul, trimitand, l-a adus pe el din sat si l-a dat la temnita, unde era obiceiul a se inchide clericii care greseau. Si, fiind el in temnita, a sosit si sfanta Duminica. Iar in noaptea aceea, i s-a aratat lui un tanar foarte frumos la chip si i-a zis: "Scoala, preotule si te du la biserica din satul tau si sa slujesti acolo Liturghia." Si a zis catre dansul preotul: "Nu pot, de vreme ce sunt inchis." Iar cel ce i s-a aratat i-a zis: "Eu iti voi deschide tie temnita si sa vii dupa mine." Si, deschizandu-i usa, l-a scos el afara si a mers inaintea lui, pana la o stadie, spre satul preotului. Iar dupa ce s-a facut ziua, cel ce era mai mare peste temnita a intrat sa caute pe preot si, neaflandu-l, indata s-a dus la episcop si i-a spus: "A fugit preotul din temnita, cheia fiind la mine." Iar episcopul, socotind ca a fugit cu adevarat, a trimis pe o sluga a sa zicandu-i: "Mergi si vezi daca preotul este in satul lui; si sa nu-i zici lui nimic."
Deci, mergand, sluga l-a aflat pe el in biserica, slujind Sfanta Liturghie si, intorcandu-se, a spus episcopului cum ca acolo este si l-a aflat pe el slujind Liturghia. Iar episcopul si mai mult s-a maniat asupra lui si s-a jurat ca, dimineata ce urma, cu multa necinste, il va aduce pe el. Dar noaptea, i s-a aratat preotului tanarul, care mai inainte il scosese din temnita, zicandu-i: "Sa mergi ca sa te duc acolo unde te-a pus episcopul cetatii." Si, luandu-l, l-a dus pe el si l-a pus in temnita, nestiind strajerul temnitei. A doua zi insa, acesta, instiintandu-se, a mers si a spus episcopului cum ca preotul se afla in temnita.
Si, episcopul, inspaimantandu-se si chemand pe preot, l-a intrebat pe el, zicandu-i: "Cum ai iesit din temnita si cum, iarasi, ai intrat, nestiind temnicerul?" Si a zis preotul: "O sluga cu chipul foarte frumos, venind de la tine, stapane, mi-a poruncit sa merg la biserica din sat si mi-a deschis mie temnita si m-a scos si inaintea mea mergea, pana la o stadie spre satul meu. Apoi, iarasi, intr-alta noapte, acelasi tanar, luandu-ma pe mine, m-a bagat in temnita." Deci, a adus inainte episcopul pe toate slugile sale si nici pe unul dintr-insii n-a cunoscut preotul. Si indata a cunoscut episcopul cum ca ingerul lui Dumnezeu a fost acela ce a facut aceasta minune, ca sa nu se ascunda viata cea buna a preotului, ci ca sa se stie toti ca Dumnezeu proslaveste pe robii Sai. Si episcopul folos primind, a slobozit pe preot cu pace. Iar pe cel care-l vorbise de rau l-a pedepsit, mult certandu-l, ca nu si altii, pe nedrept, sa vorbeasca de rau pe preoti.
Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului Vasilie, despre cum se cade sa fie calugarul.
Se cade, calugarului mai vartos, in toata viata, sa nu se ingrijeasca de avere nicidecum. Si sa aiba si infranarea trupului, obicei cuviincios, glas umilit si cuvant cu buna randuiala. Mancarea si bautura sa fie fara cartire si cu tacere. Inaintea celor batrani, tacere; pe cei mai intelepti, sa-i asculte; cu cei deopotriva cu el, dragoste sa aiba, cu cei mai mici, iubita sfatuire; de la cele trupesti, paza; de bunatatile cele iubitoare de desfatari, indepartare, mai mult a asculta si a intelege, iar putine a grai.
Sa nu fie indraznet la cuvant si sa nu cada degraba in ras. Jos sa aiba ochii, iar sufletul sus. Sa nu raspunda impotriva, ci ascultator sa fie si sa se osteneasca cu mainile. Sa-si aduca aminte de cele mai de pe urma, de nadejdea vietii sa se bucure neincetat, de toate sa multumeasca, intru necazuri bine sa rabde, spre toti smerit sa fie, ingamfarea sa o urasca, cucernic sa fie, sa-si pazeasca inima de ganduri rele, sa-si adune avere la ceruri, dupa poruncile Domnului, singur pe sine sa se cerceteze pentru ganduri si fapte, in toate zilele.
Sa nu se incurce cu dobanzi si pricini lumesti, sa nu caute viata celor trandavi, ci sa urmeze Sfintilor Parinti, sa se bucure impreuna cu cei ce s-au indreptat la bunul obicei, iar nu sa-i urasca.
Impreuna cu cei ce patimesc sa patimeasca si impreuna cu cei ce plang sa planga, niciodata sa nu se socoteasca pe sine drept, ci, mai mult decat toti oamenii, pacatos pe sine sa se marturiseasca, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Sa invete pe cei neinvatati, sa imbarbateze pe cei imputinati la suflet, sa slujeasca bolnavilor, de cei straini cu frateasca dragoste sa poarte de grija, cu cei de o credinta pace sa aiba, iar pentru cei rataciti sa se roage. Cartile cele cu scrierile parintilor sa le citeasca. De Tatal, de Fiul si de Duhul Sfant sa nu se indoiasca, ci nezidita si de o fiinta pe Sfanta Treime cu indrazneala sa o numeasca si sa o cugete. Catre cei ce intreaba, sa zica: "Se cade a crede si a boteza asa cum am primit de la parinti, asa cum si noi ne-am botezat si se cade a slavi pe Dumnezeu, asa cum marturisim si credem."
Se cade calugarului sa petreaca in fapte si cuvinte bune. Sa nu se jure nicidecum. Sa nu dea arginti cu dobanda, nici vin, nici grau, nici undelemn spre inmultirea hranei si a betiei. De grijile lumesti sa fuga, sa nu stea de vorba cu cei vicleni, sa nu graiasca de rau pe cineva nicidecum si nici sa nu asculte cu dulceata pe cel ce cleveteste.
Nimic sa nu creada cu usurinta, sa nu fie tiitor de pofte, nici sa se manie fara de minte asupra aproapelui. Sa nu tie manie spre nimeni, nici sa rasplateasca cu rau pentru rau. Mai mult sa fie hulit, decat sa huleasca el. Batut sa fie, dar sa nu bata; asuprit sa fie, dar sa nu asupreasca; pagubit sa fie, dar sa nu pagubeasca.
Mai mult decat toate, se cuvine calugarului sa se infraneze de la vorbirea cu femei si de la bautura de vin. Ca vinul si femeile surpa mintile cele pricepute si le pustiesc. Sa pazeasca bine poruncile Domnului, sa nu-L intristezi pe El cu ceva, ci plata si lauda numai de la Dansul sa astepte si viata vesnica sa doreasca a o primi. Iar cuvantul lui David totdeauna inaintea ochilor sa-l aiba si sa zica: "Vazut-am, pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin." Si, ca un fiu, dintru toata inima si puterea si intelegerea si barbatia sa iubeasca pe Dumnezeu si ca un rob sa se socoteasca si sa se teama si sa-L asculte pe El, cu frica si cutremur si asa mantuirea lui sa-si lucreze.
Cu Duhul sa arda, imbracat sa fie in haina Duhului Sfant. Sa alerge nelenevindu-se, nu ca unul care bate vazduhul in zadar, ci sa lupte cu vrajmasul, intru obosirea trupului si intru saracia sufletului si toata porunca sa o faca. Netrebnic lui sa-si zica si sa multumeasca Sfantului si Slavitului si Minunatului Dumnezeu. Nimic cu cearta si cu marire desarta sa nu faca, ci numai ceea ce este placut Lui sa faca. Ca Dumnezeu a risipit oasele celor cel plac oamenilor. Si sa nu se laude foarte, nici cand il lauda altul sa nu asculte cu dulceata. Toate sa le lucreze intru ascuns, iar nu in vederea oamenilor sa le faca; si de la Dumnezeu sa ceara ajutor. Si infricosatoarea si slavita Lui venire si bunatatile cele gatite Sfintilor si focul cel gatit diavolului si ingerilor lui, acestea sa le astepte si la ele sa cugete.
Iar dupa toate acestea sa-si aduca aminte de cuvantul Apostolului, ce zice: "Nu sunt vrednice patimirile vremii de acum, fata de slava ce va sa se arate". Si cu David sa graiasca asa: "Celor ce pazesc poruncile Lui, rasplatire este multa, cununi drepte si vesnice acoperamanturi". "Viata fara de sfarsit, bucurie negraita, lacas nestricat al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, care este in ceruri, vederea adevaratului Dumnezeu, fata catre fata, dantuirea cea cu Ingerii, cu Parintii si cu Patriarhii, cu Mucenicii si cu Marturisitorii si cu toti placutii Sai. Cu care impreuna, pe toate acestea a le dobandi sa ne sarguim, cu darul si cu iubirea Lui de oameni, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu