Proloagele din 21 iulie

Luna iulie în 21 de zile: Preacuviosii Părinţii noştri Simion şi Ioan pustnicul (sec.VII)
Aceştia au trăit în cetatea Edesa, care se află în Siria, pe vremea împărăţiei lui Iustin cel Tânăr (565-578). Ioan era în vârstă de 24 de ani, având femeie tânără, şi trăia lângă tatăl său, bătrân, căci mama sa murise iar Simion era neînsurat, trăind lângă mama sa, bătrână de 80 de ani. Şi, fiind cuprinşi de dumnezeiasca dragoste, s-au dus, împreună, la Sfânta cetate a Ierusalimului şi, închinându-se împreună Crucii, Celei făcătoare de viaţă, a Domnului, au mers la mănăstirea Sfântului Gherasim, unde au luat sfântul chip călugăresc, de la Cuviosul Nicon, cel ce era atunci egumen, acolo. Dar au ieşit din mânăstire, mai înainte de a împlini ei şapte zile, precum au obiceiul a păzi monahii de curând tunşi în călugărie. Deci, mergând ei în pustie, au rămas acolo patruzeci de ani, înfruntând petrecerea cea grea, cu toată nevoinţa. Deci, după aceasta, Ioan a rămas în pustie, până la sfârşit, iar fericitul Simion s-a întors în Sfânta cetate şi, închinându-se la mormântul Domnului, s-a rugat să-i ajute să fie ascuns de oameni. Şi, făcându-se că este nebun, s-a dus în cetatea Emesa, săvârşind, spre folosul oamenilor, multe minuni, prin această prefacere a lui şi răposând în Domnul. Şi, s-au deşteptat, ca dintr-un somn, emesenii, abia după moartea lui, cunoscând că viaţa şi nevoinţele acestui minunat Simion au fost viaţa şi slujirea unui doritor al lui Hristos, care a petrecut în Emesa, ca şi cei de demult, în mijlocul oamenilor, fără a se întina de păcatele lor. Deci, s-a săvârşit Cuviosul Simion, în ziua de 21 a lunii iulie, iar după el şi Cuviosul Ioan, însoţitorul lui de pustnicie care a adormit, cu fericit sfârşit, în pustiul Iordanului.

Întru această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iezechiel (sec. VI i.Hr.)

Acesta a fost unul din Proorocii mari ai Legii vechi şi era fiul lui Buzi, din seminţia preoţească a lui Levi. A proorocit timp de douăzeci de ani, cu cinci sute şaptezeci de ani înainte de întruparea Domnului, pe vremea robiei Babilonului, fiind el însuşi printre evreii duşi în robie, la râul Chebar, din ţara caldeenilor. Proorocia lui este cuprinsă în cartea lui Iezechiel, cu patruzeci şi opt de capitole, din Vechiul Testament. Iezechiel a fost pus de Domnul Dumnezeu străjer peste casa lui Israel şi semn de prevestire. Chemarea lui era să încredinţeze poporul cel îndărătnic şi năpăstuit că Dumnezeu este tare şi puternic, că Dumnezeul lui Israel este stăpânul lumii întregi, că El nu vrea moartea poporului, ci, să se întoarcă, din desfrânarea cea cu idolii, la Dumnezeul cel viu şi să fie ca o mireasă credincioasă bărbatului ei. Maica Domnului a fost văzută de Prooroc, ca o uşă încuiată, prin care avea să treacă numai împăratul Mesia, noul David, slujitorul Domnului. Dar, de vreme ce israelitenii strigau: "S-a pierdut nădejdea noastră, nu mai nădăjduim în slobozirea noastră din robie," pentru aceasta, cu vederea oaselor moarte, care înviază, Domnul a încredinţat poporul, că este nădejde de mântuire, din oase moarte, Dumnezeu poate ridica o lume nouă. Nimic nu este pierdut, Dumnezeu este păzitorul lui Israel. El este tare şi puternic. Înnoirea nu va veni, însă, decât după o vreme de ispăşire a păcatelor. Tradiţia Bisericii spune că profetul Iezechel a primit sfârşit mucenicesc, ucis de cei care trecuseră la legea idolească. Dumnezeului nostru slavă !

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, că mulţi drepţi mor, cu moarte rea şi mulţi păcătoşi, cu moarte bună

Era un sihastru călugăr, cu semne şi cu minuni strălucit şi avea împreună cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întâmplat că a mers ucenicul lui în cetate, unde era un stăpânitor rău, netemându-se de Dumnezeu. Pe aceasta, ucenicul stareţului l-a văzut mort şi mult popor mergând după el, cu lumânări şi cu tămâieri şi cu cinste mare petrecându-l la groapă. Iar, după ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povăţuitorul său, pe cinstitul stareţ, mâncat de o fiară. Şi a început a se tângui mult şi a plânge după stareţ, zicând către Dumnezeu: "Doamne, cum se face, că a murit acel stăpânitor rău, cu atâta slavă, iar acest sfânt duhovnic, părintele meu stareţ a luat o astfel de moarte, fiind mâncat de fiară ?" Deci, aşa plângând el şi vorbind întru sine, s-a aflat lângă el îngerul Domnului, şi i-a zis: "De ce te tânguieşti şi plângi după stareţul tău? Pentru că acel stăpânitor rău avea şi el o faptă bună, şi, pentru acea faptă bună, cu cinstită îngropare, şi-a luat plata sa, pe pământ. Iar, dincolo, se duce ca un osândit. Iar, povăţuitorul şi învăţătorul tău, cinstitul stareţ, întru toate a plăcut lui Dumnezeu şi era cu toate bunătăţile împodobit, însă, avea şi el, ca un om, puţină prihană: şi, prin acea amară moarte, i s-a iertat lui greşeală sa şi s-a dus din viaţa aceasta, cu totul curat întru bucuria Domnului său." Deci, aceasta ştiind-o, fraţilor, să cunoaştem şi noi că nimic nu se face pe pământ, fără de rânduiala şi fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ci, peste tot pământul şi în ceruri, sunt judecăţile lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă, pentru toate făpturile Lui. Dumnezeului nostru slavă !

Întru această zi, cuvânt despre pocăinţă

Până ce eşti viu, pocăieşte-te chiar de ai greşi şi în ziua cea mai de pe urmă, pe care zaci, trăgându-ţi sufletul şi vrând să ieşi din viaţa aceasta, pocăieşte-te, că nu te va lăsa pe tine iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Şi să nu-mi zici mie: "Cum, sau în ce chip? Că sunt plin şi cuprins de stricăciune şi de răni şi, în ziua cea mai de pe urmă a vieţii mele, putea-voi oare să mă mărturisesc ?" Poţi foarte bine. Roagă-te şi, din casa ta, să rânduieşti să se facă milostenie, la săraci. Tu acolo te duci, iar casa ta rămâne aici. Şi să nu-mi zici mie: "Cum mă voi mântui ?" Sau: "Cum mă voi curăţi ?" Când Dumnezeu lucrează, nu pune tu hotare. Că-ţi zice: "Dacă tu n-ai ajuns să te îngrijeşti de sufletul tău, fiind în viaţă, apoi, măcar la sfârşitul vieţii tale, să porunceşti la ai tăi, să dea, la săraci, şi ajutători să ţi se facă ţie ai tăi, prin milostenii şi jertfe. Şi să scrii în aşezământul tău, ca, împreună cu fiii tăi şi cu neamurile tale, să fie părtaşi la moştenirea ta, şi Stăpânul ceresc, Cel ce a zis: "Pe săraci să hrăneşti şi Eu, pentru ei, voi fi chezaş şi nu te voi lipsi de Împărăţia Cerurilor." Deci, să nu socotească nimeni, ca o minciună, milostenia făcută după moarte, pentru că este bună, bine plăcută şi primită la Dumnezeu. Căruia I se cuvine slava în veci ! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage21Iul.shtml

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=24&p2000_imageid=1116