Proloagele din 3 iulie

Luna iulie în 3 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Iachint (+108)

Sfântul Mucenic Iachint era din Cezareea Capadochiei şi a trăit pe vremea împăratului Traian. Şi slujea la curte, la paza camerelor împărăteşti, şi era un tânăr, în vârstă ca de 20 de ani, şi, în taină, era creştin, rugându-se lui Dumnezeu şi păzind poruncile Lui. Dar, cu toate că Traian era luminat şi cu judecată, iubitor de popor şi iubit de supuşii săi, totuşi, împăratul era păgân, închinător la idoli şi prigonitor al creştinilor. Deci, într-o zi de mare praznic păgânesc, fiind de faţă şi împăratul, tânărul Iachint a fost pârât de un oştean, din aceeaşi gardă, dar păgân cu credinţa, că îl văzuse şi îl auzise, rugându-se, în taină, unui anume Iisus, numindu-L Dumnezeul său. S-a mâniat, atunci, cumplit împăratul şi a poruncit să fie adus înaintea sa, tânărul cutezător, care, sub acelaşi acoperământ împărătesc, călca legile ţării. Şi Iachint a fost adus, în grabă, înaintea împăratului. Deci, fiind silit de împărat, să guste din cărnurile jertfite idolilor, tânărul creştin nu s-a plecat la aceasta, ci, mai mult, a mărturisit, pe faţă, credinţa lui în Hristos. Pentru aceasta, a fost bătut peste tot trupul şi l-au închis în temniţă, punând înaintea lui, numai mâncări gătite din jertfele idolilor. Că poruncise împăratul, temnicerilor, să nu-i dea lui pâine şi mâncare curată, ca, prin aceasta, să-l silească să mănânce din acele bucate. Dar, viteazul nevoitor al lui Hristos, până la sfârşit, n-a vrut să guste din ele, ci a rămas postind patruzeci de zile. Şi, slăbind de foame, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

Întru această zi, cuvânt al lui Isaia monahul, despre nerăutate

Aduceţi-vă aminte, fraţilor, de Domnul, care zice: "De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi putea intra întru Împărăţia Cerurilor." Şi Apostolul a zis: "Ca nişte prunci, de curând născuţi, să iubiţi laptele cel duhovnicesc şi, fără de înşelăciune, ca, printr-însul, să creşteţi, spre mântuire." Deci, în ce fel este fapta pruncului? Pruncul dacă este bătut, plânge. Şi, iarăşi, trecându-i supărarea, cu cei ce se bucură, împreună se bucură. Sau, dacă cineva ar cinsti pe altul, nu-l invidiază. Sau, de i-ar lăsa lui părinţii vreo moştenire, nu merge la judecată, nu se sfădeşte, nici nu urăşte pe cineva. Sau, de s-ar îmbogăţi, nu se trufeşte sau, de ar vedea vreo femeie frumoasă la faţă, nu o pofteşte pe ea şi nu-şi face griji. Pe nimeni nu întărâtă, pe nimeni nu înşală şi nici pe unul nu osândeşte. Nu gândeşte să adune bogăţie, nici nu iubeşte să aibă stăpânire. Drept aceea, fraţilor, să cunoaştem, şi cu credinţă şi întemeiere, să petrecem în frica lui Dumnezeu, despărţindu-ne, ca şi pruncii, de toată răutatea. Să ne îngrijim, fiecare, de a sa mântuire şi unul, pe altul, socotindu-l a fi mai mare. De ne-ar supăra cineva pe noi, sau ne-ar ocărî, sau ne-ar vorbi de rău, nu pe acela să-l urăm, ci pe diavolul, care nu încetează, niciodată, vrând să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Cel ce petrece în dragoste în Dumnezeu, petrece şi Dumnezeu într-însul. Deci, cine nu se va teme, auzind acestea: "Şi, cine adică, fiind înţelept şi voind să-şi mântuiască sufletul său, fără de osteneală, nu va căuta, ca nici o duşmănie, asupra aproapelui, să nu aibă în inima sa, ca, pentru aceasta să nu se lepede singur, de Împărăţia lui Dumnezeu. Să fiţi, dar, făcătorii cuvântului lui Dumnezeu şi nu numai auzitorii lui. Aşa, aşteptând ca să primiţi Darul Sfântului Duh, că, doar, va veni să ne înveţe pe noi, să petrecem, slujind cuvântul lui Dumnezeu, nădăjduind, să ne dea nouă, în loc de vrajbă, dragoste şi pace, în loc de urâciune şi de iuţime, îndelungă-răbdare, în loc de cele pământeşti, cele cereşti, nouă şi tuturor, celor ce-L iubesc pe El.

Întru această zi, cuvânt din Everghitinos despre milostenie

Am mers, cândva, la ava Iosif, în Enat. Şi era, acolo, înţeleptul Sofronie. Şi, vorbind noi cu bătrânul, iată, cineva, venind din Aila, vrea să-i dea bătrânului trei arginţi, zicând: "Primeşte aceştia, cinstite părinte, ca să te rogi pentru corabia mea, că am încărcat-o şi am trimis-o în Etiopia." Iar bătrânul, nicidecum, n-a luat aminte la el. Deci, a zis Sofronie bătrânului: "Primeşte-i părinte, şi dă-i altui frate, căruia îi trebuie." Răspuns-a bătrânul: "Îndoită ruşine este fiule, ca să iau ceea ce nu-mi trebuie şi cu mâinile mele să secer spini străini. O, de-aş putea, spinii sufletului meu să-i secer, că scris este, dacă semeni seamănă dintr-ale tale. Că cele străine, mai amare sunt decât neghina. Şi, mai mult, fiule, nici nu este un lucru de suflet folositor." Zis-a către dânsul Sofronie: "Dar, câte face omul când dă milostenie, nu le socoteşte Dumnezeu pe acestea?" Răspuns-a bătrânul: "Fiule, multe sunt deosebirile şi scopul milosteniei. Că, este cineva, care face milostenie, ca să se binecuvânteze casa lui; şi Dumnezeu binecuvântează casa lui. Iar altul, face milostenie pentru corabia lui; şi Dumnezeu sporeşte corabia lui. Altul, pentru fiii lui, şi Dumnezeu păzeşte pe fiii lui. Altul, pentru ca să fie slăvit; şi Dumnezeu îl slăveşte pe el. Şi Dumnezeu nu leapădă pe nimeni, ci, orice voieşte fiecare, îi dă lui, când nu se vatămă sufletul, din acestea. Dar, aceştia toţi, departe sunt de plata lor. Că, după scopul pentru care a făcut milostenie, le-a plătit lor Dumnezeu şi, cu nimic, nu le este lor dator, în veacul cel viitor. Deci, tu, de vei face milostenie, fă întâi pentru sufletul tău şi orice voieşti, îţi va da ţie Dumnezeu, pe deasupra. Că scris este, să-ţi dea ţie Domnul după inima ta. Şi iarăşi, căutaţi, mai întâi, Împărăţia lui Dumnezeu, adică cele sufleteşti, şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adaugă vouă. Şi sunt unii care, parându-li-se că fac milostenie, mânie pe Dumnezeu." Şi Sofronie a zis: "Lămureşte-ne nouă, părinte, cuvântul." Iar el a zis: "Dumnezeu a poruncit ca pârga semănăturilor şi a tuturor roadelor şi a animalelor celor curate, să I se aducă Lui, pentru binecuvântarea celorlalte şi pentru iertarea păcatelor. Şi să I se aducă Lui, încă, şi din oameni, pe cei întâi născuţi. Iar bogaţii fac împotrivă. Pe cele bune, le ţin ei, iar, pe cele netrebuincioase, le împart săracilor şi fraţilor lor. Adică, vinul cel bun ei îl beau, iar pe cel oţetit, sau stricat, îl dau văduvelor şi săracilor. Şi poama cea bună, ei o mănâncă, iar pe cea putredă, o dau de pomană. Şi hainele, pe cele scumpe şi bune ei le poartă, iar, pe cele cârpite şi vechi, le aruncă săracilor. Încă şi din copii, pe cei sănătoşi şi frumoşi îi gătesc pentru nuntă şi căsătorie, şi-şi fac multe griji faţă de aceştia, iar, pe cei bolnavi, sau cu un singur ochi, sau lipsiţi de mădulare, sau urâţi, îi dăruiesc lui Dumnezeu şi îi dau la mânăstiri. Pentru aceasta, cele aduse de dânşii, nu sunt bine primite. Că aşa, şi Cain, aducând jertfă, nu numai că n-a veselit pe Dumnezeu, ci L-a şi mâniat. Că, dacă, atunci când pe oamenii muritori, ca noi, vrând a-i cinsti, ne sârguim a le aduce, din toate, câte ni se par a fi mai cinstite de dânşii, cu cât mai mult, se cade a aduce acestea lui Dumnezeu. Ziditorul nostru de la care avem, în dar, acelea, pe care le aducem? Dacă vrem să-L îmblânzim prin milostenie, datori suntem a-I aduce Lui pe cele mai cinstite din cele ce avem, ca aducerea noastră să nu se întoarcă, la noi, cu ruşine, iar jertfa noastră să se facă ocară şi dar neprimit. Că, precum jertfa lui Noe, funie de fum fiind, pentru punerea cea bună a celui ce a adus-o, s-a socotit miros de bună mireasmă, la Dumnezeu, precum este scris, că a mirosit Domnul, miros de bună mireasmă, tot aşa şi jertfa adusă, din socoteala cea rea, măcar că pare bună, după partea ei văzută, se socoteşte urâciune la Domnul. Tot aşa şi jertfa şi tămâia evreilor, că aşa a zis Dumnezeu, către ei, prin Proorocul: "Tămâia voastră, este Mie urâciune." Aceste ne-a zis nouă stareţul. Şi noi, folosindu-se, am ieşit şi, petrecându-ne pe noi, ne-a zis: "Fiilor, sâmbăta viitoare, veniţi la mine, că am nevoie de voi." Deci, venind sâmbătă, în ceasul al treilea, precum le-a zis lor, l-au aflat pe dânsul săvârşit. Şi, îngropându-l, s-au dus, mulţumind lui Dumnezeu, Celui ce i-a învrednicit pe dânşii, a îngriji pe un sfânt ca acesta. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage03Iul.shtml

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=24&p2000_imageid=1098