Patria Sfântului Sabin a fost Egiptul și cetatea Ermopolis și era bărbat slăvit, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăției lui Diocletian (284-305), tulburându-se tot Egiptul, din pricina prigonirii celei cumplite ce se pornise, mulți creștini fiind prinși, chinuiți și uciși, Sabin și-a lăsat casa, averea și prietenii și, ieșind pe ascuns din cetatea sa, s-a adăpostit într-un sat îndepărtat, în care erau ascunși și alți creștini. Și, acolo, neștiut, într-o casă mică și sărăcăcioasă, petrecea în post și rugăciune, ziua și noaptea. Dar, slujitorii de idoli îl căutau neîncetat pe Sabin, cel de bun neam, din Ermopolis, ca să-l prindă spre chinuire și negăsindu-l, erau mâhniți de multă vreme. S-a găsit însă un vânzător care, ca și Iuda s-a dus la slujitorii de idoli și a zis: "Ce-mi dați, ca să vă arăt unde este Sabin, pe care îl căutați ?" Iar ei i-au dat doi galbeni. Au mers, apoi, după dânsul, până în satul acela și, văzând casa, au înconjurat-o și au bătut în ușă. Și erau cu Sfântul Sabin, în casa aceea, șase creștini care, crezând că a venit la dânșii cineva din frații credincioși, pentru vreo trebuință, au deschis ușa. Deci, slujitorii de idoli, intrând înlăuntru, cu mare ură, i-au prins și i-au legat pe toți, însă pe Sfântul Sabin l-au legat deosebit, cu lanțuri mai grele și l-au dus la dregătorul locului aceluia, care se numea Avian. Și, dus fiind la păgânească judecată și, silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Hristos. Drept aceea, l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l și cu foc arzându-l, iar, mai pe urmă, l-au înecat într-un râu. Și așa s-a sfârșit nevoința muceniciei și la Hristos s-a dus, ca să-și ia cununa biruinței. Asemenea și ceilalți șase creștini, prinși împreună cu dânsul, chinuiți fiind, și-au dat duhul câștigând aceeași slavă, de la Hristos, în ceruri.
Întru această zi, cuvânt de învățătură
al Sfântului Efrem Sirul pentru bogați.
Auziți, bogaților și luați aminte, ascultați cei ce țineți case, să nu vă mândriți întru averea voastră cea stricăcioasă, lăudându-vă. Că numai Dumnezeu este bogat, El care are bogăție nestricăcioasă și din destul și dă tuturor, celor ce cer. Iar ființa bogăției noastre este praful. Și, până ce este liniște, vă veseliți cu ea și o stăpâniți și vin la voi mici și mari, slăviți și fără slavă, bogați și săraci, aducându-vă vouă cinste și daruri și la picioare căzându-vă; și, de aceea, bine este să mulțumiți lui Dumnezeu. Dar să vă păziți, ca nu cumva, bogăția să fie adunată cu păcat, cum ar fi de pildă, să iei mită de la vreunul care ar voi a birui pe vreun potrivnic al său și tu, atunci, cu nedreptate, să osândești pe omul cel făcut după chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos și-a vărsat sângele. Destul să-ți fie ție și casei tale ceea ce ți se cuvine, cu dreptate, iar nu într-ascuns. Iar de vei lua pe deasupra, atunci, iei ca o băutură tulbure și să cunoști că ești bolnav cu sufletul. Păzește-te cu înțelepciune și-ți curăță sufletul tău cu frica lui Dumnezeu. Să nu aduni lucruri spurcate și nedrepte în viața aceasta, fiindcă averea aceea naște în sufletul tău boală netămăduită. Deci, precum mai înainte ți-am zis, strecoară-ți toate, ca să nu fie în casa ta nedreptate, nici spurcăciune, ci toate curate și drepte. Toate, ca și printr-o strecurătoare să le strecori și să le speli, cu dreptate și cu vrednicie, ca să fie curate și nespurcate de-a pururea, ca o apă curgătoare. Zis-a înțeleptul că se cade să ne spălam și să ne curățim sufletul nostru de rușinea și de însăși spurcăciunea lui, adică, să-l păzim de bogăția cea nedreaptă. Să primești și să aduci în casa ta pe cel străin și pe cel sărac și să-i hrănești și să-i încălzești, iar Dumnezeu îți va răsplăti ție însutit, pentru că El însuși a făgăduit așa și nemincinos este.
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur,
că pe cel, pe care îl iubește Domnul, îl și ceartă.
De vei vedea pe vreun om nedrept și rău, întru îndestulare petrecând și întru sănătate, să nu te minunezi de el, pentru că a făcut și el puțin bine, înaintea lui Dumnezeu și, pentru aceasta, își ia plata sa aici, iar acolo, va auzi, ca și bogatul: "Tu ți-ai luat cele bune în viața ta, pentru acel bine făcut de tine". Iar de vei vedea pe cela ce în dreptate viețuiește, suferind chiar multe primejdii și necazuri, să-l fericesti pe el, și, ca el, să râvnești a fi, pentru că, aici unul ca acela, se curățește de păcate, iar, acolo, la multă bucurie merge, că, pe cel pe care îl iubește Dumnezeu, îl și ceartă. Pentru ce te tulburi, omule, văzând pe sfinți, în viață, cu necazuri ? Că aceia ce rabdă aici necazurile, aceia, întru Cereasca Împărăție, se vor sălășlui, cu bucurie. Iar, pentru cei ce sunt răi, lacomi, tâlhari, răpitori, clevetitori și întru îndestulare petrec, pentru unii ca aceia, veşnicile osânde în foc li se gătesc; precum și bogatul acela, care în văpaie fiind, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: "Tu, fiule, ți-ai luat cele bune în viața ta, iar Lazăr, pe cele rele: și pentru aceea, el, aici se mângâie, iar tu te chinuiești, în văpaie arzându-te". Ascultați, însă, ce fel de bine a luat bogatul: bogăție, sănătate, hrană, băuturi multe, vin scump, stăpânire, slavă și cinste de la toți. Dar Lazăr, oare nu a greșit și el ceva ? Cu adevărat, avea și el puține greșeli. Așadar, când bogatul și-a luat cele bune în viață, pentru puținul bine pe care l-a făcut și Lazăr asemenea și-a luat cele rele, pentru puținele lui greșeli; de aceea, acum, se desfată, iar bogatul se chinuiește. Drept aceea, fraților, de veți vedea pe vreun drept suferind, aici, boli și primejdii, să-l fericiți pe unul ca acela, pentru că aici, de păcate slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu. Și, chiar de i se vor și îndelunga lui primejdiile, încă, mai mult, i se va înmulți lui răsplata dreptății. Că și dreptul Iov, care fără prihană a păzit poruncile lui Dumnezeu, câte chinuri n-a luat în trupul lui, aici ! Și pentru ce altceva pătimea, fără numai ca, acolo, mai mare cinste să primească ? Iar la alții, răi fiind, chiar dacă numai în sănătate ar petrece și nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca aceștia, fraților și la slava lor de oameni păcătoși, nimeni să nu râvnească, ci mai mult, să plângă pentru dânșii, că sabia judecății se gătește asupra lor. Drept aceea, nu cela ce începe bine și face rău pe urmă este drept, ci, de va avea cineva sfârșit bun, acela este drept. Că unii greșesc la arătare, iar în taină mult se pocăiesc și nouă ni se pare că sunt păcătoși, iar, la Dumnezeu, se află drepți. Pentru aceea, nu se cade a osândi pe nimeni. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea şi-n vecii vecilor Amin !
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu