Proloagele din 5 iulie

Luna iulie în 5 zile: pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului, Părintele nostru Atanasie, cel din Aton, şi cei împreună cu dânsul, şase ucenici ai lui (+1000)

Acest luceafăr al lumii, Sfântul Atanasie, avea, ca patrie Trapezuntul şi a trăit pe vremea împărăţiei lui Nichifor Focas(963- 969). S-a născut din părinţi evlavioşi iar, prin Sfântul Botez, a fost numit Avramie. Deci, odrăslind dintr-o rădăcină de bun neam, asemenea i-a fost şi creşterea. Că, îndată, a fost dat la învăţătură, ajungând la ştiinţa cea desăvârşită a vremii sale, pentru care a şi fost trimis la şcolile înalte şi de multă faimă din Constantinopol. Deşi tânăr, iubind cu tot sufletul curăţia şi râvnind petrecerea cea pustnicească, a părăsit cetatea împărătească, unde l-ar fi aşteptat multă cinstire lumească şi înalte dregătorii, Şi s-a dus la mănăstirea Chiminan, aşezată pe un munte, din Asia. Această mânăstire avea egumen pe Mihail, ce se numea şi Malein, om dumnezeiesc, foarte ales şi bun îndrumător la viaţa cea cerească. Şi cuviosul egumen l-a întâmpinat pe Avramie, cu părintească dragoste, şi, în scurtă vreme, primindu-l în rândul monahilor, o dată cu intrarea în viaţa cea nouă, i-a dat numele de Atanasie. Şi îşi câştiga pâinea, ca scriitor de cărţi, pentru trebuinţa oamenilor.Temându-se, însă, de cinstirea ce i se da de către toţi şi, din râvna ce avea pentru ostenelile mai grele şi pentru mai multă singurătate, s-a dus la Muntele Atonului, un munte abrupt şi înalt, ca un pisc, ce se înălţa din mare. Acolo, s-a încredinţat ca ucenic, unui bătrân pustnic, căruia i s-a supus, cu toată râvna, străduindu-se, cu multe fapte duhovniceşti. Apoi, din dumnezeiască descoperire, s-a dus în părţile mai retrase ale muntelui, şi, găsind un loc care-i plăcea mult, s-a hotărât să rămână acolo, socotind să înalţe în acel loc o biserică, în care să aducă laudă lui Dumnezeu. Dar gândul s-a dovedit greu de împlinit şi Cuviosul avea mare amărăciune în suflet. Într-un târziu, şi-a amintit de împăratul Nichifor Focas, care stăpânea atunci împărăţia. Şi, aducându-şi aminte de buna prietenie, pe care i-o arătase împăratul, pe vremea când, împreună, se aflau la învăţătură, în Constantinopol, s-a hotărât să meargă la el după ajutor. Şi împăratul a zidit în locul arătat, o biserică prea-frumoasă, în cinstea Maicii lui Dumnezeu, cu multe chilii şi case mari, pe care le-a ridicat din temelie pentru sălăşluirea fraţilor. A zidit, apoi, şi o larvă, pentru mai mulţi nevoitori. Şi, fără încetare, fericitul Atanasie, se lupta, cu grele osteneli, şi se silea să prefacă boltă cea mare a bisericii şi la o mai bună înfăţişare să o aducă. Deci, suindu-se pe schelă, ca să încheie lucrul, s-a surpat bolta cu el împreună cu alţi şase fraţi. Şi, aşa, Fericitul s-a săvârşit în Domnul, pentru ca, nici moartea lui, să nu fie fără de mucenicie.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, 

despre cei răzvrătiţi si nemulţumitori

Vreţi, oare, să vă arăt vouă, din Scripturi, de câte bunătăţi s-a îndulcit poporul ales, de la Dumnezeu? Oare, nu toată făptura cea văzută, era pregătită pentru primirea acestor bunătăţi? Că minunat era şi felul vieţii lor; nici la târg nu umblau, nici nu cumpărau şi din toate se îndulceau, că nici cu plugul nu arau pământul, nici seminţe nu semănau, nici de ploi nu aveau trebuinţă, nici la arie nu vânturau grâu, nici la moară nu măcinau, nici cuptoare nu zideau, nici foc, nici lemne nu duceau în casele lor, nici pâine nu coceau, nici haine nu ţeseau, ci, toate, se făceau lor, prin cuvântul lui Dumnezeu şi aveau masa îndeslulată, fără de nici o osteneală, pentru că aşa îi hrănea pe ei Dumnezeu, cu mâna şi nu le cerea lor nici o osteneală. Iar hainele şi încălţămintea nu li se învecheau, nici nu se rupeau, nici firea cea trupească nu ştia de boală. Şi picioarele lor nu se vătămau, măcar că atât de lungă vreme au umblat. Iar de doctori şi de buruieni nu se pomenea, fiindcă orice boală se luase de la ei. "Şi i-a scos pe ei, zice Psalmistul, cu argintul şi cu aur, şi nu era, în seminţiile lor, bolnav" (Ps. 104, 36). Fiindcă, după ce au plecat din Egipt, nu au simţit osteneală, nici zăduful soarelui nu a ars capetele lor, pentru că norii apărau tot poporul. Iar noaptea, nu aveau trebuinţă de lumânare, ci aveau stâlpul de foc, care vărsa lumina fără de măsură, şi le arăta lor calea şi, ca un povăţuitor iscusit, îi ducea pe ei prin pustia cea mare. Şi a umblat poporul, nu numai pe pământ, ci şi pe mare, ca pe uscat, şi ca pe o piatră tare a umblat. Iar, când au intrat vrăjmaşii lor în mare, ceea ce ştia să facă apa, aceea a făcut: poporului ales, i-a fost marea, ca o cale curată, iar vrăjmaşilor, mormânt. Pe aceia i-a trecut bine, iar, pe egipteni, rău i-a înecat. Că apa, fiind fără de pricepere, a împlinit porunca, ca un om cuminte. Unora, ca un străjer, iar, altora, ca un pierzător le-a fost; în acea zi, două lucruri potrivnice a împlinit. Şi ce ar putea să mai zică cineva? Că piatra, râuri de apă slobozea, şi păsările, ca nişte nori, acopereau pământul, pentru ei. Şi, iarăşi, ce să zică, apoi, de minunile din Egipt, şi de faptele cele preaslăvite din pustie! Că, fără de sânge, ca şi cum s-ar fi jucat, biruiau potrivnic, cu puterea Dumnezeului lor, supunându-i fără de arme. Şi, iarăşi, trâmbiţând şi cântând, au învins pe împăraţii vrăjmaşi. Că aveau învăţătură, iar nu arme. Şi, era pentru ei doar ca o dănţuire, mai mult decât război, cele ce făceau. Că toate aceste minuni nu le făcea Dumnezeu, numai pentru trebuinţa lor şi, prin aceasta, numai să Se laude, ci le făcea, mai ales, pentru ca ceea ce îi învăţa Moise, să se împlinească. Şi, toată făptura, de pretutindeni le era lor ajutătoare, fiindcă, iată, şi marea striga, pe unii, adică, trecându-i ca pe uscat, iar, pe alţii, înecându-i cu apă. Şi apele Nilului, acelaşi glas îl slobozeau, prefăcându-le pe toate în sânge, în mulţime de broaşte, în lăcuste, omizi şi pucioasă. Şi toate aceste proslăvite minuni, ale lui Dumnezeu, ţineau loc de cărţi, care niciodată nu se şterg, ci, în toate zilele, înnoită aducere aminte erau. Şi, după atâtea daruri şi după atât de mari minuni, şi după mila cea negrăită şi după atâtea învăţături date lui Moise, şi după acele mari biruinţe, după masa cea mare şi după îndestulata băutură de vin şi după negrăita slavă, pe care au avut-o, mai presus decât toţi oamenii, deci, după toate acestea, fiindcă erau nesupuşi şi neascultători, şi-au făcut un viţel şi s-au închinat capului de bou, dorind să-şi facă lor dumnezei şi voiau să aibă lege nouă, uitând toate binefacerile de la Dumnezeu. Şi la nimic nu le-a folosit lor învăţătura lui Moise, fiind ei înşişi necredincioşi. Drept aceea, vă rog, pe voi, fiilor, să nu fim slabi în credinţă, pentru ca, rătăcind de la calea cea dreaptă, să nu cădem în răutate. Dumnezeului nostru, slavă !

Întru această zi, cuvânt al lui Isus Sirah

Nu te bizui pe averile tale şi să nu zici: "Am destule". Nu urma dorinţelor tale, şi puterii tale, ca să umbli, după poftele inimii tale. Şi să nu zici: "Cine mă va birui?" Pentru că Domnul nu va întârzia să te pedepsească. Să nu zici: "Am greşit şi nu mi s-a întâmplat nimic rău, pentru că Domnul este îndelung-răbdător". Pentru curăţie, să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate, peste păcate. Să nu zici: "Mila Lui este mare. El va curăţi mulţimea păcatelor mele". Că mila şi mânia, de la El sunt, şi mânia Lui va cădea peste cei păcătoşi. Nu întârzia să te întorci la Domnul şi nu amâna din zi în zi, că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi-n ziua răzbunării vei fi dat pieirii. Nu te încrede în avuţiile tale câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi vor folosi, în ziua judecăţii. Nu te pleca la orice vânt şi nu umbla pe orice cale: aşa este păcătosul, cel cu două feţe. Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău. Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul. De ştii, răspunde aproapelui tău, iar, de nu, pune-ţi mâna peste gură. Slava şi batjocura stau în cuvinte şi limba omului le face să cadă. Să nu fii bârfitor şi, cu limba ta, să nu înşeli, că, peste fur, zace ruşine şi, o grea ocară, peste cel cu două feţe. Să nu greşeşti, nici în lucruri mari, nici în cele mici. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage05Iul.shtml

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=24&p2000_imageid=1100http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm