Proloagele din 2 august

Luna august în 2 zile: aducerea moaştelor Sfântului, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan

Această mutare, după tradiţia Bisericii, pe scurt, s-a petrecut aşa: Fiind ucis cu pietre de necredincioşi, cinstitul trup al Mucenicului Ştefan a fost aruncat, spre hrană câinilor şi fiarelor sălbatice, stând neîngropat două zile şi o noapte. În a doua noapte, Gamaliil, un mare învăţător de lege, din Ierusalim, care preţuia învăţătura lui Hristos a trimis slujitori să ridice trupul Mucenicului, şi l-a îngropat în satul său Gafargamala, care se tâlcuieşte satul lui Gamaliil. Multă vreme a trecut, mulţime nenumărată de alţi Mucenici ai credinţei creştine au udat cu sângele lor pământul, până în zilele marelui Constantin împăratul, când, Biserica lui Hristos a scăpat de cumplitele prigoniri. Într-acele zile, s-au aflat, printr-o minune, şi cinstitele moaşte ale Sfântului Ştefan, despre care nimeni nu mai ştia unde se află. Şi cu multă cinste au fost aduse şi aşezate în Biserica Sfântului Sion, din Ierusalim. Peste câtăva vreme, un mare dregător din Constantinopol, numit Alexandru, şi femeia sa Iuliana, au plecat la Ierusalim, spre închinare la Sfintele Locuri, unde, văzând ei minunile Sfântului Ştefan, au zidit în Sfânta cetate o biserică nouă şi frumoasă, pe care au închinat-o Sfântului, întâiului Mucenic Ştefan, apoi, mergând la patriarh, au dobândit învoire, să se mute Sfintele moaşte în biserica cea zidită de dânşii. Deci, când a simţit dregătorul împărătesc Alexandru, că i se apropie sfârşitul, a rugat, cu limbă de moarte, să i se facă şi lui loc, să-şi doarmă somnul de veci, lângă Sfintele moaşte ale Mucenicului. Deci, voind femeia lui să se întoarcă acasă, în cetatea împărătească, a ţinut să ia cu dânsa şi rămăşiţele pământeşti ale soţului ei. Şi, căpătând învoire, a desfăcut mormintele, dar a luat, din greşeală racla cu moaştele Sfântului Ştefan. Când a ajuns la Constantinopol, şi-a dat seama de greşeala săvârşită şi a vestit pe împărat şi pe patriarhul bisericii celei mari. Iar aceştia, cu toţi preoţii din cetate şi cu mulţime de credincioşi, au mers să ia cu cinste, Sfintele moaşte şi le-au dus în palatul împărătesc; apoi, zidind împăratul o biserică cu hramul Întâiului Mucenic, a pus acolo moaştele Sfântului, întru slava şi lauda Domnului nostru Iisus Hristos. Dumnezeului nostru, slavă !

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Milostivul, 
despre dragostea şi îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu

Grăia Sfântul Ioan Milostivul: "De am fi cugetat cu înţelegere la îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, cea spre noi, apoi, nici la cer nu ne-am fi ridicat ochii noştri, ci, de-apururea cu chip smerit am umbla. Dar vreau să vă spun vouă cum, dintru nefiinţă, întru fiinţă, ne-a făcut pe noi Ziditorul, şi cum ne-a aflat pe noi, rătăciţi fiind, prin greşeala neascultării, şi, cu Sângele Său, ne-a răscumpărat din moarte. Şi tot pământul, şi chiar cerul, spre slujirea noastră le-a rânduit. Şi iarăşi, greşind noi, nu ne pierde, ci îndelungă răbdarea Lui este neclintită, iar milostivirea Lui fără de răutate. Trece cu vederea şi pe cei ce Îl hulesc, de multe ori pe El şi îi mângâie, prin iubirea Sa de oameni, şi slobozeşte de sus ploaie, pentru viaţa noastră. De câte ori, pe tâlharii, ce merg să ucidă şi să fure, îi acoperă şi îi apără şi nu îi dă să fie prinşi şi să fie osândiţi. Şi pe câţi oameni care merg cu corăbiile să fure, nu îi îneacă în adâncul mării, ci îi porunceşte să nu-i oprească pe ei de la răutăţi. Câţi se jură mincinos, pe Sfântul Lui Trup şi Sânge, iar El rabdă îndelung, nerăsplătindu-le lor, aici, cu nici un rău. Câţi ucid, la drumul mare şi nu-i dă pe ei fiarelor, ca să-i rupă. Câţi se duc să sape, pe dedesupt, casele altora şi nu-i lasă să fie prinşi de câini sau de oameni. Iar alţii, spurcaţi la cuvinte, dormind cu defrânatele şi încă petrecând în viaţa aceasta, cu înşelăciune, pe toate le rabdă îndelung, aşteptând întoarcerea lor spre El. Cu adevărat, nu voieşte moartea păcătosului, ci la porunca Lui, le dăruieşte toată desfătarea şi dulceaţa. Albinele, zburând prin văi şi pe câmpii, caută să adune roadele, ca se ne îndulcească. Se sârguieşte, prin căldură, să coacă tot felul de poame, ca să ne sature gura noastră şi să ne veselească inima. Drept aceea, fraţilor, să ne ruşinăm de Bunul Stăpân Dumnezeu, Care atâtea bunătăţi ne dăruieşte nouă, şi să ne pară rău de păcatele noastre şi să ne întoarcem la Hristos, Dumnezeul nostru, prin fapte bune." A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/august/Proloage02Aug.shtml

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=25&p2000_imageid=1128

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august02.htm