Proloagele din 22 august

Luna august în 22 de zile: pomenirea Sfinţilor Mucenici Agatonic, Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin, Severian şi a celor împreună cu dânşii (+303-305)

Aceşti Mucenici ai lui Hristos au pătimit pe vremea lui Maximian împăratul şi a dregătorului împărătesc Evtolmie, trimis, din Nicomidia, cu poruncă de a prinde şi ucide pe toţi, care s-ar dovedi că se închină lui Hristos. Acolo, în Nicomidia, Evtolmie, a găsit atât de mulţi credincioşi ai Domnului Hristos, încât s-a înspăimântat. Că se afla pe atunci, în împărăteasca cetate Nicomidia, un ucenic al lui Hristos, Agatonic, care întorcea pe mulţi de la păgânătatea idolească, şi-i aducea la Hristos. Până şi cârmuitorul împărătesc al acestor ţinuturi avea lângă el, ca duhovnic al său, pe Agatonic şi se închina cu multă evlavie lui Hristos. Multă vreme s-a frământat dregătorul Evtolmie, văzând că însuşi cârmuitorul se află printre creştini, dar, în cele din urmă, s-a hotărât să-l prindă, atât pe cârmuitor, cât şi pe duhovnicul său Agatonic, şi, de asemenea şi pe alţi creştini, printre care se aflau Teoprepie, Achindin şi Severian. Cu toţii au fost aruncaţi în temniţă. Mergând, apoi, în ţinuturile Pontului, pentru uciderea creştinilor, Evtolmie a călătorit cu corabia şi a ajuns la locul care se numea Carpin. Acolo, a aflat pe Zotic cu ucenicii lui, mărturisind pe Hristos. Deci, i-a osândit pe ucenici la moarte pe cruce, iar, pe Zotic, luându-l cu sine, s-a întors în Nicomidia. Acolo l-a legat alături de Agatonic şi de ceilalţi creştini, între care erau Teoprepie, Achindin şi Severian şi i-a dus în Tracia, unde venea şi împăratul, ca, acolo, să judece pe Sfinţi. Deci, după oarecare timp, au fost scoşi din temniţă şi au fost bătuţi cumplit şi au pornit apoi la drum. Dar calea fiind lungă şi grea, creştinii care aveau răni şi erau slăbiţi de suferinţa, şi-au dat duhul pe drum, primind lovituri de moarte. Aşa au fost Sfinţii Zotic, Teoprepie, Achindin şi Severian, care au mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală. Cu mare greutate a ajuns Sfântul Agatonic şi cârmuitorul, împreună cu ceilalţi creştini, în Silivria, unde se afla împăratul. Iar acesta, văzând că nici un chin nu poate îndupleca pe creştini să se lepede de Hristos, a dat judecată de moarte, să li se taie capetele, pentru Hristos, Domnul nostru. Şi aşa s-au învrednicit a primi cununa muceniciei.

Întru această zi, cuvânt despre un sihastru, care s-a jurat faţă de dracul

A fost, în muntele Eleonului, un stareţ sihastru, foarte nevoitor şi se lupta cu el dracul desfrânării. Iar, într-o zi, dracul a năvălit asupra lui foarte tare. Deci, a început stareţul a se tângui şi a zice dracului: "Până când mă vei chinui pe mine? Ai îmbătrânit împreună cu mine". Apoi, i s-a arătat lui dracul, la vederea ochilor, şi a zis bătrânului: "Jură-te mie, bătrâne, că nu vei spune nimănui ceea ce vreau să-ţi spun ţie, şi, după aceea, nu mă voi mai lupta cu tine". Şi i s-a jurat lui stareţul, zicând: "Nimănui nu voi spune, aşa mă jur pe Cel ce locuieşte întru Înălţime, că nu voi spune nimănui, orice îmi vei spune mie". Deci, a zis lui dracul: "Să nu te închini la această icoană şi, apoi, nu mă voi mai lupta cu tine". Dar, icoana era a Preasfintei, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria, care a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi a zis sihastrul către dracul: "Depărtează-te de la mine, ca să nu te mai văd". Şi, îndată a pierit dracul.Iar, a doua zi, a mers sihastrul la Teodor Sicheotul şi i-a spus lui toate cele ce i se întâmplaseră. Deci, a zis stareţul către sihastru: "Cu totul ai fost batjocorit, de vreme ce te-ai jurat dracului şi este bine că ai mărturisit. Că, mai bine ţi-ar fi fost ţie să fi intrat în vreo cetate şi să nu fi lăsat nici o desfrânată, decât să te lepezi de cinstirea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Maicii Lui". Apoi, întărindu-l pe el şi întemeindu-l cu mai multe cuvinte, s-a dus la locul său. Iar dracul s-a arătat, iarăşi, sihastrului şi i-a zis lui: "Oare, cum te-ai jurat mie, că nu vei spune nimănui şi, iată, ai spus călugărului aceluia? Dar, să ştii că vei fi judecat în ziua judecăţii, ca un călcător de jurământ". Şi, răspunzând, sihastrul i-a zis lui: "Ştiu că m-am jurat, însă, Stăpânului şi Făcătorului meu m-am jurat, iar, pe tine, ticălosule, nu te voi asculta". Şi a fugit dracul ruşinat de la el. După aceea, s-a uşurat stareţul de război, şi, cealaltă vreme a vieţii, plăcându-I lui Dumnezeu s-a mutat la Domnul. Dumnezeului nostru, slavă !

Sursa:
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/august/Proloage22Aug.shtml
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august22.htm