Luna octombrie în 2 zile: Sfinţii Mucenici Ciprian
şi Iustina Fecioara (304)
Un tânăr de neam grec, Aglaid, s-a aprins de dragoste pentru dânsa şi a dorit s-o ia de soţie. A cerut-o părinţilor ei, dar Iustina s-a împotrivit: jurase să fie mireasă lui Hristos. Deci, Aglaid a alergat la Ciprian, tocmindu-se să-l ajute cu vrăjile lui. Iar acesta, de trei ori trimiţând vrăjile sale către Iustina, nimic n-a izbutit: fecioara a rămas nestrămutată în hotărârea ei. Văzându-şi neputinţa meşteşugului, pentru care atâta se ostenise, Ciprian a împărţit averea sa săracilor şi, arzându-şi vrăjitoreştile sale cărţi, a crezut în Domnul, botezându-se. Toată viaţa, de aici înainte, şi-a închinat-o slujirii lui Hristos. Şi a fost făcut episcop în Cartagina, ostenindu-se în răspândirea credinţei şi alinarea suferinţei săracilor. Iar, dacă au fost prinşi, pe vremea prigoanei lui Diocleţian, atât Ciprian cât şi Iustina, aduşi fiind în faţa stăpânitorului din Damasc, au fost bătuţi de moarte şi sfâşiaţi cu gheare de fier. Şi, neîncetând a mărturisi pe Hristos şi rămânând nevătămaţi, au fost trimişi în Nicomidia, înaintea împăratului. Şi li s-au tăiat capetele din porunca lui Diocleţian, la 2 octombrie 304, luând cununa mucenicilor.
Întru aceastã zi, cuvânt despre Sfântul Andrei şi nebunia lui pentru Hristos
În vremea marelui Împărat Leon cel înţelept (886-912), fiul împăratului Vasile Macedoneanul, era în Constantinopol un bărbat anume Teognost. Acesta a cumpărat robi mulţi, printre care şi afla şi unul cu numele Andrei, foarte tânăr. Şi era acest Andrei foarte frumos şi cu obiceiuri bune, încât stăpânul său l-a luat să-l slujească pe el însuşi şi-l iubea mai mult decât pe toţi şi l-a dat şi la învăţătura Sfintelor Cărţi. Iar el, degrabă învăţând Scriptura şi adeseori umblând pe la biserici, citea Sfintele Cărţi şi se ruga lui Dumnezeu. Deci, într-o noapte stătea el la rugăciune, iar vrăjmaşul diavol, văzând acest lucru şi, pizmuind începutul cel bun, a venit şi a început a bate tare în uşa casei unde petrecea tânărul. Şi s-a înspăimântat Andrei de frică şi, lăsând rugăciunea, s-a culcat degrabă în pat şi a început să se acopere cu o piele de capră. Şi s-a bucurat satana de aceasta şi a zis către altul: "Vezi, oare, pe acesta? Că până acum spurcăciuni a lucrat, iar acum şi el se întrarmează împotriva noastră". Şi aceasta zicându-le, diavolul s-a stins. Iar din frica aceea, adormind tare, fericitul a avut un vis. Se făcea că era undeva, la o privelişte, şi stătea deoparte o mulţime multă de arapi, iar de altă parte, o mulţime de bărbaţi sfinţi, în haine albe. Şi între amândouă părţile era ca o alergare de cai şi luptă. Că arapii, având pe un oarecare negru foarte mare, ziceau cu mândrie către cei cu haine albe să dea de la dânşii un luptător ca acela, care ar putea să se ia la luptă cu dracul lor cel negru. Şi era arapul acela căpetenie de ceată, iar când cei cu chipul negru se lăudau pentru puterea lor, cei cu haine albe nu le răspundeau nimic. Iar fericitul Andrei, stând, privea, vrând să vadă cine se va lupta cu acel înfricoşat potrivnic. Şi, iată, a văzut pe un tânăr foarte frumos, pogorându-se de sus, ţinând în mâini trei cununi: una era împodobită cu aur curat şi cu pietre scumpe, a doua, strălucind, ca un mărgăritar mare, iar a treia era mai mare decât amândouă, împletită toată din flori roşii şi albe, din ramurile dumnezeiescului Rai şi neveştejită niciodată. Şi acest fel de frumuseţe aveau cununile acelea, încât nu poate mintea omenească a le ajunge şi limba a le spune. Şi acestea văzându-le, Andrei se gândea în ce chip ar putea să-şi ia măcar una din cununile acelea. Şi, apropiindu-se de tânărul ce se arătase cu ele, i-a zis: "Te jur pe Hristos să-mi spui mie, oare vinzi cununile acestea? Că măcar că nu pot să le cumpăr, să mă aştepţi puţin, şi eu, mergând, voi spune stăpânului meu şi-ţi va da ţie aur, pentru cununile acestea, cât vei voi". Iar tânărul cu faţa veselă i-a zis lui: "Să mă crezi, iubitule, că măcar de mi-ai aduce aurul din toată lumea, nu-ţi voi da ţie din acestea nici o floare, nici altcuiva, nici celui ce zici că-ţi este stăpân. Căci ele nu sunt din această lume deşartă, ci din visteriile cele cereşti, cununi de la Hristos, cu care se încununează aceia care biruiesc pe diavolii cei negri. Iar de voieşti nu una, ci şi pe toate acestea trei să le iei, mergând, luptă-te cu arapul şi dacă îl vei înfrânge pe el, apoi, pe toate cununile ce vezi, le vei lua de la mine". Acestea auzindu-le, Andrei a luat îndrăzneală din cuvântul acestuia şi a zis către dânsul: "Să mă crezi pe mine, că pe câte ai zis le voi face, numai să mă înveţi meşteşugul lui". Zis-a către dânsul tânărul: "Dar tu oare nu ştii meşteşugul lui? Nu sunt dracii înfricoşători şi groaznici, ci neputincioşi. Deci, nu te teme de înfricoşată mărimea lui şi de chip, căci precum o iarbă putredă, aşa şi acela este putred şi neputincios". Cu aceste cuvinte acel frumos tânăr, întărind pe Andrei, îl învăţa pe el cum să se lupte cu arapul. "Când", zicea, "te va lua şi va începe a se întoarce cu tine, tu să nu te spăimântezi, ci să-i împiedici piciorul lui şi vei vedea ajutorul lui Dumnezeu". Deci, a ieşit îndată fericitul la luptă şi a zis cu mare glas către arap: "Vino aici, să ne luptăm". Şi a venit arapul înfricoşând şi îngrozind şi, apucând pe Andrei, a început a-l întoarce pe el încoace şi încolo multă vreme. Şi începuseră arapii a bate din palme, iar cei cu hainele albe să se îngălbenească, temându-se să nu-l trântească pe el negrul acela la pământ. Apoi, luptându-se Andrei cu dracul acela şi îndreptându-se, a împiedicat piciorul vrăjmaşului şi căzând el ca un copac mare, a nimerit cu fruntea de o piatră şi striga: "Amar, amar". Iar cei cu haine albe se bucurau foarte şi, aruncând pe Andrei în sus cu mâinile lor, au început a-l săruta şi prăznuiau biruinţa lui asupra îndrăcitului. Şi s-au risipit atunci negrii cei potrivnici, cu mare ruşine, iar tânărul cel frumos i-a dat lui cununile acelea şi, sărutându-l, i-a zis: "Mergi cu pace şi de acum să fii prieten şi frate al nostru. Deci, aleargă spre nevoinţa cea bună, gol să fii şi "nebun" pentru Mine şi la multe bunătăţi părtaş vei fi în ziua împărăţiei Mele". Acestea auzindu-le fericitul de la acel tânăr frumos, s-a deşteptat din somn şi se mira de acea mare vedenie, şi, din ceasul acela, s-a făcut "nebun" pentru Hristos. Şi aşa s-a făcut înainte-văzător din darul lui Dumnezeu, cel dat lui. Căruia este slava acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/octombrie/Proloage02Oct.shtml
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie02.htm
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=27&p2000_imageid=1189
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu