Luna martie în 5 zile: pomenirea Sfântului
Cuviosului Mucenic Conon, cel din Isauria.
Acesta a trăit pe vremea Apostolilor și era din satul Vidania, din țara numită Isauria, fecior al lui Nestor și Nadia. Încă înainte de a veni el la credință, părinții săi, însurându-l cu o fecioară, numită Ana, Sfântul s-a învoit a petrece în curăție cu femeia sa, fiind și ea la un gând cu dânsul. Și, primind el credința și Sfântul Botez, la îndemnul Arhanghelului Mihail, atâta și-a umplut sufletul de sfintele învățături, încât a înduplecat pe soția și părinții lui să se boteze. Și, ducând o viață smerită de muncă și de înfrânare, Cuviosul Conon propovăduia fără încetare cuvântul lui Dumnezeu, încât a primit și darul facerii de minuni. Deci, cu râvna lui pentru răspândirea credinței și cu puterea făcătoare de minuni, cea dată lui, Sfântul Conon a adus la credința cea adevărată pe mulți închinători la idoli. Așa, voind odată poporul să aducă jertfă unui idol, ce era într-o peșteră din munte, Sfântul Conon a făcut pe demonul, ce era ascuns în chipul acela idolesc de piatră, să mărturisească singur că nu este el Dumnezeu. Iar poporul, auzind aceasta, într-un glas strigă: "Unul singur este Dumnezeu, Cel al lui Conon." Și s-au botezat toți, făcându-se închinători Domnului Hristos. Iar pătimirea fericitului Conon a fost așa: Pornindu-se prigoana împotriva creștinilor, poruncită de păgânul împărat de la Roma, Domiţian, a venit în Isauria, ca dregător, trimisul împărătesc Magnus, care a început a prinde pe creștini, silindu-i să se lepede de Hristos. Deci, în mulțimea de creștini, care au suferit atunci prigoana, s-a aflat și Sfântul Conon, care, dovedindu-se neclintit în credință, cu răbdare a suferit cumplite bătăi și schingiuiri de moarte. Dar locuitorii cetății, auzind câte pătimește Sfântul Conon, cel cunoscut și prețuit de ei, au alergat ca să-l izbăvească, iar pe Magnus, prinzându-l să-l ucidă. Deci, începând a se strânge poporul, Magnus a prins de veste și a fugit. Iar poporul, slobozind pe Sfântul și legând rănile lui, l-a dus la casa lui, unde a mai trăit doi ani, după aceea, cu pace, și s-a mutat la Domnul.
care scria pe cei ce intrau în biserică la rugăciune.
Preotul Amonie, slujind Liturghia în biserică, a văzut pe un înger, stând de-a dreapta altarului, care scria numele celor ce intrau în biserică și ștergea numele celor ce, din pricina lenei, ieșeau din biserică, iar aceștia, din urmă, după treisprezece zile, au și murit. Deci, aceasta știindu-o, fraților, să nu ieșiți din biserică, mai înainte de terminarea a toată cântarea și pravila.
pentru cei ce zic că nu se pot mântui în lume.
În știință să ne fie, că nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, îl mântuiește, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu. Că nu este ajutor nici din dregătoria cea cinstită, nici din locul cel sfânt, pentru cel care nu face porunca lui Dumnezeu. Că, ce dregătorie este mai mare decât dregătoria lui Adam, cea fără de moarte, sau ce loc este mai frumos, decât Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu ? Și, dimpotrivă, ce este mai de ocară, decât gunoiul, pe care șezând, Iov a păzit porunca lui Dumnezeu și în Rai s-a sălășluit ? Iar, Saul, la împărăție fiind și în palate de mult preț stând și viața aceasta a pierdut-o și nici pe cealaltă n-a câștigat-o. Iar Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fără de lege, făcând poruncile lui Dumnezeu, s-a mântuit și cunună cu sfinții a luat și de va zice cineva, că nu se poate mântui în lume, cu femei și cu copii, unul ca acela, cu nebunie, se înșeală, că pretutindeni, ne primește pe noi Dumnezeu, dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuiește, nici nu osândește, ci, pe fiecare, faptele îl osândesc, sau îl mântuiesc. Deci, măcar, că în lume petrecem, o, fraților, să nu ne deznădăjduim chiar de am și greși cu ceva, ci, iarăși, prin pocăință, să alergăm la Dumnezeu și să fim milostivi și darnici cu cei săraci și neputincioși, din averile noastre. Căci, mai mult pentru unii ca aceștia ţi-a încredințat ție Dumnezeu averea, că nimeni nu s-a născut cu ea împreună. Pentru aceea, să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult ajutor este sufletului tău, adică, a da cu mâna ta. Și să nu ai martori lângă tine, când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale, să nu le treci cu vederea. Mai întâi, pe cei din casa ta, și pe rudeniile tale, fără de grijă să-i faci, apoi, după aceștia și la alții să faci milostenie. Că este fățărnicie, ca, la săracii cei străini să împarți milostenie, iar neamul tău, sau cei din casa ta să fie goi, desculți și flămânzi. Deci, cum zici că te îngrijești de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijești ? Cum, dar, îi vei duce pe dânșii la frica lui Dumnezeu, atâta timp cât îi necăjesc pe ei trupeștile neajunsuri ? O, câtă nepricepere și câtă inimă rea ! Au n-ați auzit Scriptura care zice: "Fericit este cel ce miluiește sufletele robilor săi și nu-și lasă neamul său în nevoi". Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe alții vei milui, îți va zice ție Domnul: "Fățarnice, orbitule de răutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți și gunoiul din ochiul fratelui tău." Deci, auzind acestea acum, așa, să miluiești pe cei de aproape ai tăi și să te îngrijești de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu față de tine. A Căruia este slava în veci ! Amin.
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.
Doi frați trupești au venit să locuiască într-o mânăstire. Unul era postitor, iar celălalt și-a ales ascultarea. Și orice-i zicea lui părintele, făcea fără de îndoială, că de multe ori îi zicea: "Mănâncă dimineața" și el mânca. Și iar îi zicea: "Să nu mănânci până seara" și nu mânca. Și la alte asemenea, orice i se poruncea, cu bucurie împlinea. Și, pentru ascultarea lui era vestit la toți în mânăstire. Și, pizmuindu-l pe el, fratele lui, a zis întru sine: "Îl voi ispiti pe el de are ascultare." Și, venind la părintele, a zis: "Trimite, cu mine, pe fratele meu, ca să facem, împreună, cutare treabă". Și l-a slobozit pe el starețul. Deci, dacă a venit la râu, întru care era mulțime de crocodili, a zis postitorul către fratele său: "Pogoară-te în râu și treci". Și s-a pogorât și au venit crocodilii și-i lingeau trupul lui și nu l-au vătămat. Și, văzând postitorul, i-a zis: "Ieși din râu". Și a ieșit nevătămat. Deci, călătorind ei, au aflat un trup lepădat pe cale și a zis postitorul: "De am avea o haină veche, am pune-o peste el". Răspuns-a fratele: "Mai bine să ne rugăm, poate, cumva, va învia acesta". Și, au stat la rugăciune și, rugându-se ei, a înviat mortul. Și se lăuda postitorul, zicând: "Pentru postirea mea a înviat acesta". Dar a descoperit Dumnezeu părintelui mânăstirii toate. Și dacă s-au întors, a zis starețul către postitor: "De ce ai ispitit așa pe fratele tău la râu ? Că, iată, pentru ascultarea lui, a înviat Dumnezeu mortul". Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.
Sursa:
http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfantul-mucenic-conon-din-isauria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu