Luna martie în 9 zile: pomenirea Sfinţilor patruzeci de Mucenici
Aceşti patruzeci de Mucenici au trăit pe vremea crudului împărat Licinius(308-324), toţi din părţile Capadochiei fiind cu neamul şi toţi din aceeaşi ceată la oaste. Patruzeci de ostaşi creştini, bărbaţi viteji şi vrednici în războaie, iar conducătorul oastei lor era Agricola, om păgân şi rău din fire şi locul slujbei lor era cetatea Sevastiei, din Armenia. Deci, aflând Agricola de credinţa lor creştină, a dat poruncă să fie aduşi în faţa lui şi le-a spus: "Cum v-aţi arătat ascultători către mai marii voştri în războaie, aşa să ascultaţi şi acum porunca împăratului, aducând jertfă zeilor". La acest îndemn, Chirion, căpetenia celor patruzeci, a răspuns: "Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi, pentru împăratul pământesc, tot aşa, voim şi noi lupta şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui". Pentru acest răspuns, au fost închişi în temniţă, ca să se răzgândească. Dar ei n-au încetat a se ruga fierbinte lui Hristos, să-i întărească pentru mărturisirea cea adevărată. Drept aceea, toate amăgirile, toate făgăduinţele şi toate ameninţările nu i-au clintit în credinţa lor. Deci, venind în Sevastia un mare conducător de oaste, anume Lizie, acesta le-a poruncit, din nou să aducă jertfă zeilor. Cu aceeaşi nestrămutată credinţă, ostaşii creştini s-au împotrivit. Înfuriaţi peste fire, căpeteniile au poruncit să fie dezbrăcaţi şi siliţi să intre într-un iaz, care era aproape îngheţat, că era iarnă, iar pe maluri au pus păzitori, ca nimeni din ei să nu fugă. Şi, iată, unul din ostaşi, nemaiputând îndura gerul, a primit să aducă jertfa ce i se cerea: dar, ieşind din iazul îngheţat şi intrând în baia caldă, anume pregatită, a murit îndată, în vreme ce Mucenicii, după o noapte întreagă, petrecută în iazul îngheţat, erau încă vii şi se rugau. Aceasta văzând, temnicerul Aglaie a avut un vis şi un tainic îndemn şi, mărturisind cu glas tare: "Şi eu sunt creştin", a sărit în apa cea îngheţată, făcându-se părtaş muceniceştilor patimi şi întregind ceata celor patruzeci, în locul celui ce se lepădase de Hristos. Au fost, apoi, scoşi din apă şi li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele şi, fiind arşi de vii, au primit cununa Mucenicilor. Iar numele lor este Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Evtihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Meletie, Flaviu, Acaciu, Ecdiciu, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudien, Meliton şi Aglaie. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
despre cinstirea preoţimii
Purtătorul de Dumnezeu Ignatie, porunceşte, zicând episcopilor: "Luaţi aminte de voi înşivă, ca şi Dumnezeu să primească sufletele voastre şi să le mântuiască. Iar cei ce se supun episcopilor şi preoţilor, slujitorii Bisericii, împreună cu dânşii va fi şi partea lor, întru Dumnezeu". Şi iarăşi: "Martor îmi este mie Acela, pentru care am luat lanţurile, că nu din gura omenească am cunoscut, ci, Duhul îmi propovăduieşte mie aşa, zicând: "Fără de episcop, nimic să nu faceţi. Că unde se va arăta episcopul, acolo mulţime de bunătăţi vor fi. Că unde se numeşte Hristos, acolo şi soborniceasca Biserică se va aduna. Oile nu se pasc unde vor ele, ci, acolo unde le păzesc pe ele păstorii. Iar pe oile cele rămase afară de turmă şi de păstor, le răpesc fiarele şi se hrănesc cu ele." Deci, nu se cade, fără de arhiereu nici a boteza, nici nunta a face. Acest lucru, este, dar bine plăcut Domnului: cinstirea arhiereului. Şi, cela ce cinsteşte pe arhiereu, va fi de Dumnezeu cinstit. Iar a face ceva fără de episcop, necuviincios lucru este. Iar preoţilor se cade a li se supune, cum se supuneau Apostolilor lui Hristos. Încă se cuvine şi diaconilor, adică slujitorilor tainelor lui Hristos, după toată rânduiala, întru toate a-i cinsti, pentru că, nu bucatelor, nici băuturii sunt slujitori, ci bisericilor lui Dumnezeu slujesc, deci, se cade a păzi cuvântul lor, ca focul. Drept aceea, dar, să cinstiţi pe slujitor ca pe un părinte, iar pe episcop, ca pe Însuşi Hristos. Iar pe preoţi, ca pe cei de un scaun şi apropiaţi cu Apostolii, că, fără de dânşii, nu se sfinţeşte Biserica. Mărturiseşte în privinţa aceasta şi păzitorul Legii: "Toate să le faci, orice-ţi va zice ţie preotul, nici la stânga, nici la dreapta, din cele zise:" Pentru că omul, de va trece cu vederea şi nu ascultă pe preot, este vrednic de moarte. Încă a zis şi Proorocul Maleahi: "Cuvintele din gura preotului să le păzeşti. Înţelegerea şi Legea din gura lui să le cauţi. Că este vestitor al lui Dumnezeu Atotţiitorul şi umblă îndreptând în pace pe mulţi întorcând de la nedreptăţi." Şi altul a zis: "Cu tot sufletul tău să cinsteşti pe Domnul şi preoţilor Lui să le dai cinste. Cu toată puterea ta să iubeşti pe Făcătorul tău şi pe slugile Lui să nu le defăimezi. Teme-te de Dumnezeu şi slăveşte pe preot". Iar Pavel, către Timotei, scrie aşa: "Preoţii cei ce se nevoiesc bine, de îndoită cinste să se învrednicească." Şi iarăşi, se zice în Lege: "Aceştia sfinţiţi sunt de Domnul Dumnezeu, pentru că jertfe şi daruri Îi aduc lui Dumnezeu, iar pentru tine şi sfinţi sunt." Iar Isaia zice: "Şi, voi, preoţii, vă veţi numi slugile lui Dumnezeu." Şi Ieremia zice: "Mări-voi şi voi adăpa sufletul preotului." Iarăşi Pavel zice: "Orice arhiereu aduce lui Dumnezeu daruri şi jertfe, care slujesc chipului şi umbrei celor cereşti, iar acum, Arhiereul nostru mai bună slujire a dobândit, cu cât şi Legea, al cărei mijlocitor este El, este mai bună şi mai aşezată pe mai bune făgăduinţe." Asemenea, şi David zice: "Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura. (Ps. 131,9). Rugămu-vă dar, pe voi, fraţilor, să cunoaşteţi pe cei ce se ostenesc la voi şi să-i aveţi pe dânşii în dragoste. Că se cade, iubiţilor, a cinsti pe preoţi, ca pe nişte prieteni ai lui Dumnezeu, pe care i-a ales Domnul şi i-a proslăvit. Şi oamenii trebuie să dea lor cele cuvenite: că nu de la sine îşi ia cineva lui cinstea aceasta, ci se dă numai celui chemat de Dumnezeu. Nu-i îngăduit a se împotrivi preotului, fiindcă cei ce se împotrivesc îşi iau asupra lor judecata. Că scris este: "Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău." Iar Domnul, arhierescul povăţuitor, zice: "Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte; şi cela ce Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cela ce M-a trimis pe Mine. Cela ce primeşte pe prooroc în nume de porooroc plata proorocului va lua şi cela ce primeşte un drept, în nume de drept, plata dreptului va lua..." Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
şi despre descoperirea bunătăţilor unui mai mare dintr-un sat.
Sfântul Pafnutie pustnicul se ruga oarecând lui Dumnezeu, ca să-i arate lui cu care dintre oamenii sfinţi este asemenea. Şi i-a venit lui un glas dumnezeiesc zicându-i: "Asemenea eşti cu mai marele din satul din apropiere." Deci, el degrabă alergând la dânsul şi bătând la poarta lui îndată a ieşit acela, precum îi era lui obiceiul, de primea pe cei străini. Şi, primindu-l, i-a spălat lui picioarele şi, punându-i masa, l-a poftit pe el să mănânce. Însă Pafnutie îl întreba de faptele lui şi zicea: "O, omule, spune-mi, te rog viaţa ta, pentru că pe mulţi călugări, precum mi-a arătat mie Dumnezeu, îi întreci." Iar el se numea pe sine păcătos şi netrebnic şi pustiu de tot lucrul bun. Deci, după ce l-a mai întrebat pe el cu dinadinsul, i-a răspuns lui omul, zicând: "Eu n-aş fi voit, nici silit, să-ţi spun faptele mele, dar, de vreme ce-mi spui mie că de la Dumnezeu ai venit, iată, cele despre mine ţi le voi spune. Eu acum am treizeci de ani, de când trăiesc şi m-am despărţit de bună voie de soţie, fiindcă, numai trei ani am trăit cu dânsa şi trei fii am avut cu ea, care îmi slujesc mie la treburi. Şi neîncetat am iubit pe străini, până în ziua de astăzi, şi nu se va putea lăuda cineva de aici, că mai înainte de noi ar fi primit străini. Şi n-a ieşit săracul, nici străinul din casa mea, cu mâinile goale. Nici pe un sărac sau scăpătat nu l-am trecut cu vederea, ci i-am dat lui mângâiere cu îndestulare. Nu m-am lăudat către fiul meu, nici n-au intrat, în casa mea, roduri străine. N-a fost sfadă pe care să n-o fi împăcat, nici n-a vorbit cineva de rău faptele mele. Iar fiii mei nu s-au atins de roduri străine, nici nu au semănat mai întâi ţarinile mele, ci am dat ajutor, mai întâi, celor ce aveau trebuinţă de semănat, iar, mai pe urmă, mi-am semănat şi pe ale mele. Şi n-am lăsat pe cel tare, ca să asuprească pe cel sărac, nici am supărat pe cineva, în viaţa mea, nici n-au fost strâmbătăţi, pe care eu să le fi pus pe seama altcuiva. Acestea, Dumnezeu ajutându-mi, ştiu că le-am făcut." Deci Pafnutie auzind, faptele bune ale acestuia, l-a sărutat pe creştet, zicându-i: "Blagoslovi-te-va Domnul Dumnezeu din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului, dar faptele cele bune nu ţi-au ajuns până la aceea, care este capul bunătaţilor, adică, la înţeleapta înţelegere, cea întru Dumnezeu, pe care nu o vei putea câştiga fără de osteneală, măcar că nu puţină grijă de Dumnezeu a fost în viaţa ta. Nu-ţi asupri, dar, sufletul tău, pentru că Dumnezeu mi-a descoperit mie despre tine ca, luându-ţi crucea ta, vei merge în urma Mântuitorului." Iar El, cum a auzit acestea, îndată, nici la ai săi spunându-le, a mers în urma lui Pafnutie. Apoi, mergând ei la un râu, n-au văzut nici o corabie. Deci, Pafnutie i-a poruncit lui să treacă râul, pe care nu-l trecea nimeni din cei care erau din locurile acelea, pentru adâncimea lui. Iar când treceau ei râul, numai până la brâu le ajungea lor apa. Deci, l-a aşezat pe el la un oarecare loc, unde, mai înainte, se săvârşiseră alţi doi. După aceea, Pafnutie s-a despărţit de dânsul şi se ruga lui Dumnezeu, ca să-i arate lui despre el. Şi, nu după multă vreme, a văzut sufletul lui înălţându-se de îngeri, care lăudau pe Dumnezeu şi ziceau: "Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, ca să se sălăşluiască în curţile Tale", iar Drepţii, răspunzând, ziceau: "Pace multă este celor ce iubesc numele Tău." Şi a cunoscut Pafnutie că bărbatul acela s-a mutat la Dumnezeu. A Căruia este slava acum şi în veci ! Amin.
Pentru mai multe vezi: Vieţile Sfinţilor, Sfinţii zilei
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu