Proloagele din 20 august

 

Luna august în 20 de zile: pomenirea Sfântului şi slăvitului Prooroc Samuel

        Acesta a trăit cu mai bine de o mie de ani înainte de întruparea lui Hristos, pe vremea când poporul iudeu era cârmuit de Judecători. Sfântul Prooroc Samuel, feciorul lui Elcana şi al proorociţei Ana, a fost cel de al 15-lea şi cel din urmă Judecător al evreilor. Copil născut prin rugăciunea maicii sale, Sfântul Samuel a fost încredinţat marelui preot Eli şi a crescut în Legea Domnului, fiind foarte sârguincios, atât la carte cât şi la săvârşirea sfintelor slujbe. Dar, pe cât era Eli de bucuros pentru ascultarea şi râvna lui Samuel, pe atât era de mâhnit, din pricina celor doi fii ai săi, Ofni şi Fineea, care, măcar că erau preoţi, nu păzeau sfintele rânduieli şi săvârşeau multe fapte urâte. În scurt timp, urgia lui Dumnezeu s-a abătut, nu numai asupra casei lui Eli, dar şi asupra întregului Israel. Poporul vecin cu israelitenii, adică, filistenii, au pornit război împotriva lor şi i-au învins. Peste 30000 de luptători israeliteni au căzut în bătălie şi chiar Chivotul Legii, adus în mijlocul taberii, a căzut în mâinile filistenilor. Dar, odată cu această nenorocire, s-au prăpădit şi cei doi fii ai lui Eli, precum şi marele preot însuşi, care, numai auzind de pieirea Chivotului sfânt, a căzut şi a murit. Filistenii, din pricina multor nenorociri ce s-au abătut asupra lor, au adus înapoi Chivotul. Dar Israelul a rămas în robia lor, vreme de aproape 20 de ani. În aceşti ani de grea robie, singura nădejde a poporului israelitean a fost Samuel, ajuns Judecător, în locul bătrânului Eli. Şi Samuel nu înceta a-i îndemna să se lepede de păcate şi să se întoarcă la străbuna credinţă. Filistenii au mai pornit şi altădată, război, dar, acum, a biruit Israel. Şi, aşa, a fost toată vremea, cât a trăit Proorocul. Anii au trecut şi Proorocul Samuel a ajuns la adânci bătrâneţi. A încercat să împartă puterea cu fiii săi, dar aceştia semănau cu cei doi fii ai lui Eli, marele preot. Pe de altă parte, bătrânii poporului s-au gândit să ridice, pentru Israel, un rege cum aveau multe neamuri, din vremea aceea. Sfântul Samuel a întârziat un timp să ia o hotărâre, dar, în cele din urmă, insuflat de Dumnezeu, a uns ca rege pe Saul. Acesta, însă, făcându-se vinovat de fapte, pe care nu se cuvenea să le săvârşească, Proorocul Samuel, purtat de aceeaşi dumnezeiască insuflare, a uns pe cel de-al doilea rege al lui Israel, pe David, fiul lui Esei, din Betleem. Şi, ajungând la adânci bătrâneţi, s-a săvârşit în pace.

                 

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil

        Dacă vom vieţui bine în viaţa creştinească şi vom iubi adevărul lui Hristos şi vom urma poruncilor Lui, atunci, vom fi pentru El şi maică şi fraţi. Că El Însuşi a zis: "Tot cel ce face voia Tatălui Meu, Îmi este Mie şi frate şi soră şi maică." Frate, ca unul ce împărăţeşte împreună; soră, ca unul ce împreună-moşteneşte; şi mamă, ca un fiu foarte iubit. Deci, precum maica îşi iubeşte pe fiu, aşa şi noi să iubim pe Hristos. Apoi, atunci Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh vor veni la noi şi lăcaş Îşi vor face întru noi. Atunci, se va lumina sufletul şi se va lămuri mintea şi se va sfinţi inima. Se va îndulci cugetul, va înflori ştiinţa, vor sălta gândurile, se va veseli duhul, se vor bucura toate mădularele sufleteşti, cele gânditoare. Se va înnoi omul cel nou şi va fugi cel vechi. Vor dănţui îngerii, vor fi goniţi dracii, vor sălta drepţii, se va tângui potrivnicul. Se vor bucura Mucenicii, va plânge vrăjmaşul. Vor lăuda Patriarhii, vor slăvi Proorocii, se vor întrista duhurile cele viclene şi înşelătoare. De un suflet ca acesta se va bucura Tatăl, se va veseli Fiul, bucuros va fi Duhul Sfânt. Într-un suflet ca acesta râul darurilor va creşte şi izvorul vieţii va curge. Soarele dreptăţii va străluci, stelele, raze vor da, luna va lumina. Îngerii se vor mira, Arhanghelii se vor minuna, Serafimii vor lăuda, Începătoriile şi Stăpâniile se vor umple de dulceaţă şi, împreună cu un suflet ca acesta, vor zice: "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui" şi, iarăşi, "Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire." "Cu un suflet ca acesta, Scaunele şi Domniile vor binecuvânta, zicând: "Slavă puterii Celei atotputernice a Tatălui şi slăvirii celei dumnezeieşti a Fiului şi stăpânei Sfântului Duh." Atunci, de negrăită bucurie, se umple un suflet ca acesta, şi cu totul se luminează. Tot se înfrumuseţează şi se întăreşte, laudă şi se minunează, se mângâie şi se măreşte. Atunci îşi va lua plata ostenelilor şi a durerilor pământeşti; locul cel de odihnă, Împărăţia cea neschimbată, viaţa cea fără de sfârşit şi netrecătoare. Atunci, se va vedea dulceaţa cea pururea fiitoare, limanul cel cu bună adăpostire şi locul cel fără de vrajbă, luminat şi nefăcut de mână, cununa nemuririi, Raiul cel preadulce, florile cele frumoase, crinii cei binemirositori, bucuria cea negrăită, îndrăznirea cea nesfârşită. Atunci, cu îndrăzneală va vorbi cu Dumnezeu şi se va lumina cu lumina feţei Lui. Şi izvorul cuvântătoarelor Lui gânduri se va înnoi. Atunci, tămâia cea curată, a jertfei lui, bine va mirosi şi rugăciunea cea adevărată, a gurii lui, se va arăta pe Jertfelnicul cel de Sus, ca o ardere de tot grasă. Atunci, plată multă pentru privegherea lui va lua de la Dumnezeu, atunci, rugăciunile lui din miezul nopţii şi rugăciunile cele de dimineaţă şi de slavoslovie vor lua vrednica odihnă. Şi, cine este meşter să spună sau ce limbă va putea să grăiască sau care minte omenească va înţelege bucuria, odihna, veselia, slava, lumina cea pururea fiitoare, care se vor da, de la Dumnezeu, unora ca aceştia? Pentru că ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, cele ce a gătit Dumnezeu, celor ce-L iubesc pe El, care drept şi cu nelenevire, din tot sufletul şi cu toată puterea, cu osârdie şi cu frică, îi slujesc Lui. Sau cine, iarăşi, va putea să spună sau să mărturisească, sau să socotească necazul, durerea, strâmtorarea, ruşinea, ocara, pedeapsa, plângerea, tânguirea, chinurile, gheena, scrâşnirea dinţilor, râul cel de foc, prăpastia iadului, tartarul, întunericul cel mai dinafară, viermele cel mâncător şi neadormit, chinurile cele amare şi diavolii cei nemilostivi, care sunt gătite celor ce nu se îngrijesc de mântuirea lor? Şi, ce să zic mai mult? Că se vor chinui împreună cu însuşi diavolul aceia care trăiesc în veacul de acum, fără de nici o frică şi nu iau în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi nu vor să se pocăiască cinstit. Iar, pe noi, să ne izbăvească Domnul de relele acestea şi să ne îndrepteze la calea mântuirii. A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/august/Proloage20Aug.shtml

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august20.htm