Luna martie în 13 zile: aducerea moaștelor, celui dintre Sfinți, Părintele nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.
Acest mare arhiereu, Sfântul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, a fost izgonit din scaunul său, în insula Proconis, pentru cinstirea icoanelor, de rău credinciosul împărat Leon Armeanul. Și, viețuind el în surghium, în lipsuri și în strâmtori, vreme de cincisprezece ani, Sfântul apărător al dreptei credințe a răposat cu pace, în anul 828 și a fost îngropat în biserica Sfântului Teodor, din acea insulă, biserică de dânsul zidită.
Și au trecut ani mulți și au pierit mulți rău credincioși împărați: Leon Armeanul, Mihail cel Gângav și fiul său, Teofil. Iar după moartea împăratului Teofil, binecredincioasa Teodora împărăteasa și fiul ei Mihail cel foarte tânăr, au luat sceptrul împărăției grecești și au lepădat rătăcirea împăraților dinainte, care luptaseră împotriva Sfintelor icoane. Asemenea, au pierit de pe pământul celor vii și mulți rău-credincioși patriarhi. Iar acum era pe scaunul patriarhicesc din Constantinopol, arhiereu, după pravilă, Sfântul Metodie patriarhul: și s-a întors o dată cu el și cinstirea Sfintelor icoane.
Deci, după ce s-a sărbătorit, cu multă strălucire, biruința dreptei credințe în Duminica Ortodoxiei, la anul 842, Sfânta Teodora împărăteasa și fiul ei Mihail, primind sfatul Sfântului Metodie patriarhul, au hotărât să aducă în cetatea de scaun și moaștele Sfântului patriarh Nichifor, din locul lor de izgonire, spre împăcarea poporului credincios, după surghiunul nedrept, în care s-a stins cinstitul Mărturisitor al dreptei credințe.
Drept aceea, nezăbovind, fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de arhierei, de clerici și de monahi și mulțime de popor și, mergând în insula Proconis, au aflat moaștele Sfântului Nichifor. Și le-au așezat cu cinste și evlavie în raclă nouă, de mare preț și, purtându-le în alai sărbătoresc, le-au adus până la Constantinopol. Și au ieșit, în întâmpinarea sfintelor moaște însuși împăratul cu maica sa și mult popor, cu lumânări, cu cădiri și cu cântări, s-au închinat lor cu smerenie și negrăită bucurie.
Au luat, apoi, sfânta raclă și au dus-o, mai întâi, în marea biserică a Sfintei Sofii, de unde Sfântul Nichifor fusese izgonit. Și, a fost dat ca, în ziua în care fusese izgonit, adică la 13 martie, în aceeași zi, după 33 de ani, să se și întoarcă. Iar, a doua zi, după această prea frumoasă întâmpinare, a fost dusă racla cu sfintele moaște, din Sfânta Sofia, în biserica Sfinților Apostoli şi a fost așezată, acolo, ca un dar de mare preț, la loc de cinste, rânduindu-se în această zi de prăznuire în Sinaxarul cel de peste an, întru pomenirea Sfântului Nichifor Mărturisitorul și întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui slăvit împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în veci. Amin.
Întru această zi, cuvânt despre un preot, care slujea cu îngerii.
Spunea un oarecare stareț, că a fost un preot sfânt și curat, iar, când slujea Liturghia, vedea îngeri de-a dreapta și de-a stânga sa. Dar, el deprinsese slujba Liturghiei de la eretici, pentru că era neînvățat și neiscusit la dumnezeieștile Taine și la cuvinte. Deci, când slujea Liturghia, în neiscusinţă și nerăutate zicea și ceea ce era greșit și nu știa aceasta. Iar, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a venit la dânsul un oarecare diacon, care știa dumnezeieștile Scripturi. Deci, s-a întâmplat preotului acestuia, fiind diaconul de față, de a făcut Sfânta Liturghie. Și a zis diaconul către preot: "Acestea pe care le zici, nu sunt ale credinței celei drepte, ci eretice sunt, adică ale potrivnicului lui Hristos." Însă preotul nădăjduindu-se că vedea pe Sfinții îngeri când slujea, nu a luat aminte la cele zise de diacon. Iar diaconul nu-l slăbea pe el, zicându-i: "Părinte, te rătăcești, pentru că Biserica ortodoxă a lui Dumnezeu nu primește pe cei ce zic cuvintele acestea."
Deci, după ce a văzut preotul că în acest chip este ocărât și mustrat de diacon, pe când slujea chiar Liturghia și a văzut, după obicei, pe Sfinții îngeri în preajma sa, atunci i-a întrebat pe ei, zicând: "De vreme ce diaconul acesta mă ocărăște pe mine, ce trebuie să fac?" Și i-au zis îngerii: "Să te lași, că bine te sfătuiește." Iar preotul a zis: "Dar voi, de ce nu mi-ați spus mie?" Zis-au lui îngerii: "Dumnezeu a rânduit ca oamenii, pe oameni să-i indrepteze."
Întru această zi, învățătură a Sfântului Simeon, făcătorul de minuni, cel din muntele minunat.
Iată, taină vă spun vouă, acum. Știu pe un om în neamul acesta, care a luat vestire că puțini sunt aceia, care își dau sufletele lor în mâinile îngerilor, la moarte. Pentru că s-au înmulțit fărădelegile și nedreptățile, rătăcindu-se dragostea, și dracii s-au făcut primitorii sufletelor. Pentru aceasta, le fac lor vămi fără de milă și despărțirea lor de trup cu amară judecată se face. Și zice că, de la Duhul Sfânt este, dintru o mie de suflete, abia un suflet, în vremile de acum, să se afle în mâinile îngerilor, la vremea ieșirii lor din trup.
Deci, pe unul ca acela, drept fiind și neîntinat, cu sârguință îl primesc îngerii, întru cântări, fericindu-l, și-l apără de puterea vrăjmașului, după cum scrie și se înalță el mai presus de suirea vămilor acestuia. Iar sufletul cel păcătos este oprit să se suie la cele mai presus ale văzduhului, că îi cere diavolul răspuns și face judecată cu cei ce-l duc, pentru păcatele lui, fiindcă vinovat este și nu are el semn de fapte bune, ca să treacă și să scape. Că de acesta, ca de un judecător, ce șade, întru înălțime, grăiește și dumnezeiescul Apostol Pavel, numindu-l domn și stăpânitor al văzduhului, care lucrează în fiii cei nesupuși. Iar pe noi să ne izbăvească Dumnezeu de aceasta, Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
Pentru mai multe vezi: Vieţile Sfinţilor1, Vieţile Sfinţilor2, Sfinţii zilei
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu