Proloagele din 14 noiembrie

Luna noiembrie în 14 zile: pomenirea Sfântului, slãvitului 

şi întru tot lãudatului Apostol Filip.

          Acest Apostol, unul din ceata celor 12 Apostoli, era din Betsaida Galileii, împreună cetăţean cu Andrei şi cu Petru, Apostolii. Şi multă înţelepciune avea acest dumnezeiesc Apostol, că se îndeletnicea cu cercetarea locurilor din Legea veche şi din Prooroci, despre Mesia cel aşteptat, pregătindu-se, astfel, a-L cunoaşte pe Acela, despre care încă nu ştia că venise pe pământ. Cu acest fel de dragoste aprinzându-se el pentru Mesia, iată că Cel dorit de El călătorea prin Galileea şi, aflându-l pe Filip, i-a zis lui: "Urmează-mi Mie". (Ioan,1,43). Şi, cunoscând pe Mesia în persoana lui Iisus Hristos, Filip lăsă totul şi se făcu unul din cei mai zeloşi ucenici, însoţind pe Iisus pretutindeni, luând aminte la viaţa Lui preasfântă, urmând sărăcia Lui şi învăţând de la Dânsul dumnezeiasca înţelepciune cu care avea să lumineze lumea. Cu drept cuvânt, aflând pe prietenul său Natanail, căruia Scriptura îi mai spune şi Vartolomeu, Filip i-a spus cu bucurie: "Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi Proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret", (Ioan,1,45). Şi aşa l-a dus la Iisus şi încă multe locuri se află în Evanghelie despre acest Apostol, care împărtăşea credinţa lui Hristos şi altora. Apostolii, fiind sortiţi să propovăduiască în lume, după pogorârea Duhului Sfânt, s-au răspândit, fiecare în părţile unde era chemat, pentru vestirea Evangheliei. Apostolul Filip, precum ne spun istoricii Teodoret şi Eusebiu, a predicat Evanghelia în cele două Frigii din Asia Mică şi în Ierapole. A străbătut, deci, mai întâi, toată Siria şi toată Asia Mică şi, întâlnindu-se cu Sfântul Apostol Vartolomeu, au pornit a lucra împreună la slujba Cuvântului. Mai aveau cu ei încă şi pe fericita fecioară Mariam, sora după trup a Sfântului Filip, care îi urma şi le slujea lor. Şi dacă au ajuns în Lidia, Apostolii au fost primiţi cu duşmănie de păgâni, au fost închişi în temniţă, bătuţi cu toiege, împroşcaţi cu pietre, încercând să-i ucidă. Şi n-au scăpat cu viaţă, decât prin mijlocirea binecredinciosului Ir, care, botezându-se şi Hristos făcând minuni cu el, Apostolii au putut pleca nu numai nevătămaţi, dar botezând pe toţi păgânii din cetate şi lăsând pe Ir episcop în urma lor. În calea lor prin Asia, cei doi Apostoli s-au întâlnit şi cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, propovăduind şi el Evanghelia tot prin Asia; şi unii de la alţii luând puteri, cu şi mai multă râvnă răspândeau sămânţa lui Hristos. Deci, au mers dumnezeieştii Apostoli în Ierapole, cetate plină de idoli. Şi se osteneau Sfinţii, ziua şi noaptea, povăţuind, învăţând şi vindecând, după cuvântul Domnului. Şi era în cetate un oarecare Stahie, care, de 40 de ani era orb; pe acela Apostolii, vindecându-l, a crezut în Domnul şi s-a botezat şi el şi toată casa lui. Şi s-a răspândit vestea în toată cetatea. Şi s-a botezat mult popor, crezând în Hristos. Iar dregătorul cetăţii, auzind de aceasta, a dat poruncă şi, prinzând în lanţuri pe Sfinţi, au legat de picioare pe Sfântul Filip şi l-au răstignit cu capul în jos şi, pe când îi găureau cu sfredelul gleznele picioarelor, Sfântul făcând rugăciune şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Şi îndată s-a cutremurat pământul şi, despicându-se, a înghiţit mult popor şi pe dregător, cei rămăşi căzând îngroziţi la picioarele Sfinţilor şi eliberându-i. Deci, aşezând pe Stahie episcop al noii Biserici şi îngropând moaştele Sfântului Filip, Apostolul Vartolomeu s-a dus în Armenia, unde a fost răstignit pentru Hristos, iar Sfânta Mariam s-a dus în Licaonia, unde s-a săvârşit în pace.

Întru aceastã zi, cuvânt despre hirotonia, ca preot, 

a Sfântului Ioan Gurã de Aur.

 

           Lui Flavian patriarhul, primind scaunul Antiohiei şi umblând şi pentru cercetarea bisericească, pe când făcea rânduiala cântării de noapte, i s-a arătat îngerul Domnului, zicându-i: "Dimineaţă, sculându-te, să mergi în mănăstirea unde este plăcutul lui Dumnezeu Ioan şi pe acela, luându-l, să-l hirotoneşti preot, că voieşte Dumnezeu prin el să lumineze pe mulţi oameni şi la cunoştinţa Sa să-i aducă şi să-l arate pe el de o cinste cu Apostolii, că vas ales este al lui Dumnezeu. Că, iată şi către dânsul sunt trimis de la Dumnezeu, ca să-i spun să nu se îndoiască de nimic, ci să facă toate cele poruncite lui de tine". Şi era Ioan în ceasul acela în osebita lui chilie, făcându-şi obişnuitele rugăciuni şi cereri către Dumnezeu. Deci, a venit la dânsul, fără de veste, îngerul Domnului, în haină luminoasă. Şi, Ioan temându-se foarte, după ce l-a văzut, a căzut cu faţa la pământ, tremurând cu totul. Şi, atingându-l pe el îngerul, l-a sculat, zicându-i: "Scoală, nu te teme". Şi i s-a arătat lui îngerul ca un om. Iar Ioan, adunându-şi mintea, a zis către dânsul: "Cine eşti tu, stăpâne, că chipul tău m-a tulburat şi spaimă a căzut asupra mea?" Iar acela, răspunzând, i-a zis lui: "Eu sunt îngerul Domnului şi sunt trimis la tine ca să-ţi spun Darul lui Dumnezeu, pe care îl vei primi acum". Iar Ioan a zis: "Rogu-mă ţie, stăpâne, nu mă pune pe mine să mă fac de ruşine, nici din viaţa aceasta liniştită nu mă lipsi pe mine, nu mă despărţi nici de adunarea aceasta preadulce a fraţilor mei". Răspunzând însă, iarăşi, îngerul i-a zis: "Cel ce a grăit lui Moise, zicându-i: "Iată, te-am făcut pe tine Dumnezeul lui Faraon, Acela puternic este să te facă şi pe tine la fel". Şi acestea zicându-i, îngerul s-a dus de la dânsul. Iar a doua zi, când vorbea el cu fraţii, iată au venit la dânsul doi din clericii lui Flavian, vestind venirea lui. Iar marele Ioan şi toţi fraţii, ieşind afară din mânăstire, l-au întâmpinat pe el şi i s-au închinat lui şi au intrat cu dânsul în mânăstire. Şi, patriarhul, căutând la fericitul Ioan, i-a zis: "Pace ţie, tămăduitorule al celor bolnavi cu sufletul şi cu trupul şi următorule al Sfinţilor Apostoli ! Sculându-te, să mergi cu noi, ca să facem voia Domnului pentru tine". Şi l-au dus pe cuviosul Ioan spre hirotonia rânduielii preoţeşti. Şi s-a făcut o minune în ceasul acela. Că după ce acesta şi-a plecat capul, când episcopul şi-a pus mâna pe dânsul, începând rugăciunea hirotoniei, fără de veste, s-a arătat un porumbel alb asupra capului fericitului Ioan. Iar episcopul, văzând aceasta şi toţi cei ce erau cu dânsul s-au înspăimântat, mult minunându-se. Şi s-a propovăduit aceasta în toată cetatea. Şi a petrecut fericitul în Biserica Antiohiei doi ani. Apoi a fost înştiinţat despre dânsul Arcadie împăratul (395-408) şi, trimiţând, l-au adus pe el cu cinste la patriarhie în Constantinopol. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin. 

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage14Nov.shtml
http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=28&p2000_imageid=12
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie14.htm