Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

duminică, 3 aprilie 2016

Proloagele din 3 aprilie

Luna aprilie în trei zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, egumenul mânăstirii Midichiei (824).
      Cuviosul Nichita era din Bitinia și a trăit pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane. Născut din părinți dreptcredincioși, iar tatăl său părăsind lumea, după moartea soției sale, copilul a fost crescut, din fragedă vârstă, în lumea bisericii și a mânăstirilor, îndeletnicindu-se cu nevoințele pustnicești și cu cercetarea Sfintelor Scripturi, în evlavie și viață curată. Dornic de viață îmbunătățită și povățuit de un om al lui Dumnezeu, Ștefan sihastrul, tânărul Nichita a fost trimis la mănăstirea Midichiei, a neadormiților, zidită pe muntele Olimp, de patriarhul Tarasie al Constantinopolului, unde era egumen bătrânulși înțeleptul stareț Nichifor, care l-a primit pe el cu multă dragoste în mănăstirea sa. Și mult a sporit cu pustniceștile nevoințe, în smerenie și în ascultare. Și, încă neîmplinind el șapte ani în mânăstire, a fost silit de egumen să ia rânduiala preoției și l-a sfințit pe el preot însuși Sfințitul patriarh Tarasie. Deci, îndată i s-a încredințat lui toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al cuviosului Nichifor, slăbit de bătrânețe. Și mult sporea numărul fraților ce veneau, între care și prietenul său Atanasie, precum sporea și viața plăcută lui Dumnezeu, în mânăstire. Iar după moartea Cuviosului Nichifor (8OO), Nichita, rugat de frații din obște, a luat cârmuirea mănăstirii. Și așa, cu plăcere viețuind, a ajuns la anii bătrâneţilor și a sosit la vremea mărturisirii și a pătimirii celei vitejești, pe care a răbdat-o, pentru cinstea Sfintelor Icoane. Lupta, în noul ei val, după moartea împărătesei Irina, a fost deschisă de împăratul Leon Armeanul, în anul 813. Dreptcredincioșii erau prigoniți, clericii surghiunițși însuși patriarhul a fost înlocuit cu un om al împăratului, trecut în câteva zile prin toate treptele ierarhiei, Teodosie cu numele. Împreună cu alți egumeni, Cuviosul Nichita a fost închis în temniță și, apoi, trimis în surghiun, mărturisind și suferind neclintit timp de șase ani, pentru credința pe care a mărturisit-o la al șaptelea Sinod, de la Niceea, din anul 787. Slăbit de suferințși de bătrânețe, la sfârșitul prigoanei, în anul 82O, fericitul Nichita nu s-a mai întors la mănăstirea sa, ci a rămas la liniște, într-un schit la marginea orașului, de unde, luând îndoite cununi, ale mărturisirii și ale nevoinței pustnicești, s-a mutat la Domnul la 3 aprilie 824.


Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un frate 

ce nu credea în Sfânta Împărtăşanie. 
           Povestit-a ava Daniil Faranitul, că a zis părintele nostru, ava Arsenie, despre un schitiot că era mare cu faptele, dar simplu cu credințși greșea din neștiință și zicea că pâinea pe care o luăm la Sfânta Împărtășanie nu este cu adevărat trupul lui Hristos, ci o închipuire. Și au auzit doi bătrâni că el zice acest cuvânt și, știindu-l că este mare la viață, au înțeles că, din nerăutate și din neștiință, zice acestea. Și au venit la el și i-au zis lui: "Ava, cuvânt de necrezut am auzit despre cineva, cum că zice, că pâinea, cu care ne împărtășim, nu este cu adevărat trupul lui Hristos, ci este o închipuire a acelui trup." A zis bătrânul: "Eu sunt cel ce a zis aceasta". Iar ei îl rugau, zicând: "Nu ține așa, ava, ci precum a învățat Biserica cea subornicească. Că noi credem că pâinea este trupul lui Hristos și în pahar este Însuși sângele Lui Hristos, cu adevărat și nu ca o închipuire. Că precum la început, Dumnezeu țărână luând din pământ, a zidit pe om, după chipul Său și nimeni nu poate spune că nu este chipul lui Dumnezeu, deși chipul acesta este cu anevoie de înțeles, așși pâinea, despre care a zis: "Acesta este trupul Meu, credem că este, cu adevărat, trupul lui Hristos". Și a zis bătrânul: "De nu mă voi încredința din fapte, nu am semn desăvârșit de înțelegere". Iar ei au zis către el: "Să ne rugăm lui Dumnezeu o săptămână pentru taina aceasta și credem că Dumnezeu ne va descoperi nouă". Iar bătrânul, cu bucurie, a primit cuvântul. Și se ruga bătrânul lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, Tu știi că nu din răutate sunt necredincios, ci, ca să nu mă înșel pentru neștiință, descoperindu-mi mie Taina, Doamne Iisuse Hristoase." Mergând încă și bătrânii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu și ei, zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, descoperă bătrânului taina aceasta, ca să creadă și să nu-și piardă osteneala sa". Și Dumnezeu a ascultat amândouă părțile. Și, împlinindu-se săptămâna, au venit ei Duminică la biserică și au stat împreună, numai ei trei, pe o rogojină, iar la mijloc era bătrânul. Și li s-au deschis lor ochii cei înțelegători. Și când s-a pus pâinea pe Sfânta masă s-a arătat numai lor trei, ca un prunc, iar când întindea preotul mâna să frângă pâinea, iată îngerul Domnului s-a pogorât din cer, având cuțit și a jertfit pe prunc și a turnat sângele lui în pahar. Iar când a frânt preotul pâinea în bucățele mici și îngerul tăia din prunc bucățele mici. Iar când bătrânul s-a apropiat să ia din cele sfinte, s-a dat numai carne cu sânge. Și, văzând aceasta, s-a înfricoșat și a strigat zicând: "Cred, Doamne, că pâinea este trupul Tău și, în pahar, este sângele Tău". Și îndată s-a făcut carnea, cea din mâna lui, pâine, după taină și s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu. Și i-au zis lui bătrânii: "Dumnezeu știe omeneasca noastră fire, că nu poate să mănânce carne crudă și, pentru aceasta, a prefăcut trupul Său în pâine și sângele Său în vin, la cei ce le primesc cu credință". Și au mulțumit ei lui Dumnezeu pentru bătrânul, că nu a lăsat să se piardă ostenelile lui. Și s-au dus toți trei, cu bucurie, la chiliile lor. 
        Încă și alt frate, cu aceleași gânduri luptându-se, ca și cel mai sus-zis bătrân, îndoindu-se și necrezând despre Sfintele Taine, a fost luat de ceilalți frați la slujbă și povestea că a văzut unele ca acestea, fiindcă frații, care îl luaseră pe el, se rugau cu deadinsul lui Dumnezeu, ca să i se arate lui, de la Domnul, adevărul lucrurilor și să lepede gândurile necredinței. Deci, după ce s-a sfârșit slujba, le-a povestit lor fratele, zicând: "După ce s-a citit Apostolul, îndată ce s-a suit diaconul să citească Sfânta Evanghelie, am văzut acoperământul bisericii deschis și cerul deasupra, iar pe diacon înconjurat de foc din toate părțile. Apoi, după ce s-au adus darurile și s-au pus înainte, am văzut cerurile deschizându-se și, peste dumnezeieștile daruri, foc pogorându-se și, după foc, mulțime de îngeri și, în mijlocul lor, un prunc și alte două fețe, a căror frumusețe nu este cu putință a o spune, că era strălucirea lor ca fulgerul. Și îngerii aceia stăteau împrejurul mesei, iar pruncul ședea pe masă. Și, după ce s-au apropiat preoții să frângă pâinile punerii înainte, am văzut pe cele două minunate fețe, că s-au apropiat și au ținut mâinile și picioarele pruncului și, cu cuțitul pe care-l țineau, l-au înjunghiat pe prunc și sângele lui l-au turnat în pahar. Apoi, au tăiat bucățele trupul lui și l-au pus pe pâini. Și îndată s-au făcut pâinile trup. Iar când s-au apropiat frații să se împărtășească, mi s-a dat mie trup curat și, neputând să mă împărtășesc cu el, plângeam. Și am auzit un glas, grăindu-mi în urechile mele: "Omule, pentru ce nu te împărtășești ? Nu este aceasta ceea ce ai cerut ? "Și eu am zis: "Milostiv fii mie, Doamne, nu pot să mănânc trup." Și iarăși glasul a zis: "Cunoaște, dar, că, de putea omul să se împărtășească cu trup, trup s-ar fi aflat, precum și tu vezi. Dar nu poate să mănânce trup și, pentru aceasta, Domnul Dumnezeul nostru a rânduit ca punerea înainte să fie pâine. Deci, de ai crezut, împărtășește-te și tu." Iar eu am zis: "Cred, Doamne." Și aceasta zicând eu, s-a făcut îndată trupul, pe care-l aveam în mâna mea, pâine și, mulțumind lui Dumnezeu, m-am împărtășit. Iar, după ce s-a sfârșit sfânta slujbă cea de taină, am văzut, de asemenea, acoperământul bisericii deschis și pe dumnezeieștile și cereștile puteri iarăși la ceruri înălțându-se. Acestea auzindu-le, de la fratele cel ce le povestea și umilindu-se pentru atâta dar al lui Hristos, frații, s-au dus, mulțumindu-I și slăvindu-L pe El, A Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.
Sursa:
http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfantul-cuvios-nichita-marturisitorul

Niciun comentariu:

Părintele Cleopa despre rugăciune

Sursa: http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=1vLmKHpW2KQ

O Trisagios Ymnos - The Thrice Holy Hymn (Mount Athos Version)

Sursa: https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=-BpBgU-gUMA#!

Plânsul Călugărilor - 1

Plânsul călugărilor - 2

Plânsul călugărilor - 3

Sfânta Cruce

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=JjFXYy79Du0