Proloagele din 10 aprilie

Luna aprilie în 10 zile: pomenirea Sfinţilor Mucenici 

Terentie, Africanul, Maxim, Pompius şi alţi treizeci şi şase (sec. III)

         Aceşti Sfinţi Mucenici, africani, de neam, au trăit în anii împărăţiei lui Decius şi a lui Fortunian dregătorul, în Africa, stăpânită de romani. Deci, îndată după înscăunarea sa, Decius a dat poruncă în toată împărăţia, că nu este îngăduit să fi creştin. Orice cetăţean, bănuit a fi creştin, trebuia să se lepede de credinţa în Hristos, aducând, pe faţă, jertfe idolilor. Cine se împotrivea era pedepsit cu temniţă, cu chinuri şi cu moarte. Şi mulţi au primit cu curaj cununa muceniciei dar au fost şi mulţi slabi în credinţă. Aceasta văzând-o, dreptcredincioşii Terentie, Pompius şi toţi cei împreună cu dânşii, patruzeci fiind toţi, s-au unit a sta împotrivă bărbăteşte, întărindu-şi şi vitejia sufletului şi a trupului, pentru mărturisirea lui Hristos, aducându-şi aminte de cuvântul Domnului, Care îndeamnă pe ucenicii Săi spre mărturisire, zicând: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă" (Matei 1O, 28). Deci, stând în faţa dregătorului Fortunian, tinerii aceştia propovăduiau puterea lui Hristos şi neputinţa idolilor, fără de simţire, ce se cinsteau de păgâni, iar dregătorul a poruncit să fie aruncaţi în temniţă. Şi a trimis dregătorul să aducă pe soţiile fericiţilor Zenon, Alexandru şi Teodor şi ele îi îndemnau să se despartă de credinţa în Hristos şi să se închine la idoli, ca să rămână în viaţă. Iar ei, prin cuvintele lor, împotrivindu-se din porunca dregătorului, au fost bătuţi cu toiege cu ghimpi şi cu vine de bou şi atât i-a zdrobit, încât se rupea carnea de pe ei. Deci, le-au străpuns spinările cu ţepuşi de fier, înroşite în foc, turnând peste răni oţet amestecat cu sare. Şi, cu cât chinurile erau mai cumplite, cu atât credinţa lor era şi mai mare, rugându-se neîncetat lui Hristos să îi întărească în credinţă. I-au dus, apoi, din nou, în temniţă, i-au legat cu lanţuri grele de gât, de mâini şi de picioare, i-au silit să se culce pe ţepi de fier sub dânşii şi i-au ţinut mai multe zile nemâncaţi şi fără apă, dar ei toate le-au răbdat, rămânând tari în credinţă, primind îndulcirea ajutorului de la Dumnezeu. Deci, pierzând orice nădejde de a-i întoarce, de la Hristos, la idoli, dregătorul a poruncit să le taie capetele. Şi aşa, primind cununa biruinţei, s-au mutat la Domnul.

Întru această zi, învăţătură despre ava Ilie pustnicul, 

cum a biruit patimile

          Spuneau fraţii, despre ava Ilie, că, din pruncie, cu ostenelile se nevoia. Că, de multe ori foc în sân purta şi învăţa pe fraţi spre smerenie, arătându-le lor chip de nevoinţă şi zicând: "Dacă, cu adevărat, vă osteniţi, arătaţi-o cu fapte!" Iar, odinioară, fiind el în pustie, a poftit miere. Şi îndată a aflat sub o piatră miere, dar a zis: "Depărtează-te de mine, poftă rea, că scris este: "De trăiţi cu Duhul, pofta trupului să nu o faceţi". Şi lăsând mierea, s-a dus. După aceea, iarăşi, trei săptămâni postind, a aflat nişte poame, aruncate în pustie şi a zis: "Nu voi mânca, nici nu mă voi atinge de ele, ca să nu smintesc pe fratele meu." Căci scris este: "Că, nu numai, cu pâine, va fi viu omul". Deci îl ruga pe el un oarecare frate, ca să petreacă împreună cu dânsul în pustie, iar el zicea: "Nu vei putea suferi ispitele satanei în pustie". Iar acela, mai mult îl ruga, zicând: "Toate le voi răbda". Şi l-a primit pe el şi într-o altă peşteră i-a poruncit lui să petreacă. Iar, după ce a venit noaptea, au început dracii a-l supăra cu gânduri spurcate, tulburându-l pe el. Deci, acela, alergând, a spus lui ava Ilie ceea ce i se întâmplase. Iar Sfântul, mergând acolo, a însemnat locul acela şi i-a poruncit lui, ca, de acum, fără de frică, să petreacă acolo. Iar acestea, un sihastru din pustia din apropiere le spunea fraţilor ce veneau la dânsul.

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare

          A zis un stareţ: "Cel ce stă în ascultare, la un părinte duhovnicesc, mai mare plată are, decât cel ce stă în pustie şi de sine petrece". Şi zicea: "A spus, unul din stareţi: "Am văzut patru rânduieli în ceruri. Întâia rânduială este a omului bolnav, care laudă pe Dumnezeu. A doua rânduială este a aceluia ce are iubirea de străini şi pe aceasta o slujeşte. A treia rânduială este a celui ce vieţuieşte în pustie şi nu vede om. A patra rânduială este a aceluia ce stă în ascultare la un părinte duhovnicesc şi i se supune, pentru Dumnezeu. Iar acela ce avea ascultarea, purta un brâu de aur şi avea mai mare slavă decât ceilalţi. Deci, am zis celui ce mă purta pe mine: "Cum de are mai mare slavă acest călugăr, decât ceilalţi ?" Iar acela, răspunzând, mi-a zis mie: "De vreme, ce cel ce iubeşte pe străini, a sa voie face, asemenea şi pustnicul, de a sa voie, se duce în pustie, iar cel ce are ascultare, toată voia sa lăsându-şi, se supune lui Dumnezeu şi părintelui său duhovnicesc, pentru aceasta mai mare slavă, decât ceilaiţi, are." Deci, acum ştiţi, o fraţilor, că bine este a face ascultare pentru Dumnezeu, auzindu-i, în parte, cinstea şi slava faptelor ei, căreia şi cuvinte de laudă îi voi cânta, ca să o cinstesc: "O, ascultare, născătoarea tuturor faptelor bune, o, ascultare, mântuirea credincioşilor, o, ascultare, aflătoarea Împărăţiei, o, ascultare, deschizătoarea cerurilor, care înalţi, pe oameni de pe pământ, o, ascultare, vieţuitoarea cea împreună cu îngerii, o, ascultare, crescătoarea tuturor sfinţilor, că prin tine s-au sădit şi cu tine s-au săvârşit".

Întru această zi, învăţătură a Sfântului Varlaam

            De vreme ce Dumnezeu este bun şi drept, a hotărât ca la ziua Învierii şi a Judecăţii, să îşi ia fiecare suflet trupul său şi cel rău, rele să-şi ia acolo, şi pentru cele ce a greşit să se osândească, iar, cel ce a fost bun aici, să fie acolo moştenitor bunătăţilor. Că vor auzi, zice Domnul, cei ce sunt în mormânt, glasul Fiului lui Dumnezeu, şi, vor ieşi, cei ce au făcut cele bune, întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii, atunci scaunele se vor pune şi Cel vechi de zile, Făcătorul tuturor înainte va sta şi cărţile se vor deschide, având scrise faptele şi gândurile tuturor şi râul cel de foc va curge şi toate tainele se vor descoperi. Acolo nimeni din cei ce vorbesc, sau meşteri la cuvânt, sau amăgitori la cuvânt, la răspunsuri, sau cu puterea bogăţiei, sau cu mândria, sau cu daruri îmbelşugate, nu va putea fura judecata cea dreaptă. Ci, Cel fără părtinire şi cu adevărată judecată, în cumpene, drepte, pe toate le va judeca şi cuvintele şi faptele şi gândurile. După aceea, vor merge cei ce au făcut cele bune, în viaţa veşnică, întru lumina cea nespusă, împreună cu îngerii veselindu-se şi, de toate bunătăţile cele negrăite îndulcindu-se, curaţi vor sta înaintea Sfintei Treimi. Iar cei ce au făcut cele rele şi toţi necuraţii şi păcătoşii se vor trimite în osânda cea veşnică, care se cheamă gheena focului, viermele cel neadormit, scrâşnirea dinţilor şi alte neînchipuite chinuri. Iar cea mai rea, decât toate, este a fi cineva străin de Dumnezeu şi lepădat de la faţa Lui cea preadulce şi lipsit de slava cea negrăită şi mustrat înaintea a toată făptura şi a fi ruşinat cu ruşinea ce nu are sfârşit. Că, după ziua răspunsului aceluia înfricoşător, toate cele hotărâte nemutate vor fi şi neschimbate. Luminata bucurie a drepţilor nu va avea sfârşit, chinurile păcătoşilor nu vor lua odihnă niciodată, nici altă judecată nu va mai fi după aceea, nici alt răspuns pentru fapte, nici slăbire ori schimbare, ci, în veci, va fi cu dânşii chinul osândirii. Deci, acestea aşa fiind, în ce chip, care, ni se cade nu nouă a fi în cinstitele noastre îndeletniciri şi întru cele binecuvântate ale vieţii, ca să ne învrednicim a scăpa de certarea şi dreapta mânie ce va să fie şi de veşnica muncă şi a sta de-a dreapta Fiului lui Dumnezeu ? Că aceea, adică, partea cea dreaptă, este starea drepţilor, iar păcătoşilor le este dată partea cea preaticăloasă, de-a stânga. Iar pe drepţii de acolo, Stăpânul, oi binecuvântate numindu-i, întru împărăţia cea fără de sfârşit îi va duce, iar pe păcătoşi, cu mânie şi blestem izgonindu-i de la faţa Sa, cea blândă şi lină, în munca cea veşnică, cea preaamară şi preacumplită, cu blestem, îi va trimite. Aceluia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Sursa:

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=21&p2000_imageid=955

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/aprilie/Proloage10Apr.shtml

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-10-sf_terentie_african_maxim.html

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie10.htm