Proloagele 21 noiembrie

Luna noiembrie în 21 zile: Intrarea în Bisericã a Preasfintei Stãpânei nostre Nãscatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.

        Pricina sarbatoririi de astazi este faptul aducerii, cu evalvie, in Biserica Legii vechi din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea sa fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; intai, pentru ca acest lucru, atunci cand s-a petrecut, s-a facut intr-un chip minunat si, al doilea, ca un fapt care este ca o pregatire la Taina cea infricosatoare de la Craciun, a nasterii cu trup de om a Cuvantului lui Dumnezeu, intrucat Taina aceasta tot prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu avea a se face. Intamplarea aceasta nu se afla in Sfanta Scriptura, ci se intemeiaza numai pe Traditia Bisericii. Sfintii Parinti au inceput a o sarbatori, pe la anul 750. Dar iata in ce chip istorisesc sfintele carti bisericiesti, pricina pentru care Nascatoarea de Dumnezeu a fost dusa la Templul Legii vechi si daruita Domnului.

        Ana, cea pururea pomenita, care mai toata viata ei a fost stearpa, adica fara sa nasca copii, luand indemn, din Cartea Sfanta la cele ce s-au petrecut cu cealalta Ana, care era si ea stearpa, maica Proorocului Samuel, ruga, impreuna cu barbatul ei Ioachim, pe Stapanul firii, sa le daruiasca lor un prunc, fagaduind ca, daca le va implini cererea, indata il vor darui si inchina lui Dumnezeu. Si asa a nascut Sfanta Ana pe ceea ce s-a facut pricina mantuirii neamului omenesc, pe impacatoarea si imprietinitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina innoirii lui Adam cel cazut, a invierii si indumnezeirii lui, pe Preasfanta si de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria. Iar cand ea a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o la Templu si au incredintat-o preotilor. Deci, luand-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o in cele mai dinlauntru ale Bisericii unde, o data pe an, intra numai singur arhiereul. Si aceasta a facut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea sa se nasca dintr-insa, spre indreptarea si mantuirea lumii cea stricata prin pacat. Si a ramas fecioara acolo, petrecand doisprezece ani de sfanta vietuire. Ca erau la Templul din Ierusalim trei randuri de chilii, in care locuiau, cu frica de Dumnezeu, fecioare si vaduve inchinate Domnului, precum si preotii si slujitorii, traind din averea Templului. Si in acest loc de buna crestere, Sfanta Fecioara, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai in varsta, lucrul de mana, citirea Scripturii si indeosebi rugaciunea.

        Iar cand s-a apropiat vremea dumnezeiestii Buneivestiri, iesind de la Templu, Sfanta Fecioara a descoperit arhiereului si preotilor ca ea, inca din leagan este fagaduita lui Dumnezeu si ca ea insasi a ales o viata de feciorie neintrerupta. Drept aceea, la 15 ani ea a fost logodita cu dreptul Iosif, rudenia sa, de 84 de ani, ca, sub chipul casatoriei, sa se pazeasca curata in lume; si astfel, Iosif logodnicul, a slujit ca martor la Nasterea cea fara prihana a Domnului, cat si ca ocrotitor la fuga in Egipt si la intoarcerea de acolo la Nazaret, in pamantul lui Israel.

        Iubiti, asadar, fratilor, pe maica Domnului, - spune un parinte, - iubiti-o cu inima fierbinte si plina de nadejdi. Ramaneti tari si tineti invataturile pe care le-ati primit de la Biserica, despre Maica Domnului. Cinstiti pe Nascatoarea de Dumnezeu. Respingeti cu tarie minciunile ratacitilor, care defaima pe Sfanta Fecioara. Sa stiti ca diavolul striga prin gura hulitorilor, diavolul care o uraste, pentru ca ea a nascut pe Cel ce i-a surpat stapanirea. Ramaneti tari in traditiile sfinte ale Bisericii si cinstiti pe cea plina de dar si mai ales alujiti-o si luati-o ca aparatoare si sprijinitoare. Ca mult poate rugaciunea Maicii, spre imblanzirea Stapanului si nu este nimeni care sa se increada in mila Preacuratei si sa nu fie ajutat si mangaiat.

        Cu ale ei preacurate rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi ! Amin.

 

 

 

Întru aceastã zi, cuvânt despre un cãlugar, care voia sã stie judecãtile lui Dumnezeu

        A fost un oarecare calugar sihastru, plin de toate bunatatile, care se ruga lui Dumnezeu, zicand asa: "Doamne, da-mi mie sa stiu ce sunt judecatile Tale, cele de multe feluri". Si a facut post mare pentru aceasta pricina. Dar nu i-a aratat Dumnezeu lui vreme multa ce este cu neputinta omului a le cunoaste pe acelea. El insa se nevoia mai departe, rugand pe Dumnezeu pentru aceasta. Deci, Dumnezeu, vrand sa-l incredinteze pe el si sa nu se osteneasca fara de minte, i-a dat lui un gand ca acesta:  sa mearga sa cerceteze pe un batran, vechi de zile, ce statea departe de dansul, ca sa-l intrebe pe el. Deci, luandu-si hrana, s-a dus la staretul. Si i-a trimis Dumnezeu lui un inger in chip de calugar si intampinand pe sihastrul, i-a zis: "Unde mergi, robul lui Hristos?" Iar el i-a zis: "La cutare sihastru". Iar acela a zis: "Si eu, dar, voi merge cu tine la dansul". Deci, bucurandu-se sihastrul de tovarasie, au mers impreuna. Si in ziua dintai, mergand, au gazduit la un oarecare om, iubitor de Dumnezeu si acela primindu-i pe ei, i-a cinstit cu multa omenie si au mancat dintr-un blid de argint. Iar dupa ce au mancat, ingerul luand blidul, l-a aruncat in mare. Si s-a intristat foarte, de aceasta, sihastrul. Iar de acolo mergand, a doua zi, au gazduit la un om primitor de straini, care si picioarele lor le-a spalat si bine i-a cinstit pe ei. Si omul acela a adus la dansii inca si pe singurul sau fiu, ca sa-l blagosloveasca pe el, precum l-au si blagoslovit; dar peste noapte, mergand, ingerul i-a sugrumat copilul. Si simtind sihastrul, nu i-a zis nimic, pricepand ca mai pe urma avea sa inteleaga. Iar a treia zi mergand, n-au aflat pe nimeni care sa-i primeasca, insa au gasit o casa pustie, veche si sezand la umbra peretilor, au inceput a manca posmagi, de care ducea sihastrul. Si, dupa ce au sezut ei, ingerul sculandu-se, s-a incins si a inceput a strica casa si iarasi a o zidi pe ea. Atunci, sihastrul a inceput a-l ocara pe el cu manie si mustrandu-l, ii zicea asa: "Oare inger esti sau drac? Ca nu faci lucrurile lui Dumnezeu". Si i-a zis lui ingerul: "Dar ce am facut?" Si i-a raspuns batranul: "Ieri si alaltaieri, acolo unde ne-au primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat in mare si altuia i-ai omorat copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic si nici oameni nu sunt, oare cui zidesti casa aceasta?" Atunci i-a spus lui ingerul: "Sa nu te minunezi, batranule, de aceasta, nici sa nu te smintesti de mine, ci asculta ca sa-ti spun: Omul cel ce ne-a primit pe noi intai era placut lui Dumnezeu intru toate, dar blidul pe care l-am aruncat ii venise lui dintr-o nedreptate. Deci ca sa nu-si piarda plata sa, din pricina blidului aceluia, l-am aruncat in mare, iar tu nu te mira de aceasta. Asemenea, al doilea om, placut este si el lui Dumnezeu, dar de i-ar fi trait acel copil mic, apoi de mare rautate avea sa fie pricinuitor si vas al vrajmasului. Pentru aceea l-am sugrumat si i-am scos sufletul, pentru bunatatea tatalui sau, ca si acela sa se mantuiasca. Deci, nici de aceasta sa nu te smintesti, parinte". Iar batranul i-a zis: "Dar aici, in loc pustiu, ce faci, stricand casa aceasta si iarasi zidind-o pe ea?" Si ia raspuns ingerul: "Omul din casa aceasta si-a pierdut averea si, saracind a plecat. Dar mosul lui, zidind palatul acesta a pus aur in perete. Deci, pentru aceea i-am surpat casa, ca nu cumva sa piarda cineva pe Dumnezeu, cautand aurul acela aici si sufletul acela sa se osandeasca, zidul nou aratand ca peretii vechi nu mai sunt". Si acestea spunandu-i-le cu deamanuntul, ingerul i-a zis lui: "Mergi, batranule, la chilia ta inapoi si nu te mai osteni fara de minte. Ca graieste Duhul Sfant: Judecatile Domnului sunt adanci si mult necercate si nestiute de oameni. Deci, nu cauta sa le patrunzi pe ele, ca nu-ti este tie de folos". Si acestea zicand catre batran, ingerul, intr-acel ceas, s-a facut nevazut. Iar sihastrul, temandu-se foarte, a inteles sa nu mai intrebe de judecatile lui Dumnezeu, spunand tuturor cele intamplate. Si asa si-a mantuit sufletul sau in Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

 

 

 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur

        Daca ai deprindere la pacate, pune-ti asupra ta frica lui Dumnezeu si chinurile cele vesnice si vei birui cu adevarat. Ca nu este nici o osteneala a lasa mania fata de cel ce te-a intristat pe tine. Ca osteneala sau durere este a se ruga lui Dumnezeu, Celui ce ne da si a cere multime de bunatati cu osardie? Ce osteneala este a nu vorbi urat nici unui om? Ce impiedicare este a lepada invidia si vrajba? Ce osteneala este a iubi, adica, pe aproapele tau? Ce greutate este a nu grai cuvinte de rusine, a nu vorbi de rau si a nu defaima pe nimeni? Ce impiedicare este a milui pe saraci? Iar daca postesti, arata numai cu fapta. Daca vezi un sarac, miluieste-l. De ai vrajmas, smereste-te. De vezi pe aproapele sporind in bine, nu-l invidia. De vei vedea femeie frumoasa la chip, intoarce-ti ochii de la dansa, ca nu numai gura sa flamanzeasca, ci si ochiul si auzul si picioarele si mainile si toate madularele trupului tau; si aceasta facand, te vei mantui, intru Iisus Hristos Domnul nostru, Caruia se cade slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

 

 Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage21Nov.shtml 

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=28&p2000_imageid=1239