Sfintii Galaction si Epistimi au trait pe vremea imparatiei lui Decius (250-253) in cetatea Emesa, din Fenicia. Parintii lui Galaction erau pagani si au invatat credinta cea dreapta de la un monah, Onufrie, care i-a si botezat pe ei si pe fiul lor, Galaction. Asemenea si Epistimi era nascuta din parinti pagani si, maritata fiind cu Galaction, a fost botezata de barbatul ei.Deci, ei hotarandu-se sa-si pazeasca fecioria, si-au impartit saracilor averea lor si s-au facut amandoi monahi, el intr-o manastire de calugari, ea intr-o manastire de fecioare, in slujba lui Hristos, nevoindu-se in rugaciune si ascultare, arzand ca doua faclii in dragoste de frati si in aspra petrecere.Si, fiind prinsi de stapanitorul Ursus si adusi la intrebare, au fost batuti rau si, aducand niste trestii ascutite, dregatorul a poruncit slujitorilor sa-i intepe pe sub unghiile mainilor si picioarelor. Iar Sfintii rabdau, strigand: "Noi slujim lui Hristos. Dumnezeul cel adevarat, iar de zeii cei deserti ne lepadam". Si li se taiara mainile si picioarele, iar la urma si capetele. Si era Sfantul Galaction de treizeci de ani, iar Sfanta Epistimi de sasesprezece ani. Dumnezeului nostru, slava !
Întru aceastã zi, cuvânt despre Sfântul Ioan Gurã de Aur.
Acest preaintelept Ioan s-a nascut in Antiohia Siriei, din parinti bogati, tata avand pe Secund voievodul, iar maica pe Antuza. Iar Meletie, patriarhul Antiohiei, a botezat mai intai pe Ioan si dupa aceea pe parintii lui. Ca n-a rabdat Dumnezeu ca un soare ca acesta si luminator al Bisericii, precum si parintii lui, sa petreaca fara de luminare.Deci, l-au si dat pe el la invatatura cartii si au pus pe langa dansul invatatori si slujitori, ca sa umble cu dansul, iar el sa umble calare. Dar Ioan nu avea trebuinta de nimic, nici de slujitori, nici de cai, ci cu smerenie se nevoia la invatatura. Si, asa, s-a salasuit intru dansul intelepciunea lui Dumnezeu. Si ii erau lui invatatori Libanius filosoful si Andragat.Iar, murind tatal sau, el a ramas orfan, iar maica sa, vaduva tanara, ca de curand iesise din casa ei parinteasca. Deci, Ioan, ducandu-se la Atena, a deprins acolo toata invatatura si a biruit in cuvant si pe Antimie filosoful si a adus pe multi la botez. S-a intors, dupa aceasta, la Antiohia si poftea sa primeasca viata calugareasca. Iar maica sa, luandu-l de mana dreapta, l-a dus pe el in camara sa si, sezand pe marginea patului unde il nascuse pe el, varsa paraie de lacrimi. Si, la acele lacrimi, prea putine cuvinte adaugand, zicea catre dansul: "Eu, fiule, nu m-am veselit cu tatal tau, pentru scurtimea vietii lui, Dumnezeu asa voindu-ne sa fim, tu orfan, iar eu vaduva si moartea tatalui tau asa facandu-se. Si nici un rau, din cele ce mi s-au intamplat, n-a putut sa ma sileasca si sa ma duca la a doua nunta, ca sa aduc si alt barbat in casa tatalui tau. Ci, am petrecut ca intr-o furtuna sau ca intr-un cuptor de foc, in vaduvie rabdand, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, toate ispitele ce mi s-au intamplat si, vazandu-ti fata ta, avand asemenea inchipuire cu a tatalui tau, adeseori mi se face si se pazeste in sufletul meu mare adeverire si mangaiere. Afara de aceasta, nici averile tatalui tau nu le-am pierdut cu nevoia vaduvei si cu cheltuielile cele multe, ci si pe acelea le-am pazit intregi, fiindu-ti de trebuinta spre ajutorul tau. Iar dupa ce ma vei da pamantului, atunci iti vei indeplini gandul tau, precum vei voi."Deci, Ioan ascultand rugaciunile maicii sale, a asteptat moartea ei si a ingropat-o pe ea. Apoi si-a impartit bogatia sa si pe robii sai i-a slobozit si, ducandu-se in manastire, s-a calugarit si minuni multe a inceput a face. Iar noi cu adevarat sa-i zicem maicii lui: "Fericita esti tu intre femei, ca un fiu ca acesta ai nascut, fericim vaduvia ta, fericita este si rabdarea ta. Pentru aceea, cu adevarat, nu te vom numi pe tine femeie, ci barbat desavarsit, ca barbateste, pana la sfarsit, ai rabdat." Drept aceea si voi, bune femei, parasiti-va de rautatile voastre, ca femeia cea buna si dupa moarte il mantuieste pe barbat.Întru aceastã zi, cuvânt al Precuviosului Pãrintelui nostru Efrem Sirul, despre rugãciune.
Fericit lucru, cu adevarat, este a nu pacatui, iar daca vreunii vor pacatui, sa nu deznadajduiasca, ci sa planga pentru cele in care au pacatuit, ca prin plans, iarasi, sa dobandeasca fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga si a nu ne ingreuna si, rugandu-ne a nu slabi, dupa cum a zis Domnul si apoi Apostolul: "Neincetat rugati-va, adica noaptea si ziua si in tot ceasul". Si nu numai cand intri in biserica, iar in celelalte ceasuri sa fii fara de grija, ci ori lucrezi, ori de dormi, ori de calatoresti, ori de mananci, ori de bei, ori de zaci, sa nu-ti curmi rugaciunea ta, ca nu stii cand va veni Cel ce va cere sufletul tau de la tine. Sa nu astepti Duminica sau sarbatoarea sau un anume loc, ci, precum a zis Proorocul David: "In tot locul stapanirii Lui". Deci, ori in biserica de esti, ori in casa ta, ori la tarina, ori vite de pasti, ori cladiri de faci, ori la ospete de te afli, de rugaciune sa nu te departezi. Iar cand poti, pleaca-ti si genunchii, iar cand nu poti, roaga-te cu mintea si seara si dimineata si in amiaza-zi. Daca rugaciunea ta va merge inaintea muncii si, sculandu-te din pat, miscarile tale cele dintai prin rugaciune se vor face, atunci si pacatul nu afla intrarea in sufletul tau.Rugaciunea este pazitoare a intregii intelepciuni, a maniei pedepsire, a ingamfarii umilire, a pomenirii de rau curatire, a invidiei surpare, a paganatatii indreptare. Rugaciunea este putere a trupurilor, ocarmuire a casei, buna asezare a cetatii, tarie a imparatiei, biruinta in razboaie, intemeierea pacii. Rugaciunea este pecete a fecioriei, credinta a nuntii, arma a calatorilor, a celor ce dorm pazitoare, a celor ce privegheaza indrazneala, a plugarilor buna aducere de roade, a corabierilor mantuire.Rugaciunea este ajutatoarea celor ce se judeca, slabire a celor legati, inima buna a celor intristati, dulceata a celor ce se bucura, mangaiere a celor ce plang, praznic al celor ce nasc, cununa a celor casatoriti, ingropare a celor ce mor. Rugaciunea este vorbirea cu Dumnezeu, intocmai cinstire cu ingerii, a bunatatilor sporire, abatere de la rautati, indreptare pacatelor. Rugaciunea lui Iona i-a facut casa in pantecele chitului, iar pe Ezechia din portile mortii la viata l-a intors. Tinerilor din Babilon, vapaia cuptorului in stropi de roua a prefacut-o, iar Ilie, prin rugaciune, a legat cerul sa nu ploua trei ani si sase luni.Vedeti, fratilor, cate poate rugaciunea. In toata viata oamenilor nu este alta avere mai cinstita decat rugaciunea. De aceasta niciodata sa nu va departati. Ci, sa ne rugam, ca nu desarta sa se faca osteneala noastra, precum a zis Domnul: "Cand stati, rugati-va, lasati orice aveti asupra cuiva, ca si Tatal vostru cel ceresc sa va lase greselile voastre." Vedeti, fratilor, ca in zadar ne ostenim, rugandu-ne, daca avem vrajba cu cineva. Si iarasi Domnul zice: "Daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti aduci aminte ca are cineva ceva asupra ta, lasa-ti darul tau inaintea altarului si, ducandu-te, impaca-te intai cu fratele tau si atunci, venind, adu-ti darul tau." Asadar, aratat este ca, daca nu vei face aceasta mai intai, toate cate aduci sunt neprimite. Iar daca vei face porunca Stapanului, atunci cu indrazneala roaga-te Domnului zicand: "Lasa-mi, Stapane, datoriile mele, precum si eu am lasat fratelui meu, implinind porunca Ta". Si-ti va raspunde Iubitorul de oameni: "Daca ai lasat, iti las si eu. Daca ai iertat, iti iert si eu ale tale, ca stapanire am pe pamant sa iert pacatele. Lasati si vi se va lasa voua".Vedeti iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasemanata, vedeti bunatatea lui Dumnezeu cea nemasurata. Ati auzit, in scurt, mantuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru, slava !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu