Luna februarie în 24 de zile: Întâia și a doua aflare a cinstitului cap
al Sfântului Prooroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan.
Știm din Evanghelia de la 29 august, când se prăznuiește tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, cum s-a înfăptuit uciderea acestuia, din porunca lui Irod și, cum, cinstitul cap al Botezătorului a ajuns pe tipsie în mâinile Ierodiadei, în ziua ospățului, pentru ziua nașterii lui Irod. Multă vreme a stat cinstitul cap îngropat în loc ascuns de Ierodiada, la castelul din Maherus, unde se săvârșise uciderea. Și știa despre aceasta și Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, de care pomenește, în Evanghelia sa, Sfântul Luca. După tradiție, ea este aceea care l-a luat de acolo în taină și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Și s-a păstrat știrea aceasta între creștini, din neam în neam. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap. Deci, a stat acolo, până pe vremea Sfinților împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. O vreme, cinstitul cap a trecut acolo, din loc în loc, în mâinile credincioșilor, până în anul 453, când Episcopul Uranie al Emesei, aflându-l, l-a așezat în biserica din această cetate, unde dă tămăduire multor bolnavi. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului. După mulți ani, cinstitul cap a fost dus cu slavă la locul numit Evdomon, în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns tocmai la Comane, la hotarul împărăției cu Armenia și îngropat acolo, de unde a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap. În timpul cruciadelor, intrând latinii în Constantinopol, la anul 1204, aceștia au luat o parte din capul Sfântului și l-au dus în Franța, așezându-l într-o biserică din Amiens, unde se află și astăzi. Întru pomenirea acestor fapte din tradiție, Sfânta Biserică a rânduit praznicul de astăzi și cel de la 25 mai, proslăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci, Amin.
Întru această zi, cuvânt din apostolicele hotărâri,
despre cum se cuvine a viețui.
Aşezătorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui Dumnezeu: "Iată, am dat înaintea feței voastre, calea vieții și calea morții; deci, să-ți alegi ție viața, ca să fii viu". Dar noi, urmând mai ales Învățătorului Hristos zicem: "Două căi sunt: una a vieții, iar alta a morții". Deci, întâi este calea vieții, care pune lege așa: "Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău și pe aproapele tău, ca pe tine însuţi și, pe scurt, ceea ce nu voiești pentru tine însuți, aceea nici altuia să nu faci". Să binecuvântezi pe cei ce te blestemă pe tine; roagă-te pentru cei ce te mânie pe tine. Să iubești pe vrăjmașii tăi. Că ce folos vă este vouă, zice, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi, că și păgânii așa fac. Lasă-te de poftele tinerești. De te va lovi cineva peste un obraz, să-i întorci lui și pe celălalt. De te va lua pe tine cineva cu sila o stadie de loc, mergi cu dânsul două. Celuia ce vrea să se judece cu tine, ca să-ți ia haina ta, să-i lași lui și cămașa. Și, de la cel ce-ți ia ale tale, să nu le ceri. Celui ce cere, dă-i, și, pe cel ce voiește să se împrumute de la tine, să nu îl respingi. Să te sârguieşti a da tuturor ceea ce este drept și din ostenelile tale cele drepte. Să cinstești pe sfinți. Să nu ucizi. Să nu desfrânezi. Ferește-te de păcatul sodomiei, pentru că blestemat este tot cel ce face unele ca acestea, că nu va fi, între fiii lui Israel, cel ce se desfrânează. Să nu furi, pentru că Acan, furând în Ierihon, ucis cu pietre a plecat din viață, iar Ghiezi, mințind pentru furtișag, a moștenit lepra lui Neeman. Iuda, furând bogăția cea pentru săraci, a vândut și pe Domnul și, căindu-se, s-a spânzurat. Iar Anania și Safira, furând din ale lor și ispitind pe Duhul Domnului, îndată au murit, după cuvântul lui Petru, Apostolul. Să nu vrăjești, să nu otrăvești, să nu faci farmece, pentru că fermecătorul zice, nu face vii, ci ucide pe prunci în pântece; toată zidirea care a primit suflet de la Dumnezeu, fiind ucisă cu nedreptate, se va răzbuna. Să nu poftești țarina aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul lui. Să nu-l asuprești pe el cu jurăminte, că s-a zis: "Să nu juri strâmb". Să nu clevetești, că cel ce clevetește mânie pe Cel ce l-a făcut pe el. Să nu fii pomenitor de rău, că osânda pomenitorilor de rău este moartea. Să nu fii limbut, că omul limbut nu se va îndrepta pe pământ, și curse tari îi sunt omului buzele lui. Ferește-te să nu-ți fie cuvântul tău deșert. Pentru tot cuvântul zadarnic, vei da răspuns și din cuvintele tale sau te vei îndrepta, sau te vei osândi. Să nu minți, că va pierde Domnul pe toți cei ce grăiesc minciuna. Să nu jefuiești pe fratele tău. Să nu fi fățarnic, ca să nu-ți fie partea ta rânduită cu fățarnicii. Să nu te mândrești, că Domnul stă împotriva celor mândri. Să nu te rușinezi de cei de față, la judecată, că a Domnului este judecata. Să nu urăști pe fratele tău în inima ta. Cu mustrare să mustri pe fratele tău, zice, ca să nu ai păcat pentru dânsul. Să fugi de tot răul și să nu te temi. Să nu fii mânios, nici măreț, nici iute, nici îndrăzneț, ca să nu iei răsplătirea lui Cain, a lui Saul și a lui Ioab. Că, cel dintâi, adică, a ucis pe Abel, fratele său, pentru că s-a aflat el mai bun la Dumnezeu, iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat, fiindcă a pizmuit laudele cele frumoase, pe care dănțuitoarele i le aduceau lui David. Iar Ioab a ucis doi viteji conducători de oaste, pe Avenir și pe Amesis, tot din pizmă. Să nu faci farmece, nici descântece, nici să te deprinzi la învățătura rea, că toate acestea strică Legea. Să nu grăiești vorbe de rușine, nici să faci cu ochiul, nici să fii bețiv, că, dintru acestea, se ajunge la desfrânare și la adulter. Să nu te încrezi în vise, că vrăjitorie faci, ca să nu te amăgești pe tine și pe alții. Să nu iubești aurul, ca nu, în locul lui Dumnezeu, să slujești lui Mamona. Să nu fii măreț, ca un fariseu, că, cel ce se înalţă, se va smeri. Și cel măreț, între oameni, urât este înaintea lui Dumnezeu. Să nu fii aspru, nici grabnic la mânie, că amândouă duc la desfrânare. Ci, fi răbdător și blând, întru înțelepciune, pentru că cei blânzi vor moșteni pământul celor vii. Să nu fii îndrăzneț, că omul îndrăzneț cade în rele. Să nu cerți pe slujitorul tău, întru mânia sufletului tău, ca nu cumva să suspine din pricina ta, căci, atunci, va fi asupra ta mânia lui Dumnezeu. Să nu faci nedreptate, zice, nici unui om, ca să nu te blesteme pe tine. Că pe cel ce te blestemă, întru mânia sufletului său, îl va auzi Făcătorul lui. Pe frați și pe cei de aproape ai tăi să nu-i treci cu vederea, că pe ai tăi, zice, pe cei de o seminție, să nu-i urăști. Să nu intri la rugăciune în ziua vicleșugului tău, mai înainte de a îmblânzi mânia ta. Pătimirile cele ce ți se întâmplă ție, să le primești cu liniște, iar ispitele, fără de necaz, știind că plată, de la Dumnezeu, ți se va da ție, precum lui Iov și lui Lazăr. Pe cei ce-ți grăiesc ție cuvântul lui Dumnezeu, proslăvește-i și să-ţi aduci aminte de ei, ziua şi noaptea, să-i cinstești pe ei, ca pe niște mijlocitori buni ai tăi, că unde este învățătura lui Dumnezeu, acolo și Dumnezeu este. Să cauți în toate zilele la fețele sfinților bărbați, ca să le cinstești cuvintele lor și ca să nu intri în vrajbă cu dânșii aducându-ți aminte de Core, Datan și Aviron, care au supărat pe Moise și i-a înghițit pământul. Această cale este calea vieții, despre care am vorbit până acum. Iară calea morții este aceea ce se lucrează prin înstrăinarea de cunoștința lui Dumnezeu, adică prin faptele cele rele văzute, precum sunt: desfrânările, uciderile, și celelalte. Iar de voim să ne izbăvim de toate răutățile acestea ce zac asupra noastră, apoi, să iubim înfrânarea de la mâncare și băutură, precum a zis Apostolul: "Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceți". Iar celor lacomi le zice: "Pântecele lor este Dumnezeul lor și rușinea lor este slava lor". Și iarăși, prin Proorocul zice Domnul: "Fiți sfinți, precum și Eu sfânt sunt". Aceluia să-I înălțăm slavă, nu numai cu cuvintele, ci și cu faptele noastre cele bune, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I Se cuvine slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Întru această zi, cuvânt din Pateric despre Melchisedec.
Spunea ava Daniil, despre un oarecare bătrân, care se nevoia în părțile cele de jos ale Egiptului, că, după credința lui, zicea, că Melchisedec este fiul lui Dumnezeu, și s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, despre dânsul. Dar fericitul Chiril, știind că bătrânul este făcător de minuni și că, orice cere el de la Dumnezeu, i se descopere lui și, după credința lui, a zis cuvântul acesta, a folosit acest fel de înțelepciune, trimițând pe oarecine la dânsul, ca să-i zică: "Ava, rogu-te, fiindcă gândul îmi zice că Melchisedec este fiul lui Dumnezeu, iar alt gând îmi zice că nu, ci că este om și arhiereu al lui Dumnezeu, deci, fiindcă mă îndoiesc de aceasta, am trimis la tine ca să te rogi lui Dumnezeu, să-ți descopere și să cunoaștem adevărul". Iar bătrânul, întemeindu-se pe petrecerea sa, a zis cu îndrăzneală: "Dă-mi trei zile și eu voi întreba pe Dumnezeu, despre aceasta, și îți voi vesti ce este". Deci, mergând, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvântul acesta și, venind după trei zile, spuse fericitului Chiril, că om este Melchisedec. Și îi zise lui arhiepiscopul: "Cum știi aceasta ava?" Iar el a zis: "Dumnezeu mi-a descoperit pe toți patriarhii, trecând așa câte unul dinaintea mea, de la Adam și până la Melchisedec. Și îngerul mi-a zis: "Acesta este Melchisedec și crede că așa este". Deci, ducându-se la chilia sa, el însuși propovăduia că om este Melchisedec. Și mult s-a bucurat fericitul Chiril, că fratele acela a câștigat mântuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu