Luna iulie în 13 zile: Soborul Sfântului Arhanghel
Gavriil
Binevestitorului mântuirii noastre, lui Gavriil Arhanghelul,
marele slujitor al lui Dumnezeu, care a făcut oamenilor atâtea binefaceri, atât
în Legea veche, şi în cea nouă, Biserica îi alcătuieşte astăzi al doilea sobor
de prăznuire, mulţumindu-i pentru toate slujirile lui, cunoscute din Scriptură
şi din tradiţia Bisericii, întocmai ca şi la întâia sa prăznuire, din ziua de
26 martie, după Buna Vestire. Drept aceea, Biserica înnoieşte astăzi pomenirea
arătărilor lui cele minunate, făcute din dumnezeiasca poruncă, şi le
proslăveşte. Arhanghelul Gavriil este acela care,
pe Moise, ce fugea de la faţa lui Faraon, în pustie, l-a învăţat scrierea
cărţilor, descoperindu-i facerea lumii, facerea lui Adam, omul cel dintâi,
viaţa şi căderea lui, neamurile cele mai dinainte, potopul şi despărţirea
limbilor şi toată înţelepciunea. El este acela care a tâlcuit Proorocului
Daniil, arătările cele minunate, închipuite prin tot felul de fiare, i-a
descoperit, apoi, slobozirea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului,
vremea venirii lui Hristos în lume şi întruparea Lui din Preacurata Fecioară.
El este acela care s-a arătat Sfintei şi Dreptei Ana, pe când ea se ruga cu
lacrimi, zicându-i: "Ana, s-a auzit rugăciunea ta la Dumnezeu şi, iată,
vei zămisli şi vei naşte pe Fiica cea Binecuvântată, prin care se vor
binecuvânta toate seminţiile pământului; şi vei chema numele ei Maria."
Asemenea şi Sfântului Ioachim, tot el i-a spus că vor naşte pe Maica lui Mesia,
Care va mântui neamul omenesc. Acelaşi Arhanghel s-a arătat preotului Zaharia
şi i-a binevestit dezlegarea nerodirii femeii sale, Elisabeta, şi naşterea
Sfântului Ioan, Înainte-mergătorul Domnului. Acest slujitor al lui Dumnezeu a stat înaintea preacuratei, la
Nazaret, şi i-a binevestit zămislirea Fiului lui Dumnezeu, prin lucrarea
Duhului Sfânt. Tot acesta s-a arătat şi lui Iosif, încredinţându-l, prin vis,
despre Fecioara cea neispitită de nuntă. Acest Înger al Domnului s-a arătat şi
păstorilor ce-şi păzeau turmele, noaptea, şi le-a zis: "Vă binevestesc
vouă bucurie mare: că S-a născut astăzi Mântuitorul." Şi, îndată, o
mulţime de îngeri au cântat: "Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe
pământ pace, între oameni bunăvoire." Prin acest Înger, la vremea
patimilor Sale, Mântuitorul a primit întărire, deoarece Gavriil, puterea lui
Dumnezeu se tâlcuieşte, şi, ca unul care, pe lângă altele, are şi această
slujire, de a întări pe cei ce sunt în nevoinţă. Acest Înger s-a arătat şi
mironosiţelor, stând pe piatra mormântului şi vestindu-le învierea din morţi a
lui Hristos. Că cel ce a fost binevestitorul zămislirii şi al naşterii, acelaşi
s-a arătat a fi şi Îngerul învierii. În sfârşit, acelaşi Înger, arătându-se
Preacuratei, i-a spus de cinstita ei adormire şi de mutarea ei cu trupul, de la
cele pământeşti, la cele cereşti. Deci, pomenind aceste multe arătări, din
Legea veche şi din cea nouă, ale acestui Înger şi ştiind mijlocirea lui cea
neîncetată către Dumnezeu, pentru neamul omenesc, Biserica îi alcătuieşte
sobornicească prăznuire, pentru ca poporul lui Dumnezeu să se deştepte
totdeauna şi cu căldură să alerge, proslăvind ajutorul şi sprijinul acestui
atât de mare binefăcător al său. Se cade a aminti că, în afară de ziua de
astăzi, 13 iulie, Biserica mai cinsteşte, pe acest Înger, la 26 martie şi la 8
noiembrie.
Întru această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe
Golinduhia,
care s-a numit, mai pe urmă, Maria (sec.VI)
Aceasta a fost din Persia şi locuia
cu un bărbat, care era mai mare peste magi, pe vremea lui Chosroe (590-628),
împăratul perşilor şi a lui Mauriciu (582-602), împăratul romanilor. Şi, având
ea un vis, în care îngerul lui Dumnezeu i-a arătat un loc întunecat şi plin de
foc, unde erau strămoşii ei, morţi ca închinători la idoli, i-a mai arătat încă
şi alt loc luminos, în care se veseleau aceia care slujeau lui Hristos. Deci,
voind şi ea să intre în locul cel plin de lumină, a fost oprită de îngerul cel
ce se arătase, care i-a zis că în locul acela necredincioşii nu pot să intre.
Îndată după visul acesta, venindu-şi în sine, fericita a crezut în Hristos şi
s-a botezat, numindu-se Maria. Deci, pentru pricina aceasta, a fost osândită
atât de bărbatul său, cât şi de împărat. Şi a fost trimisă la cetăţuia Lithei,
unde a trăit optsprezece ani, într-o închisoare, şi, nevrând a se supune
poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care era o fiară. Stând acolo patru
luni a îmblânzit în aşa fel fiara, încât se culca şi se odihnea deasupra ei. A
luat şi dar de la Dumnezeu să nu se mai gândească la foame. Deci, scoţându-o de
acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Chosroe, ca să o cerceteze. Şi a
fost bătută cu toiege, într-un sac plin cu funingene, şi a fost aruncată, apoi,
într-un loc părăsit, dar ea a fost păzită fără nici o vătămare. Au dat-o apoi,
la o casă de desfrâu şi, mergând mulţi pătimaşi acolo, nu o aflau, căci era
acoperită de ochii lor, în chip preaslăvit. Şi, târând-o pe pământ ca să-i
pricinuiască moartea a fost izbăvită de înger. Iar ei, părându-i rău că nu a
pătimit, ca să ia cununa Mucenicilor, a fost lovită de înger cu sabia şi i s-a
părut că a fost tăiată, încât chiar şi hainele ei s-au umplut cu sânge şi făcea
multe tămăduiri. Deci, rămânând nevătămată, a mers la Ierusalim şi,
închinându-se la Sfintele Locuri, a cunoscut credinţa ortodoxă a Bisericii, s-a
dus, apoi, la Constantionopol şi şi-a aflat sfârşitul într-o mânăstire de
fecioare, lângă cetatea Nisibe şi aşa s-a mutat către Dumnezeu.
Întru această zi, învăţătură a Sfântului Vasilie,
despre toată fapta bună
Fraţilor, să fim binefăcători
şi milostivi, să urmăm Stăpânului nostru, ca să nu ardem în văpaia cea veşnică.
Să nu primim de la Dumnezeu bogăţia cu suflet rău, căci, aşa mulţi săraci s-au
făcut în Împărăţia Cerurilor. Să nu prilejuim lacrimi săracilor prin averea
noastră, ca să putem moşteni veşnicele bunătăţi. Şi, aşa, să câştigăm pe
Domnul. Cel care a zis: "Miluieşte, şi vei fi miluit. Cu ce măsură veţi
măsura, se va măsura vouă". Să privim la sfinţii bărbaţi şi la sfintele
femei, care, pentru dragostea lui Dumnezeu, un trup aveau, dar şi pe acela
uscat şi omorât cu postul, cu privegherea şi cu setea, prin privegherea de
noapte şi în rugăciuni, prin închinăciuni cu lacrimi către Atotputernicul
Dumnezeu, adică gura fiind pentru rugăciune, ochii pentru priveghere şi
lacrimi, mâinile pentru a le ridica spre Dumnezeu, stând în picioare, ziua şi
noaptea. Aşa să strunim trupul, pentru ca sufletul, la cer, să-l ridicăm. Cei
ce greşiţi, să alergaţi la pocăinţă. Cei ce alergaţi, sârguiti-vă. Cei bogaţi,
daţi la săraci. Cei cu dregătorii, împodobiţi-vă cu smerenie. Cei săraci,
primiţi cu mulţumire şi cu supunere. Preoţilor, îmbrăcaţi-vă în blândeţe şi
dreptate. Judecătorilor, judecată dreaptă să faceţi, să izbăviţi pe sărac şi pe
văduvă, şi să răscumpăraţi pe săracul cel asuprit. Pe cei robiţi să-i izbăviţi
de la moarte şi să nu treceţi cu vederea pe cel ce zace înaintea porţii
voastre. Pe urmele Celui de obşte şi bun Stăpân, să mergem. Să fugim de
vrăjmaşul înşelător, cel ce pierde sufletele noastre. Să ne sârguim spre
dumnezeiasca viaţă, de care trebuie să ne apropiem, după ce zăbovim puţin în
veacul acesta. Iar, de ne lenevim, atunci să ne aducem aminte de Cel ce a
pătimit pentru noi, Care ne va dezlega de legăturile păcatelor. Să schimbăm
grija cea trupească, şi de puţină vreme, pe grija cea duhovnicească şi pururea
fiitoare. Dumnezeului nostru, slavă !
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor
Studitul, despre mânie
Fraţilor şi părinţilor, puţin ne-am depărtat de la voi şi, iată,
îndată venind, am aflat între voi neorânduieli. Şi, oare, se cade înaintea
soborului a arată aceasta? Şi atâta neorânduială, încât unii, tinzându-şi
mâinile, au apucat unul de altul, cu mânie, cu iuţime şi cu strigare. Şi despre
unul, adică, nu este atâta mirare, fiindcă este mirean şi încă nu este numărat
cu fraţii, dar, pentru celălalt, este lucru cu totul necuviincios şi străin,
pentru că cel călugărit şi răstignit, pentru lume a făcut lucrul acesta, cu
mădularele lui cele pironite. Deci, te întreb eu pe tine frate: "Când te-ai pogorât de pe
cruce şi când te-ai slobozit cu această slobozenie şi ţi-ai pus mâinile, ca
iudeii, pe Iisus?" Căci zice: "Cele ce ai făcut unuia dintre aceşti
fraţi, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ai făcut. Oare, nu te-ai temut de faţa Aceluia
ce a grăit acestea? Sau nu te-ai ruşinat de îngerul păzitor al vieţii tale? Au
nu te-ai sfiit de fraţii cei ce te vedeau şi se mirau?" Aşa să lumineze,
zice Scriptura, lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre
cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." Iar pe tine,
împotrivă, atâta te-a întunecat duhul cel rău, încât s-a şi hulit Numele lui
Dumnezeu prin tine. Vai mie păcătosul, la câtă înălţime de viaţă suntem
chemaţi, şi unde ne-am pogorât, făcând neorânduieli, asemenea cu oamenii cei
răi, mireni la năravuri. Dar zice el: "Acela a început mai întâi
sfada". Dar, n-ai auzit pe Domnul cum zice, către sluga care L-a lovit pe
El peste obraz: "De am grăit rău, mărturiseşte de rău, iar de am grăit
bine, de ce Mă baţi?" Şi, iarăşi pe cruce zice: "Părinte, lasă-le lor
păcatul acesta, că nu ştiu ce fac." Drept aceea, ai datoria, când eşti
clevetit, să grăieşti de bine. Şi când eşti bătut, să te rogi pentru cei ce te
bat şi, fiind hulit, să nu te mânii. Iar tu, dacă nu te asemeni bunului Stăpân,
vezi, cu cine te asemeni. Pentru aceea, dar, nu eşti călugăr, ci bătăuş, nici
pustnic, ci tâlhar, nici fiu al păcii, ci eşti fiu al mâniei. Oare, nu din
defăimare au ieşit bătăile şi, bătăilor, le-a urmat moartea? Deci, cei ce fac
unele ca acestea, să fie puşi la canonul ce li se cade, ca să nu meargă spre
mai rău. Pentru că, unde vom pune pravila apostolească, care zice:
"Episcopul sau preotul sau diaconul, de va bate pe credincioşii ce
greşesc, sau pe necredincioşii ce fac strâmbătate, acela să fie lepădat din
rangul lui." Că nicidecum nu ne-a învăţat pe noi Domnul unele ca acestea,
ci cele potrivnice: fiind bătut, tu să nu baţi, fiind clevetit, nu răspunde,
pătimind, nu te înspăimânta. Lui Dumnezeu este slava, acum şi pururea şi în
vecii vecilor ! Amin.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu