Proloagele din 26 ianuarie

Luna ianuarie în 26 zile: Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Xenofont, a soţiei lui Maria  şi a fiilor lor Arcadie şi Ioan (sec.VI)        

      Acest preacuvios Xenofont era din Constantinopol, mare dregător al împărăţiei şi bogat în averile cele din afară. Dar era şi mai bogat în avuţiile cele dinlăuntru, adică, în dreapta credinţă şi în milostenie la săraci. Soţia lui, Maria, îi urma întru toate, căutând să placă lui Dumnezeu. Şi aveau doi fii, Ioan şi Arcadie. Voind ei ca fii lor să le fie moştenitori, nu numai ai averilor, ci şi ai vieţii lor înţelepte şi plăcute lui Dumnezeu, au trimis la şcoli pe amândoi feciorii, la cetatea Berit, din Fenicia, cetate vestită, în acea vreme, pentru învăţătura bunelor deprinderi şi pentru înalta ei şcoală de înţelepciune elinească. Şi, plutind cei doi fii spre Fenicia, s-a stârnit deodată o groaznică furtună pe mare şi s-a sfărâmat corabia cu dânşii, încât nu se putea şti de a mai scăpat cineva cu viaţă. Deci, de aceasta înştiinţându-se, au purces şi Xenofont, cu soţia sa, şi s-au dus, ca să-şi caute feciorii. Şi mult s-au minunat îndureraţii părinţi, aflând, după îndelungată căutare, printre călugării din Ierusalim, pe cei doi feciori ai lor. Ca, drept mulţumită pentru dumnezeiasca lor izbăvire din valuri, cei doi feciori intraseră în mânăstire şi se făcuseră călugări. Şi multe lacrimi de bucurie au picurat, din ochii tuturor celor patru, părinţi şi feciori, din această neaşteptată regăsire. Deci, mult fericindu-şi feciorii, s-au făcut monahi şi Xenofont şi soţia sa Maria şi, mergând fiecare la mănăstirea sa, atâta au sporit în bunătăţile sufletului şi ei şi fiii lor, încât s-au învrednicit că şi lucruri minunate a lucrat Dumnezeu printr-înşii. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin.    

Întru această zi, cuvânt din Pateric,  pentru ca să nu nădăjduiască omul în sine.           

     A venit, oarecând, un bătrân la alt părinte şi, vorbind ei unul cu altul, a zis unul: "Eu am murit pentru lume." Şi i-a răspuns lui celălalt bătrân : "Să nu-ţi pui nădejdea întru tine, până ce vei ieşi din trupul tău, că dacă tu zici, "am murit," apoi satana n-a murit; ci încă în toate ceasurile să ne păzim pe noi înşine cu dinadinsul. Că precum un ostaş sau un vânător, când merg la lucrul lor, nu se înspăimântă, ci se nevoiesc, măcar că nu ştiu dacă vor fi răniţi sau dacă vor scăpa şi se vor mântui, aşa se cade şi monahului a se lupta cu dracii, dar să nu-şi pună nădejdea întru sine, ci la Dumnezeu să-şi pună toată nădejdea."    

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur,  despre milostenie şi plata ei.             

        Orice ai da la săraci, acelea în mâinile lui Hristos le pui şi nimeni nu poate să le răpească din mâinile Celui ce le-a luat, ci petrec acolo, multă roadă făcându-se nouă. Şi, de vreme ce nici omul nu trece cu vederea, ci asemenea răsplăteşte darul primit, apoi, cu cât mai mult încă Hristos, cum, oare, după luare, nu va răsplăti ? Căci, iată, ce zice Solomon: "Cela ce miluieşte pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu." Dar văzut-ai, oare, ce lucru slăvit de împrumutare ? Că altul este cela ce ia şi Altul se îndatoreşte şi se pune chezaş. Că n-a zis, adică: "Cel ce miluieşte pe sărac dă lui Dumnezeu, şi împrumut dă lui Dumnezeu," ca, la răsplătire, să nu ia numai al său, ci împreună cu al său să ia mai multă dobândă. De aceea şi noi dăm împrumut la aceia care ne dau mai multă dobândă, şi încă pe cei avuţi îi alegem şi-i căutăm, iar pe blândul şi binecunoscătorul Dumnezeu, Care însutit răsplăteşte, Îl părăsim. Că ce ne va da nouă pântecele, care mistuieşte multe, numai gunoi şi stricăciune ? Sau ce ne dă deşarta mărire ? Invidie şi răutate. Sau ce, iubirea de desfătări ? Numai necazuri şi deşertăciuni. Apoi, ce ne dă desfrânarea ? Gheena şi viermele cel neadormit. Iar celor bogaţi şi nemilostivi ce li se cuvine ? Aici, cele ce sunt rele, iar dincolo, cele amare. Că nemincinos este Cel ce a zis: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi acestea toate se vor adăuga vouă." Deci, pentru ce nu ne îngrijim de milostenie, fraţilor ? Cel ce miluieşte pe săraci, zice, împrumut dă lui Dumnezeu. Apoi, oare, împrumutul iei de la mine, Doamne, milostenia dată la săraci ? Dar când va fi mie, spune-mi, mă rog, vremea răsplătirii ? Când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale şi va pune pe cei milostivi de-a dreapta Sa, iar pe cei răpitori şi nemilostivi de-a stânga, atunci va zice celor de-a dreapta Lui: "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea gătită vouă, de la întemeierea lumii." Pentru ce pricină oare ? De vreme ce zice: "Am flămânzit şi Mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi M-aţi adăpat, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat." Şi pentru ce, Doamne, despre altele nu faci de loc pomenire, fără numai de milostenie ?" Nu voi judeca, zice, pe cei ce au greşit, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Nu osândesc pe cei bogaţi, ci pe cei nemilostivi şi neomenia lor o mustru, pentru că, având un ajutor de mântuire ca acesta, adică milostenia, prin care tot păcatul se pierde, au trecut cu vederea o atât de mare facere de bine." Că nu pentru aceasta ai luat averea, ca, adică, în mâncări şi în beţii să o cheltuieşti pe ea, ci ca să o trimiţi pe ea în cealaltă lume, prin mâinile săracilor, cheltuind-o în milostenie. Că, au doar a ta este averea ce ai ? Nu este a ta, ci pentru săraci îţi este dată ţie. Dintru ale Lui, îţi porunceşte ţie Dumnezeu, ca să dai. Chiar dacă ar fi din ostenelile tale şi pentru aceasta socoteşti că este a ta avuţia, au doar, nu putea, Dumnezeu să o ia pe ea de la tine ?  Dar, iată, nu face aceasta, că doar te-o face pe tine iubitor a da la săraci şi printr-înşii moştenitor al Împărăţiei să te facă. Căruia Se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.  

Sursa: 

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/ianuarie/Proloage26Ian.shtml http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=18&p2000_imageid=881 http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie26.htm