Proloagele din 5 septembrie

Luna septembrie în 5 zile: Pomenirea Sfântului Prooroc Zaharia, tatăl Înaintemergătorului Ioan.
Acest Sfant Prooroc Zaharia era preot din Legea Veche, la Templul din Ierusalim, pe cand împărăţea Cezar August, la Roma, iar in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, intre anul 1 si anul 14, pe vremea nasterii Domnului Hristos. Si Zaharia preotul avea femeie pe Elisabeta, una din fiicele lui Aaron. Si marturiseste despre ei Cartea Sfanta ca: "Erau amandoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului", ca in toate faptele bune se aflau. N-aveau insa copii, pentru ca "Elisabeta era stearpa si amandoi erau inaintati in zilele lor" (Luca 1, 6-7). Deci, intrand preotul Zaharia oarecand in Templu sa cadeasca, a vazut pe ingerul lui Dumnezeu stand de-a dreapta altarului de tămâiere, vestindu-i ca Elisabeta va naste la batranete un fiu, pe Ioan Inaintemergatorul, proorocire care s-a si adeverit. Iar dupa nasterea lui Ioan, in luna a sasea, s-a auzit ca Irod, imparatul iudeilor, va sa ucida pe toti pruncii din Betleem si din imprejurimi, pentru a ucide pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, atunci si Ioan Inaintemergatorul nascandu-se, se temea Elisabeta, maica lui Ioan, pentru viata pruncului. O veche traditie ne spune ca, de teama, Elisabeta s-a ascuns, dimpreuna cu copilul, intr-o pestera de cealalta parte a Iordanului. Drept aceea ostasii, cautand pruncul, nu l-au aflat. Deci, a poruncit Irod ostasilor ca, in locul copilului, pe tatal sau, preotul Zaharia sa-l junghie. Si, ducandu-se ei la Templu, am junghiat pe batranul preot "intre Templu si altar", stropind, cu sangele său, altarul Domnului. Si asa s-a mutat din viata aceasta dreptul Zaharia, iar copilul scăpând de urgie, crestea si se întărea in Duhul Sfant, rămânând in pustie până la ceasul arătării sale in Israel (Luca,1,80).

Întru această zi, cuvânt despre un tânăr ce a ferecat o cruce a unui patrician.

A fost un oarecare tanar istet, stiind a fereca din aur tot felul de podoabe. Si acestuia i-a poruncit un patrician sa-i faca o cruce si sa o împodobească cu pietre scumpe, ca sa o dea pe ea la biserica. Si, dandu-i lui aurul, l-a slobozit. Iar tanarul a cugetat, zicand: "Mare lucru este, cu adevarat, mantuirea patricianului, de vreme ce atata aur a cheltuit la lucrul Domnului". Si a zis: "Deci, pentru ce n-as adauga si eu aur la crucea aceasta, ca sa iau plata? Ca sa-mi socoteasca si mie Hristos, ca pe cei doi bani ai vaduvei aceleia?" Si gandind asa, si-a adaugat aurul sau, zece galbeni. Iar dupa ce a facut crucea, a adus-o patricianului, vrand sa puna intr-insa pietrele cele scumpe. Si a inceput senatorul a cumpani crucea si a descoperit in cruce mai mult decat aurul său. Si a zis tanarului: "De ce ai facut această înşelăciune, că ai amestecat aurul cu ceva, vrand sa ascunzi pentru tine o parte din aurul meu?" Atunci tanarul i-a spus lui tot adevarul si a zis: "Insusi Stiutorul de inimi, Acela, stie ca nu l-am adaugat. Că aşa mi-am zis: "O, cat bine a facut patricianul sufletului său de a adus atata avere lui Hristos Dumnezeu!" Si am zis: "Voi adauga si eu aurul meu, ca sa iau plata cu dansul, ca sa primeasca, adica, si de la mine Hristos, cum a primit cei doi bani ai vaduvei". Deci, patricianul s-a minunat mult de aceasta si a zis: "O, fiule, oare, asa ai cugetat, ca sa faci acest bun lucru?" I-a zis lui tanarul: "Adevarat, stapane, precum ti-am spus tie". Iar patricianul iarasi a zis tanarului: "De vreme ce asa ai cugetat si toata fapta buna ta avere ai dat-o lui Dumnezeu, voind sa ai parte cu mine, iata, din ziua de astazi, fiu al meu te voi face pe tine si mostenitor a toata averea". Insa de aceasta se cade si noi a proslavi pe Dumnezeu, Cela ce da rasplatire si acum, in viata de aici, si in veacul ce va sa vie, celor ce aduc la Dansul daruri cu dreptate agonisite. Si asa, vietuind cu dragoste in lume, mantuire si-a castigat.

Întru această zi, cuvânt pentru pocăinţă.

Intr-o cetate a fost un episcop care, dupa reaua mestesugire a diavolului, a cazut in desfranare. Deci, intr-una din zile, facandu-se adunare in Biserica, nestiind nimeni de pacatul lui, dupa ce s-a adunat tot poporul, s-a marturisit singur inaintea tuturor, zicand: "Eu in desfranare am cazut". Si, intrand, si-a pus omoforul sau pe altar, zicand: "De acum eu nu mai pot sa va fiu voua episcop". Si a strigat tot poporul cu plangere, graind: "Pacatul tau asupra noastra sa fie, parinte, numai tu sa ne fii la episcopie". Si dupa multa rugaminte, le-a zis lor: "De voiti sa raman la episcopie, sa faceti ceea ce va voi spune". Si a poruncit sa incuie usile cele de pe laturi. Si s-a aruncat pe sine langa o singura usa cu fata in jos si a zis catre popor: "Sa nu aiba parte de Dumnezeu acela care, iesind, nu ma va calca pe mine cu picioarele!" Si au facut dupa cuvantul lui. Iar cand si cel mai de pe urma iesea, a venit din cer glas, graind: "Pentru smerenia lui cea multa, am iertat lui pacatul". Si, aceasta auzind, tot poporul a proslavit pe Dumnezeu.

Întru această zi, cuvânt al lui Zaharia Proorocul, 

către bogaţii cei nemilostivi (7,9-14).

Asa graieste Domnul, Atottiitorul: "Faceti dreptate adevarata si purtati-va cu mila si cu bunatate fiecare faţă de aproapele său. Nu napastuiti pe vaduva, pe orfan, pe strain si pe cel sarman, si nimeni sa nu puna la cale faradelegi in inima lui impotriva fratelui său. Dar voi n-ati voit sa luati aminte, ci ati intors spatele cu indraratnicie si v-ati astupat urechile ca sa nu auda. Si inima voastra ati facut-o potrivnica sa nu asculte legea Mea. Jefuiti casele vaduvelor, asupriti pe cei saraci. Si v-ati invartosat inima ca diamantul, ca sa nu asculte legea si cuvintele pe care vi le-am trimis prin Duhul Meu, prin graiurile proorocilor de alta data. Deci, cand vor striga catre Mine, Eu nu-i voi auzi, asa cum strigand Eu, ei nu m-au auzit, zice Domnul Savaot. Si voi trimite asupra voastra sabia maniei si va voi duce pe voi ca intr-un vifor si mai voi imprastia printre toate popoarele pe care nu le cunoasteti. Si vă voi da pe voi in robie, si vă voi inchide pe voi, ca pe Iehonia, in casa plangerii. Si cu manie mare Ma voi porni asupra voastra si tara cea placuta o voi da intru pustiire cu multa varsare de sange, necunoscand frate pe frate. Ca legea Mea ati defaimat si Biserica Mea ati spurcat-o. Si nimeni nu va fi miluit, de nu va veti pocai si de nu va veti curati cu milostenia". Dumnezeului nostru slava!

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/septembrie/Proloage05Sep.shtml

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie05.htm

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=26&p2000_imageid=1162