La locul ce se cheama Herotop, aproape de cetatea Colose, in Frigia, a fost din darul lui Dumnezeu, pe vremea Sfintilor Apostoli, un izvor de apa facator de minuni, dintru care multe tamaduiri primeau bolnavii, ca la scaldatoarea Siloamului, iar deasupra izvorului era o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Despre inceputurile acestui izvor, o foarte veche traditie spune ca, in vremea cand intunericul multimii idolilor stapanea lumea si cand singurul Dumnezeu adevarat, cu lumina cunostintei Sale, a vrut sa lumineze toata lumea si pe oamenii cei rataciti sa-i povatuiasca la calea cea adevarata, atunci au fost trimisi Sfintii Apostoli Ioan Teologul si Filip, unul in Efes, iar altul in Ierapole, sa propovaduiasca si in acele parti Evanghelia Domnului Hristos. Deci, aducand cetatile lor la sfanta credinţă, inainte de a se duce la propovaduire in alte cetati, stand ei la Herotop, au proorocit că peste tot locul acesta va straluci darul Sfantul Arhanghel Mihail, prin minunile ce se vor face acolo. Si, indata dupa plecarea Sfintilor Apostoli, a izvorât la locul acela, apa facatoare de minuni, dupa proorocirea lor. Si incepura a veni la locul acela multi credinciosi si necredinciosi pentru minunile ce se faceau, care ca niste trambite chemau la sine, cu mare glas. Si se tamaduiau neputintele oamenilor, primind sanatate, si multi se botezau in numele Sfintei Treimi. Între cei veniti a fost si un păgân din Laodiceea, a cărui fiică era mută din nastere, chemat fiind printr-o stralucitoare vedenie de noapte, de Arhanghelul însuşi. Si, dezlegandu-se limba fiicei sale, paganul in semn de multumire a zidit deasupra izvorului aceluia o prea frumoasa biserică, cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, cu toata buna podoaba infrumusetand-o, iar el s-a botezat in sfânta credinţă. Fapte ca acestea umpleau de pizmă pe păgânii inchinători la idoli, din Colose, care chibzuiau ce ar putea face ca sa stăvilească năvala celor credincioşi la această biserică. Şi ura lor se intrepta impotriva cinstitului slujitor al bisericii de acolo, preotul Arhip, un om cu viaţă sfântă, care inca din copilarie se afla in slujba acelei biserici si care acum era un minunat propovaduitor al dreptei credinte, aducand pe multi la Hristos. Drept aceea, in repetate randuri dusmanii credintei au incercat sa-l piarda, dar acesta s-a izbavit cu paza Arhanghelului. Deci, fiind cuprinsi de pizma pentru minunile ce se faceau la biserica Arhanghelului, paganii au pus la cale, in cele din urma, sa abata asupra bisericii râul care curgea pe aproape, ca sa inece biserica si sa piarda si pe Arhip, barbatul cel cinstit de acolo. S-a aratat insa dumnezeiescul Arhistrateg insusi si, poruncind lui Arhip sa se imbarbateze, a lovit cu un toiag piatra cea mare pe care se sprijinea altarul bisericii, deschizand o prapastie fara fund. Si facand cale apei printr-insa a izbavit astfel de la pieire si biserica sa si pe slujitorul ei. Si de atunci s-a numit locul acela "Hones", adica "mistuire", că acolo de la minunea lucrării Sfântului Arhanghel, apele se mistuie în piatră, fără sfârşit, veacuri de-a rândul. Dumnezeului nostru slavă !
Întru această zi, Cuviosul Părintele nostru David,
care mai înainte a fost tâlhar.
Acest sfant si cuvios, Parintele nostru David, a fost mai inainte talhar, in pustie vietuind, multe rautati facand si pe multi ucigandu-i, ca sa zic asa cum nimeni altul acest fel de rau n-a facut. Ca avea sub sine insotitori, mai multi de treizeci, si cu dansii facea talharii. Iar o data, sezand cu dansii in munte, s-a gandit la viata sa si, temandu-se foarte de Dumnezeu, ca a facut atatea rautati, a lasat pe toti cei ce fusesera cu dansul si s-a dus la o manastire si, bătând la poartă, a iesit portarul si i-a zis lui: "Ce voiesti?" Iar David i-a zis lui: "Vreau sa fiu călugăr". Deci, mergand portarul, a spus egumenului de dansul. Si, venind egumenul, l-a vazut pe dânsul că este om batran si i-a zis lui: "Nu vei putea rabda, de vreme ce fratii au multa osteneala si mare infranare, iar tu esti acum cu alte obiceiuri si poruncile manastirii nu le vei putea păzi". Iar el se ruga, zicand: "Le voi face, numai primiti-ma pe mine". Iar egumenul se lepăda, zicând: "Tu nu vei putea".Atunci a zis catre egumen: "Sa stii, parinte, ca eu sunt David, mai marele talharilor. Drept iti spun tie ca pentru aceasta am venit la voi, ca sa-mi plang pacatele mele. Iar de nu voiti sa ma primiti, apoi cu juramant va spun ca ma voi duce la lucrul meu cel dintai si voi aduce impreuna cu mine pe talharii pe care ii am si pe toti va voi ucide si voi risipi manastirea voastra". Deci, auzind aceasta, egumenul l-a luat pe el in manastire si l-a tuns pe el si i-a dat chipul ingeresc. Si a inceput a se nevoi cu infranarea si a se tine pe sine cu smerenie si pe toti pe cei din manastire, saptezeci de calugari i-a ajuns si totdeauna pe toti acestia ii invata si tuturor spre sporire le era. Iar odata, sezand el in chilie, i-a stat inainte Gavriil Arhanghelul, zicandu-i lui: "Davide, te-a iertat pe tine Domnul de păcatele tale, si acum vei face minuni". Iar David a raspuns catre inger: "Nu pot sa cred aceasta, ca m-a iertat pe mine de acele multe pacate ale mele, in atat de putina vreme, ca sunt pacate grele si mai multe decat nisipul marii". Iar ingerul i-a zis lui: "Eu si pe Zaharia preotul nu l-am crutat, când nu mă credea pe mine că va avea un fiu si i-am legat limba lui spre certare, ca sa creadă cele grăite de mine, iar pe tine oare te voi cruţa? Să fii dar de acum fără grai!" Iar David s-a inchinat si a grait catre inger, zicand: "Când, adică, în tâlhărie eram şi necuvioase lucruri făceam şi mult sânge vărsam, atunci nu mi-ai legat limba, nici nu m-ai omorât pe mine, iar acum, când vreau să slujesc Domnului şi să-I aduc laudă, acum limba mea o legi, ca să nu grăiesc?" Deci, i-a zis lui îngerul: "Să grăieşti, când pe Dumnezeu vei slăvi şi te vei ruga Lui, după rânduială, iar, afară de aceea, să taci!" Iar, mai pe urmă, David multe minuni, cu puterea lui Dumnezeu, a săvârşit, pe orbi a luminat, pe şchiopi a umbla i-a făcut, îndrăciţi a vindecat şi cânta în biserică la rugăciune, iar alt cuvânt nu-l putea grăi. Iar cel ce mi-a spus mie, acela a zis: "Eu l-am auzit pe dânsul şi l-am văzut şi ne-a fost tuturor de folos".
Întru această zi, povestire din Everghitinos, despre o fecioară care s-a pocăit.
Povestit-a oarecare din parinti ca in Tesalonic era o manastire de fecioare. Iar una dintr-insele, prin lucrarea celui de obşte vrăjmaş, iesind din manastire, a cazut in desfranare. Apoi, cu ajutorul iubitorului de oameni Dumnezeu, căindu-se, s-a intors la obstea ei si, cazand inaintea portii, s-a sfarsit. Si s-a descoperit unuia din Sfinti moartea ei. Si a vazut pe Sfintii ingeri venind sa-i ia sufletul, iar pe draci venind pe urmă. Si s-a facut vorba intre dansii. Sfintii ingeri ziceau ca in pocainta a venit, iar diavolii impotrivă graiau, zicand că lor le slujeste de multa vreme. Si, cum s-a pocait, ca nici n-a ajuns sa intre in obste? Si au zis ingerii ca Dumnezeu de cand a vazut pasii ei plecati spre manastire, a primit pocainta ei, că pe pocainţă ea era stăpână, prin ţelul pe care l-a pus, iar Stapanul vietii este Domnul tuturor.Deci, intru acestea rusinandu-se, diavolii s-au depărtat. Iar cel ce a vazut descoperirea, a povestit-o celor de faţă. Zis-a ava Amonie: "De va voi omul, de dimineata până seara ajunge la măsura dumnezeiască". Dumnezeului nostru slava!
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu