Proloagele din 8 septembrie

Proloagele din 8 septembrie

Luna septembrie în 8 zile: Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre, 

de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria

 Trebuie să ştim fraţilor, că afară de cununa Duminicilor de peste an şi afară de cununa sărbătorilor Domnului Hristos, anul duhovnicesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Sfinţilor. Cea dintâi mare sărbătoare din cununa Sfinţilor de peste an este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie, adică ziua de astăzi. Se şi cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc, Maica Domnului fiind sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită în Biserică. Este drept, ştirile Bisericii privind sărbătoarea de astăzi nu se întemeiază pe Scriptura canonică, ci în întregime numai pe Tradiţia Bisericii, dar pentru aceasta, ea nu este mai puţin îndreptăţită. Astfel, din Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana; tot din Tradiţie ştim că erau sterpi şi că erau în vârstă. În sfârşit, din Tradiţie, de asemenea, aflăm că ei doreau totuşi, aprig, un copil şi că Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor, lacrimilor şi frângerilor inimii părinţilor ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri: chemarea de a fi mamă care a dat trup de om lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 

 Şi aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât serafimii, căreia, rugându-ne, îi zicem: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin". 

Cuvânt al lui Ioan Damaschin, smeritul monah şi preot, la Naşterea Preasfintei Stăpânei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.

 Eva: "Atrasă vei fi către bărbatul tău", iar Maria: "Domnul este cu tine". Deci, ce vom aduce Maicii Cuvântului, în afară de acest de laudă cuvânt? 

1. Veniti toate neamurile, tot neamul omenesc si toata limba, toata varsta si toata vrednicia, cu veselie, sa praznuim Nasterea bucuriei cea a toata lumea. Ca daca elinii, cu minciuna draceasca si cu basme, care fura mintea si intuneca adevarul si vatama, pe toata viata, cinsteau naşterea împăraţilor, jertfe aducând fiecare după putere, cu atat mai vartos noi se cuvine sa cinstim Nasterea Nascatoarei de Dumnezeu, prin care s-a înnoit tot neamul omenesc şi amărăciunea Evei în bucurie a schimbat-o. Că Eva a auzit: "Întru dureri vei naşte copii", cu dumnezeiască hotărâre, iar Maria: "Bucura-te, cea plină de har". 
 Toată făptura să se ospăteze şi să laude preasfinţita naştere a sfintitei Ana, că a născut lumii comoara de bunătăţi nejefuită, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut, înomenindu-Se toată firea într-o mai bună stare. Că omul, având suflet şi trup, este o legătură a toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, că S-a unit Cuvântul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor şi, prin aceasta, cu toată zidirea S-a unit. Deci, să prăznuim şi dezlegarea neputinţelor omeneşti, că s-a dezlegat mulţimea darurilor dumnezeieşti. 

2. Dar pentru ce din cea stearpă s-a născut Fecioara? Pentru că se cădea ca întâi-născuta să se nască cea care a născut pe Cel Întâi Născut decât toată zidirea, întru Care toate stau şi se ţin. O, fericită însoţire Ioachime şi Ana, datoare vă este toată zidirea pentru că prin voi S-a adus Ziditorului un dar mai ales decât toate darurile, Maică cinstită, singura vrednică de Ziditorul! O, coapse preafericite ale lui Ioachim, din care a iesit sămânţa prea fără prihană ! O, pântece prealăudat al Anei, întru care a crescut puţin câte puţin şi, închipuindu-se, s-a născut Prunca cea Preasfântă. O, pântece care ai purtat în tine cerul cel neînsufleţit, mai desfătat decât înălţimea cerului. O, arie care ai adus Stogul de grâu cel de viaţă făcător, precum Însuşi Hristos a zis: "De nu va cădea grăuntele de grâu în pământ, să moară, el singur rămâne". O, sân care ai aplecat pe ceea ce a hrănit pe Hrănitorul lumii ! O, minune a minunilor şi mărire a celor preaslăvite ! Că se cădea ca Întruparea cea netălmăcită a lui Dumnezeu şi pogorârea Lui prin minuni să-şi facă drum înainte. Dar cum voi păşi înainte? Mintea se spăimântează şi mă simt împărţit între frică şi dorire. Inima mea tremură, limba sare, nu pot suferi dulceaţă, sunt biruit de minuni, în uimire m-am făcut. Se biruieşte dorirea, să se depărteze frica ! Să cânte lauta Duhului, veselească-se cerurile şi să se bucure pământul.

3. Astăzi uşile cele sterpe se deschid şi dumnezeiasca Uşă cea feciorească, răsare, din care şi prin care Dumnezeu, Cel mai de cinste decât toate câte sunt, intră în lume, după cum zice Pavel văzătorul celor negrăite. Astăzi, a odrăslit toiag din rădăcina lui Iesei, din care iese floarea cea de ipostas de Dumnezeu. Astăzi, firea pământească cer pe pământ s-a făcut, de Cel ce, de demult, oarecând pe ape a întemeiat pământul şi peste înălţime a întemeiat tăria. Şi, cu adevărat, acest cer, de acum, mult mai dumnezeiesc şi mult mai slăvit este decât acela. Că Cel ce a lucrat atunci soarele, din Soarele acesta a răsărit: două firi, chiar dacă cei fără de minte înnebunesc, un ipostas care îi mânie nespus pe nestorieni. Că Lumina cea pururea vie, adică Dumnezeu-Cuvântul, Îşi are fiinţa din Lumina cea pururea vie mai înainte de veci, adică din Tatăl: Lumina cea fără materie şi netrupească, după aceasta Se întrupează şi ca un mire din cămară iese, Dumnezeu fiind mai pe urmă născut, pe pământ întrupându-Se. Se va bucura ca un uriaş, precum zice Psalmistul, alergând pe calea firii noastre şi venind prin patimi la moarte şi legând pe cel tare şi răpind vasele lui, adică firea noastră şi suind pe oaia cea rătăcită, către pământul cel ceresc. Astăzi, fiul teslarului, Cuvântul Cel atotmeşter, Braţul cel tare al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, al Celui ce a făcut printr-Însul toate, ascuţind tesla firii cea tocită, prin Duhul Său ca şi cu un deget Şi-a făcut lui o scară însufleţită, a cărei temelie s-a întărit pe pământ, iar capul pe cerul însuşi, pe care Dumnezeu Se odihneşte, pe al cărei chip Iacov l-a văzut, prin care Dumnezeu, pogorându-Se, nu cu mutare din loc, ci mai vârtos smerindu-Se, pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a petrecut. Că toate acestea sunt pogorârea, adică smerenia cea după pogorâre făcută, petrecerea lui Dumnezeu pe pământ, cunoştinţa ce s-a dat despre El celor de pe pământ şi aşa, prin fecioara, scara cea gândită de pe pământ s-a întărit. Că din pământ are naşterea, iar capul este la cer. Căci capul a toată femeia este bărbatul. Şi fiindcă bărbat n-a cunoscut, capul ei a fost Dumnezeu-Tatăl, prin Duhul Sfânt, care, făcând împăcare, a trimis, ca pe o dumnezeiască sămânţă duhovnicească, pe al Său Fiu şi Cuvânt, pe Puterea cea atotputernică. Că prin bunăvoirea Tatălui, nu din împreunare trupească, ci din Duhul Sfant şi din Maria Fecioara, mai presus de fire, trup fără schimbare S-a facut şi S-a sălăşluit între noi. Că unirea lui Dumnezeu cu oamenii, prin Duhul Sfant se face. Cine înţelege, să înţeleagă, cel ce are urechi de auzit, să audă, să ne lepădăm de cele trupeşti. Fără patimă este Dumnezeirea, o, oamenilor ! Cel ce a născut pe Fiul, mai întâi după fire, fără patimă, pe Acelaşi Fiu Îl naşte şi a doua oară, fără de patimă, prin iconomie. Martor este David, dumnezeiescul părinte, cel ce grăieşte: "Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut" (Ps. 2,7). Dar astăzi nu are loc naşterea cea mai înainte de veci, că aceea fără de ani este.

4. Astazi s-a zidit Usa cea spre rasarituri, Usa prin care Domnul va intra si va iesi si ea va ramane incuiata. Usa dintru care este Hristos, usa oilor, rasaritul este numele Lui, prin Care am dobandit intoarcerea catre Tatal, incepatorul Luminii. Astazi a suflat vant subtire mai inainte vestitor de bucuria cea a toata lumea. Veseleasca-se cerul de sus si sa se bucure pamantul de jos, sa se clatine marea lumii, ca intru dansa se naste Scoica cea mare, care din cer, din fulgerul Dumnezeirii, va lua in pantece si va naste pe Hristos, Margaritarul cel de mult pret. Scoica din care Imparatul Maririi, iesind si cu porfira trupului imbracandu-Se si venind la cei robiti, le va propovadui iertarea. Sa salte firea, ca se naste mieluseaua, din care Pastorul Se va imbraca in chip de oaie si hainele de moarte cele de demult le va rupe. Sa dantuiasca fecioarele, ca s-a nascut Fecioara, care, dupa cum a zis Isaia, va avea in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel, adica: cu noi este Dumnezeu. Cunoasteti nestorieni, si biruiti-va, caci cu noi este Dumnezeu; nu om, nici sol, ci Insusi Domnul va veni si ne va mantui pe noi. Bine este cuvantat Cel ce vine in numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua. Sa tocmim praznuire pentru nasterea Nascatoarei de Dumnezeu. Veseleste-te, tu Ana cea fara de fii, ceea ce nu puteai sa nasti! Bucura-te, Ioachime, ca din fiica ta Prunc S-a nascut noua, Fiul si S-a dat noua si se cheama numele lui Inger de mare Sfat, mantuirea cea a toata lumea, Dumnezeu tare! Sa se rusineze Nestorie si sa-si puna mana peste gura sa! Pruncul este Dumnezeu; cum nu este Nascatoare de Dumnezeu ceea ce L-a nascut? Oricine nu marturiseste pe Sfanta Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu, afara de Dumnezeu este. Nu este al meu cuvantul, chiar daca al meu este cuvantul. Ca mostenire l-am primit pe acesta de la Cuvantatorul de Dumnezeu, Parintele Grigorie Teologul.

5. O, fericita pereche, Ioachim si Ana! Cu adevarat v-ati cunoscut preacurati si din rodul pantecelui vostru, dupa cum oareunde zice Domnul: "Din roadele lor ii veti cunoaste pe dansii". Ati trait dupa buna placere a lui Dumnezeu si dupa vrednicia celeia ce s-a nascut din voi. Ca intru intreaga infranare si cuviosie vietuind, pe odorul fecioriei l-ati adus, pe cea mai inainte de nastere fecioara si dupa nastere fecioara, pe ceea ce singura, si cu mintea si cu sufletul si cu trupul, petrece de-a pururea fecioara. Ca se cadea ca aceea ce au odraslit din intreaga infranare, pe Lumina cea singura, una nascuta, sa o arate trupeste... O, cate minuni si cate schimbari s-au facut pentru aceasta fiica! Nasterea din cea stearpa, fecioria nascand, amestecare a Dumnezeirii si a omenirii, a patimirii si a nepatimirii, a vietii si a mortii, pentru ca asa, intru toate sa se biruiasca cel mai rau, de cel mai bun. Si acestea toate pentru a mea mantuire! O, Stapane, ca atata m-ai iubit pe mine, incat nu prin inger, nici prin alta oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintai, intru acelasi chip si pe a doua facere Tu Insuti o ai lucrat. Pentru aceasta pricina, dantuiesc si cuget inalt si ma veselesc si catre izvorul minunilor iarasi ma intorc si, din raul veseliei indestulandu-ma, pe alauta Duhului iarasi o iau si dumnezeiasca lauda de nastere cant.

6. O, pereche de Turturele cuvantatoare, Ioachim si Ana, cu preaintreaga infranare! Voi, pe legea firii, adica intreaga infranare pazindu-o, celor mai presus de fire v-ati invrednicit, ca ati nascut lumii pe Maica lui Dumnezeu cea neispitita de barbat. Voi, cu buna credinta si cuviosie in firea omeneasca vietuind, pe fiica cea mai presus de ingeri ati nascut, pe cea care acum in ingeri stapaneste. O, fiica preafrumoasa si preabuna, o, crinule care ai rasarit in mijlocul spinilor, din imparateasca si de bun neam radacina a lui David! Ca prin tine imparatia s-a imbogatit cu preotia, si s-a facut mutare legii si s-a descoperit Duhul cel ascuns sub slova, ca s-a mutat vrednicia preotiei, din neamul lui Levi, in cel al lui David. O, trandafir ce ai rasarit prin spini, adica din pacatosi, si de buna mireasma ai umplut toate! O, fiica a lui Adam si Maica a lui Dumnezeu, fericita este coapsa si pantecele din care ai odraslit, fericite sunt bratele care te-au purtat si buzele ce s-au indulcit de sarutarile tale cele curate, ca sa fii intru toate de-a pururea fecioara. Strigati Domnului tot pamantul, cantati si va bucurati, cantati! Inaltati glasul vostru, inaltati, nu va infricosati, ca s-a nascut noua Maica lui Dumnezeu, ca o sfanta scaldatoare a oilor, din care bine a voit a se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii! Saltati munti, firile cele cuvantatoare si cele ce va nevoiti catre inaltimea vederii celei duhovnicesti! Ca muntele Domnului cel preaaratat se naste, cel ce covarseste si sta mai presus de tot dealul si de tot muntele, adica de inaltimea ingerilor si a oamenilor, din care muntele bine a voit a se taia, fara de mana trupeasca. Piatra cea din capul unghiului, singurul ipostas, Cel cea pe cele despartite le impreuna, adica Dumnezeirea cu omenirea, ingerii cu oamenii, pe cei din neamuri si pe trupescul Israel, intr-un Israel duhovnicesc. Muntele lui Dumnezeu, munte intreg, munte inchegat, muntele in care a binevoit Dumnezeu sa locuiasca intru dansul. Carul cel dumnezeiesc, cel de mii de ori inmultit, a celor ce sunt imbogatiti cu dumnezeiescul dar, zic, al Heruvimilor si al Serafimilor; Varful cel mai sfintit decat Sinaiul, pe care nu fum, nu ceata, nici foc infricosator il acopera, ci stralucirea cea luminatoare a Preasfantului Duh. Ca acolo, adica, Cuvantul lui Dumnezeu a scris Legea pe lespezi de piatra, cu Duhul ca si cu un deget, iar intru aceasta, de la Duhul Sfant si din sangiuirile ei, Cuvantul Insusi s-a intrupat si pe Sine S-a dat firii noastre doctorie mult lucratoare de mantuire. Acolo mana, iar intru aceasta pe Cel ce a dat dulceata manei, sa intreaca cortul cel vestit pe care l-a lucrat Moise in pustie, din materie de mult pret si de multe feluri, si, mai inainte de aceasta, cortul Parintelui Avraam, intocmind cortul cel insufletit si cuvantator al lui Dumnezeu. Ca aceasta nu a fost o incapere a lucrarii lui Dumnezeu, ci o aratare a ipostasului Fiului lui Dumnezeu. Sa se cunoasca, dar, neasemanarea fata de dansa: a chivotului cel de toate partile acoperit cu aur, a nastrapei cea de aur, purtatoare de mana, a sfesnicului si a mesei si a tuturor celor vechi. Ca acestea numai ca preinchipuiri s-au cinstit, ca niste umbre ale chipului celui dintai fiind.

7. Astazi, Cel ce pe toate le face, adica Dumnezeu Cuvantul, pe care, din inima, Tatal L-a nascut, si a lucrat Carte noua, ca sa se scrie intr-insa cuvantul cel bun, cu limba lui Dumnezeu, ca si cu un condei de scriitor, adica cu Duhul (Ps.44, 1-2). Si s-a dat unui barbat ce stia slovele si nu a citit-o, ca n-a cunoscut Iosif pe Maria si nici puterea tainei. O, fiica preasfintita a lui Ioachim si a Anei, cea ascunsa Incepatoriilor si Stapanitorilor, si tainuita fata de sagetile cele infocate ale vicleanului! Ceea ce ai petrecut in camara cea de nunta a Duhului si pazita ai fost fara prihana ca o mireasa a lui Dumnezeu. O, fiica preasfintita, ceea ce te arati pe bratele cele de maica si esti infricosatoare puterilor celor departate de Dumnezeu si potrivnice! O, fiica preasfintita, ceea ce te hranesti cu lapte de maica si de ingeri esti inconjurata! O, fiica de Dumnezeu dorita, slava celor ce te-au nascut, pe tine neamurile neamurilor te fericesc, precum, adeverind, ai zis tu insati! O, fiica vrednica de Dumnezeu, frumusetea firii omenesti, indreptarea Evei, pentru ca prin nasterea de fiu, lumea cea cazuta s-a indreptat. O, fiica preasfintita, podoaba femeilor! Ca Eva cea dintai, calcatoarea poruncii s-a facut si printr-insa a intrat moartea, pentru ca a slujit pe sarpele de fata cu stramosul, dar Maria, deplin slujind dumnezeiestii voiri, pe sarpele cel amagitor l-a inselat si lumii a adus nestricaciunea. O, fiica, pururea fecioara! Ceea ce n-ai avut trebuinta de barbat pentru zamislire, pentru ca Cel purtat in pantece de tine are Tata pe Cel Vesnic. O, fiica de neam pamantesc, ceea ce ai purtat pe Ziditorul in bratele tale, cele de Dumnezeu purtatoare. Se intreceau veacurile laudandu-se cu nasterea ta, dar Sfatul cel mai inainte hotarat al lui Dumnezeu, Cel ce a facut veacurile, biruia intrecerea veacurilor. Si s-au facut cele de pe urma intai, fiindca au dobandit a ta nastere. Cu adevarat, mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Ca din tine singura, parga framantaturii noastre, si-a luat parte Ziditorul: trupul Lui din carnurile tale, sangele Lui din sangele tau, laptele pieptului tau l-a supt Dumnezeu si s-au impreunat buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O, necuprinse si negraite minuni! Pe tine, mai inainte cunoscandu-te vrednica, Dumnezeul a toate te-a iubit si, iubindu-te, te-a randuit si, in vremile cele mai de pe urma, te-a adus la fiinta si Nascatoare de Dumnezeu, maica si hranitoare Fiului Sau, Cuvantului, te-a aratat.

8. Ca unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul. Ca de am fi pazit impartasirea cea dintai cu Dumnezeu, nu ne-am fi invrednicit de impartasirea cea mai mare si slavita. Iar acum, acum, adica, prin pacat, nevrednici ne-am facut de impartasirea cea dintai, nepazind ceea ce am luat. Insa, prin milostivirea lui Dumnezeu, ne-am miluit, ca ne-a luat langa Dansul, ca intemeiata sa se faca impartasirea. Ca puternic este Cel ce ne-a luat prin intrupare, sa pastreze nedespartita unirea cu El. Ca, prin cadere, pacatuind tot pamantul si poporul Domnului ratacindu-se cu duhul desfranarii, Dumnezeu, Cel ce l-a castigat pe dansul, cu mana tare si cu brat inalt l-a scos, cu semne si cu minuni, din casa robiei lui Faraon si l-a trecut prin Marea Rosie si l-a povatuit ziua cu nor si noaptea cu lumina de foc. Dar s-a intors inima lui in Egipt si poporul Domnului n-a mai fost popor al Domnului, si poporul cel miluit, nu a mai fost popor iubit. Pentru aceasta, acum se naste Fecioara, luptatoare impotriva desfranarii stramosesti si se logodeste cu Dumnezeu si naste Mila lui Dumnezeu. Si popor al lui Dumnezeu se face cel care mai intai nu era popor si cel nemiluit s-a miluit, si cel neiubit este iubit. Ca dintr-insa Se naste Fiul lui Dumnezeu cel iubit intru Care Tatal a binevoit.

9. Viţa de vie, bine odraslita din Ana, a odraslit si strugurele de viata a inflorit, care izvoraste bautura dulce pamantenilor, spre viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat in dreptate si au secerat rod de viata. Luminati, cu lumina de cunostinta, si au cautat pe Domnul si le-a venit lor nasterea dreptatii. Indrazneasca pamantul si fiii Sionului! Bucurati-va de Domnul Dumnezeul vostru, ca a odraslit pustia, stearpa si-a adus rodul ei! Ioachim si Ana, ca niste munti ai gandirii, au picurat dulceata. Veseleste-te, fericita Ana ca ai nascut parte femeiasca. Ca aceasta parte femeiasca, Maica a lui Dumnezeu, Usa a luminii, Izvor al vietii este si toata prihanirea femeiasca o dezleaga. Acestei parti femeiesti ii vor sluji stapanitorii poporului, i se vor inchina imparatii neamurilor, daruri aducandu-i. Pe aceasta parte femeiasca o vor aduce Imparatului a toate, cu tesaturi de aur, imbracata fiind in buna-cuviinta a faptelor bune si impodobita cu darul Duhului, a carei slava este inlauntrul ei. Ca slava oricarei femei de la barbatul cel din afara ii vine. Dar slava Nascatoarei de Dumnezeu vine dinlauntru, adica de la rodul pantecelui ei. O, parte femeiasca preadorita si de trei ori fericita! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau! O, parte femeiasca, fiica imparatului David si maica a lui Dumnezeu, Imparatul a toate! O, dumnezeiesc chip insufletit, pentru care Dumnezeu Ziditorul S-a veselit, ca ai, adica, mintea de Dumnezeu povatuita si numai la Dumnezeu singur, luand aminte, avand intinsa toata pofta catre singur Cel dorit si vrednic de indragit, iar mania numai catre pacat si catre cel ce pe aceasta de-a pururea il naste1 Viata mai inalta decat firea ai, pentru ca o ai nu numai pentru tine, ca nu pentru tine te-ai nascut, ci o ai pentru Dumnezeu, pentru Care la viata ai venit. Ca vei sluji mantuirii a toata lumea, ca sa se implineasca prin tine Sfatul lui Dumnezeu cel de demult al Intruparii Cuvantului si al indumnezeirii noastre. Pofta iti este sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii care a dat rodul sau la vremea lui dinainte hotarata, adica pe Dumnezeu intrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osardic si de suflet folositor, alergand si lepadand tot cugetul cel din suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata. Urechile tale asculta numai pe Dumnezeiescul Cuvant si se veselesc de alauta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat ca sa Se intrupeze. Narile tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, Care este Mir dumnezeiesc, de buna voie varsandu-Se si ungand fiinta ei de om, pentru ca Mir varsat este numele Sau, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul si de buzele Lui lipindu-se; limba si gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alergandu-le si de dumnezeiasca dulceata saturandu-se; inima curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeul cel neintinat; pantecele tau, camara intru care Cel neincaput S-a salasuit si pieptul tau, izvorul laptelui, din care S-a hranit Dumnezeu-pruncul Iisus, Usa lui Dumnezeu, pururea fecioara. Mainile tale poarta pe Dumnezeu si genunchii sunt scaun mai inalt decat Heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite si genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea lui Dumnezeu ca de o faclie de lumini si, alergand pe urmele Lui fara de intoarcere, ai tras pe Cel dorit catre aceea care Il dorea. Toata este camara a Duhului; toata cetatea a lui Dumnezeu celui viu, pe care o veslesc apele raului, adica valurile darurilor Sfantului Duh; toata buna; toata aproape de Dumnezeu. Ca suindu-se mai presus de Heruvimi si mai presus de Serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.

10. O, minune mai presus decat toate minunile! Femeie deasupra Serafimilor s-a facut, ca Dumnezeu S-a aratat micsorandu-Se cu putin fata de ingeri. Sa taca Solomon, preainteleptul, si sa nu mai graiasca: "Nici un lucru nou nu este sub soare". O, fecioara, de la Dumnezeu plina de Dar, Biserica sfanta a lui Dumnezeu, pe care "Solomon cel duhovnicesc", Incepatorul pacii, gatind-o, S-a salasuit intr-insa, impodobita fiind nu cu aur si cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur stralucind cu Duhul si, in loc de pietre scumpe, avand pe Hristos, Margaritarul cel mai de pret. Carbunele dumnezeirii, pe Care roaga-l sa Se atinga de buzele noastre, ca, facandu-ne curati, pe Dansul impreuna cu Tatal si cu Duhul sa-L laudam, strigand: Sfant, sfant, sfant Domnul Savaot, o fire in trei ipostaze. Sfant este Dumnezei si Tatal, Cel ce a binevoit intru tine si din tine sa se savarseasca. Taina cea mai dinainte de toti vecii hotarata. Sfantul cel tare, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Unul nascut astazi, pe tine te-a luat intai-nascuta din maica stearpa, ca Unul nascut fiind din Tatal si nascut mai inainte decat toata zidirea, sa Se nasca si din tine. Maica-Fecioara, ca intai-nascut, intre multi oameni asemenea noua, si din tine impartasindu-se trupul si sangele Lui. Pentru ca Insusi este Unul nascut din Tatal Insusi si singur din singura maica. Sfantul cel fara de moarte, Preasfantul Duh, cu roua dumnezeirii Sale, te-a pazit pe tine nemistuita de focul cel dumnezeiesc, pentru ca acest lucru il insemna rugul lui Moise cel mai dinainte.

11.Bucura-te, scaldatoarea oilor, preasfintit locas al Maicii lui Dumnezeu, iar acum Biserica urmatoare cerului, a turmei lui Hristos celei cuvantatoare. Bucura-te, scaldatoarea oilor, care, oarecand, o data intr-un an, primea pe ingerul lui Dumnezeu, care, tulburand apa, numai pe unul il insanatosea si, de boala care il tinea, il izbavea, iar acum multime de puteri ceresti ai, care lauda, impreuna cu noi, pe Maica lui Dumnezeu, pe adancul minunilor, pe izvorul tamaduirii a toata lumea, nu primind slujitor un inger, ci primind pe Ingerul Sfatului celui Mare, Care este ploaie a bunatatii, ce s-a coborat ca pe niste lana, in taina si toata firea ce bolea si catre stricaciune era aplecata, iarasi a intors-o catre sanatate, fara de boala, si catre viata neimbatranita, scaldatoare intru care slabanogul cel dintru noi sare ca un cerb. Bucura-te, cinstita scaldatoare a oilor si sa creasca darul tau! Bucura-te Marie, fiica cea preadulce a Anei, ca spre tine iarasi dorirea ma atrage; cum sa zugravesc preacinstita umblarea ta? Cum, podoaba? Cum, fata ta cea mangaietoare? Cum voi zugravi batraneasca intelegere in trupul tau cel tanar, imbracamintea cuviincioasa, ce fuge de toata necuviinta si moliciunea, pasul cinstit si fara de tulburare si lobod de toata trandavirea, naravul stapanit, cu blandete amestecat, necautand apropierea barbatilor? Si, pentru aceasta, martor este frica ce i s-a intamplat la vestirea cea neobisnuita a ingerului. Parintilor bine supusa si ascultatoare, intelegere smerita la vederi preainalte. Cuvantul lin, venind din suflet nemanios. Si se altele, decat cele vrednice se salasuirea lui Dumnzeu! Pe tine dupa vrednicie toate neamurile te fericesc ca pe o slava aleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor si nadejdea crestinilor, rasad mult roditor la fecioriei, ca prin tine s-a raspandit bunatatea fecioriei. Binecuvantata esti tu intre femei si bine este cuvantat rodul pantecelui tau. Cei te marturisesc pe tine se binecuvanteaza si blestem cade peste cei ce se leapada pe tine.

12. O, sfintita insotire, Ioachim si Ana, primeste de la mine cuvantul acesta la nastere. O, fiica a lui Ioachim si a Anei si stapana, primeste cuvintele robului tau pacatos, dar care te doreste cu infocare si pe tine singura te are nadejde de bucurie, sprijinitoare a vietii, impacare cu Fiul tau si arvuna tare de mantuire. Pentru ca sarcina pacatelor sa o risipesti si norul cel ce intuneca mintea mea si grosimea cea de tina sa le luminezi. Sa incetezi ispitele, sa chivernisesti viata mea in sfintenie si catre fericirea cea de sus sa o povatuiesti si lumii pace sa daruiesti si tuturor credinciosilor desavarsita veselie si mantuire vesnica, pentru rugaciunile celor ce te-au nascut pe tine si ale intregii Biserici! Fie, fie! Ca sa strigam: Bucura-te, cea cu dar daruita, Domnul este cu tine. Bine esti cuvantata tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecului tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Caruia i se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, intru, nesfarsitii veci ai vecilor. Amin!

Întru această zi, învăţătură la Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei.

A sosit, fratilor, vremea mantuirii noastre, ca iata ne-a rasarit noua celor ce sedeam in intunericul pacatului, raza soarelui celui intelegator, a lui Hristos. Astazi, fratilor, a rasarit bucurie la toata lumea. Astazi i s-a nascut lui Adam stramosul, nepoata si Doamna, ceea ce legaturile iadului le slabeste. Astazi s-a nascut pierderea blestemului Evei si innoirea a toata lumea. Astazi inselaciunea cea veche s-a stricat si poporului celui nou bunavestire noua i-a rasarit. Prin o femeiasca incalcare de porunca eram cazuti cu neamul, dar iarasi prin femeiasca nastere ne intoarcem in Rai. Ca Eva de la sarpe a luat sfat, iar Aceasta a nascut pe Hristos, ucigatorul sarpelui. Ca n-am ai suferit sa ne vada si pe noi robiti de vrajmasul, prin fapte de rusine, ci a plecat cerurile ca un indurat si S-a pogorat spre cautarea noastra, cu bunavoirea Tatalui si cu umbrirea Sfantului Duh, precum si Luca Evanghelistul marturiseste. Si asa s-a salasuit Dumnezeu, ipostatica intelepciune a Celui de Sus, Fiul lui Dumnezeu, Care impreuna cu Tatal de o fiinta este si cu Preasfantul Duh intocmai cinstit, si S-a facut impreuna Dumnezeu si om, ca pe oameni sa-i mantuiasca. Ca nu-i era cu putinta omului sa se mantuiasca de n-ar fi luat innoire de la Insusi Facatorul. Ca Acesta neputintele noastre asupra Sa le-a luat si bolile ne-a ridicat. Si sarac, strain si batjocorit a voit sa fie pentru noi, ca, prin saracia Sa, pe noi sa ne imbogateasca. Deci, cand vom vedea, fratilor, pe vreun sarac, sau gol, sau strain, sau flamand si ne vom duce nefacandu-i acestuia nici un bine, sa stiti ca pe Insusi Hristos nebagandu-L in seama, Il trecem cu vederea si pe noi insine ne lipsim de vesnicele bunatati. Ca nu are cineva ceva al sau, sau da din al sau, ci din al lui Dumnezeu. Deci, sa dam indestulare din ce este incredintat noua. Ca nu cere de la noi avere, nici alt lucru greu, ci hrana si haine, ca, prin acea putina prisosinta, sa ne castigam mila de la Insusi Domnul precum si zice: "Miluieste, ca miluit sa fii". Si iarasi: "Mila nu este celui ce n-a facut mila." Nu va razbunati singuri, fratilor, ca zice Proorocul ca din partea lui Dumnezeu: "A mea este razbunarea, Eu voi rasplati, zice Domnul."

Iar Apostolul Pavel, lamurindu-ne pe noi, spune: "Sa nu va imbatati de vin, intru care nu este mantuire, ci, mai vartos, sa va umpleti de Duhul Sfant, cantand in Psalmi si in laude duhovnicesti". Si iarasi, oprindu-ne pe noi de la manie, zice: "Mahniti-va si nu mai gresiti. Si soarele sa nu apuna peste mania voastra. Si sa nu dati loc maniei". Drept aceea, pe toate supunandu-le sub picioare, cu bunatatea sa ne incingem, cu dragostea si cu blandetea, cu curatia si cu trezvia si cu milostenia, ca acestea acopera multimea pacatelor noastre, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre bătrânul tăietor de lemne.

A fost oarecand, in partile Ciprului, seceta multa vreme si episcopul ţării se ruga mult lui Dumnezeu pentru aceasta, ca să le dea lor Domnul mila Sa de sus, ca să se pogoare ploaie pe pamant. Si s-a facut glas din cer, zicandu-i lui: "Sa mergi, dupa Utrenie, la cutare poarta a cetatii si pe care vei vedea intrand mai intai, aceluia sa-i spui ca sa se roage si va veni voua ploaie." Deci, a facut asa episcopul, a iesit cu clerul sau si a sezut la poarta cetatii si, iata, intra un batran, ducand o sarcina de lemne de vandut. Si sculandu-se, episcopul l-a oprit pe el. Si indata a lepadat batranul sarcina de lemne din spate si s-a inchinat episcopului, zicand: "Iarta-ma, stăpâne"; si cerea blagoslovenie de la episcop. Apoi si episcopul, asemenea, s-a inchinat lui zicand: "Ava, pentru Domnul, roaga-te ca sa ne trimita Domnul mila Sa si sa fie acum pe pamant ploaie". Iar batranul pe sine se numea a fi netrebnic si pacatos. Si daca l-a silit pe el episcopul ca sa se roage, batranul, plecandu-si genunchii, s-a rugat si s-a pogorat indata ploaie. 

Încă, iarasi, episcopul a rugat pe batran, zicand: "Ai dragoste, pentru noi, parinte, si ne spune viata ta, pentru folosul nostru, ca si noi sa-ti urmam". Si a zis batranul: "Iarta-ma, stapane, ca eu sunt pacatos si in desarte zile m-am nascut si nimic nu am de folos cu care sufletul meu sa se mangaie. Ci, iata, precum ma vezi pe mine, ies din cetate si-mi adun o sarcina de lemne si vanzand-o, imi cumpar painea pe care o mananc si cu aceasta imi doresc mie hrana cea de peste zi. Iar alta n-am nimic si dorm la biserica si iarasi iesind, acelasi lucru il fac. Iar, de va fi frig sau ninsoare, o zi sau doua, petrec flamand si laud pe Dumnezeu, pana ce iarasi se face senin si pot iesi sa tai lemne". Si asa, nu putin folos a primit episcopul impreuna cu clerul sau. Si toti au proslavit pe Dumnezeu de ostenala batranului si i-au zis lui: "Cu adevarat, tu ai plinit Scriptura care zice: Nemernic sunt pe pamant". Deci, l-a luat pe el episcopul si l-a hranit, dandu-i lui odihna, pana ce s-a mutat catre Domnul. Dumnezeului nostru slava!

Sursa:

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/septembrie/Proloage08Sep.shtml