Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

marți, 17 mai 2016

Proloagele din 17 mai

[1705.jpg]
Luna mai în 17 zile: pomenirea Sfântului Apostol Andronic, 
unul din cei şaptezeci şi a Sfintei Iunia
          Sfântul Apostol Andronic a fost unul din ceata celor şaptezeci de Apostoli ai Domnului şi, împreună cu Sfânta Iunia, erau rude cu Sfântul Apostol Pavel şi au crezut în Hristos, mai înainte decât marele Apostol, precum Pavel însuşi mărturiseşte în Epistola sa către Romani, când zice: "Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunia cei de un neam cu mine şi împreună închişi cu mine, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos"(Rom. 16,7). Ştim, din tradiţie, că Sfântul Andronic a fost propovăduitor şi învăţător nu numai al unei cetăţi şi ţări, ci, pretutindeni alergând, ca un înaripat, a smuls vălul înşelăciunii idoleşti şi a propovăduit pe Hristos în multe locuri, aducând pe mulţi la dumnezeiasca cunoştinţă. Împreună cu Iunia, ajutătoarea şi ruda sa, ei au întemeiat pretutindeni biserici, adică cete de ucenici în credinţă, după pravila Apostolilor, au izgonit duhurile necurate din oameni, au tămăduit pe bolnavi şi au adus alinare şi nădejde în sufletele celor oropsiţi. Despre aceşti doi Sfinţi se mai ştie că au suferit în temniţă, împreună cu Apostolul Pavel, şi că, în călătoriile lor, ei au ajuns până la Roma, unde au vestit, împreună cu alţi Apostoli, cuvântul lui Dumnezeu. Nu ştim în ce împrejurări, Sfinţii astăzi pomeniţi s-au mutat la Domnul: din tradiţie, ştim doar atât că Sfinţii Andronic şi Iunia şi-au sfârşit sârguincioasa lor alergare în slujba Domnului, în ziua de 17 mai. Dumnezeului nostru, slavă!
Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solohon
şi a celor împreună cu el (+303-305)
         Sfântul ucenic Solohon a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian. El era de neam egiptean, cu credinţa, creştin şi cu rânduiala ostaş, sub porunca tribunului Campan, care avea, sub porunca sa, trei mii de ostaşi. Iar, când Campan, cu voia împăratului, a mers cu ceata sa din Egipt la Calcedon, atunci, li s-a poruncit de către împărat, tuturor celor mai mari peste oşti, să aducă jertfă idolilor, împreună cu oştile lor. Deci, Campan a poruncit ca toţi ostaşii să aducă jertfă idolilor. Sfântul Solohon, şi cu dânsul alţi doi ostaşi, Pamfamir şi Pamfalon, au mărturisit că sunt creştini şi, deci, nu pot să aducă jertfă idolilor. Ei au mărturisit că, nicidecum nu se vor lepăda de Hristos şi vor petrece, până la sfârşit, în sfânta credinţă, chiar de ar pătimi chinuri cumplite. Deci, Sfinţii Mucenici Pamfamir şi Pamfalon, fiind munciţi cu groaznice bătăi şi-au dat sufletele lor în mâinile Domnului, iar sfântul Solohon, întărindu-se, chemă cu îndrăzneală pe Hristos. Prigonitorul Campan, fiind în nepricepere şi mâniindu-se foarte tare, a poruncit ca să-i deschidă gura Mucenicului, cu sabia, şi să-i toarne vin, de la jertfă idolilor. Atunci, Mucenicul, apucând fierul cu dinţii, l-a rupt în două şi, rupând legăturile cu care era ţinut, a stat înaintea prigonitorului, mărind dumnezeirea lui Hristos şi mustrând îndrăcirea lui Campan. Atunci, un glas din ceruri a venit către Sfântul, întărindu-l şi îndemnându-l spre vitejeasca pătimire. După aceasta, au chinuit pe Sfânt în multe feluri, bătându-l fără milă şi târându-l gol peste vârfuri de pietre ascuţite. A fost spânzurat, apoi, într-o casă, de mâna dreaptă, de o grindă, cu o piatră mare legată de piciorul stâng şi a stat, astfel, spânzurat, de la ceasul al şaselea, până la al nouălea, îndemnat fiind, în tot chipul să se lepede de Hristos, dar el nu s-a supus. Tăindu-se funia, Sfântul a stat drept pe pământ, fiind seara târziu. Atunci Campan, cuprins de mânie neîmblânzită, a luat o trestie ascuţită şi a înfipt-o toată în urechea Sfântului. După aceea, toţi ostaşii au plecat împreună cu tribunul, iar creştinii venind, au luat pe Sfânt, care slăbise mult, după atâtea munci şi l-au dus pe un pat, în casa unei văduve creştine. Acolo, Sfântul, gustând puţină pâine şi apă, s-a întărit şi a vorbit cu creştinii, cei ce erau de faţă, sfătuindu-i să fie nestrămutaţi în credinţă. Apoi, căutând spre cer şi rugându-se, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia Se cuvine slavă în veci. Amin.
Întru această zi, cuvânt despre beţie şi despre pocăinţă
          Vă rog, pe voi, toţi oamenii, cei ce voiţi a vă pocăi către Dumnezeu, să vă păziţi de vinul cel mult, că el aţâţă poftele în oameni şi goneşte din suflet frica de Dumnezeu. Cereţi de la Dumnezeu să vă dăruiască vouă frica Sa, care să gonească din suflet poftele cele ce vă încearcă şi vor să vă despartă pe voi de Dânsul. Ia aminte la tine, de-ţi va zice ţie gândul, că fratele tău are ceva împotriva ta. Să nu zăboveşti, ci, mergând la el, te împacă cu el şi, de ai avea vreun gând asupra lui, iartă-i lui, cu umilinţă, şi să nu fii aspru cu el. Căci toţi suntem îndemnaţi de aceeaşi pizmă drăcească, adică, să ţinem mânia asupra fratelui nostru. Dar, nouă ni s-a poruncit, ca totdeauna să ne smerim înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Iar, de sărăcia cea mare, să nu ne îngrijim, ci să ne încredinţăm lui Dumnezeu cu toată inima.
Întru această zi, cuvânt despre cum să stăm în biserică, 
cu frică şi cu osteneală.
         La tot cel ce crede în Dumnezeu, vine îngerul Domnului, dacă nu-l gonim noi pe el cu lucruri rele. Că, precum fumul goneşte albinele, şi pe porumbei mirosul urât, aşa şi pe îngerul păzitor al vieţii noastre, îl îndepărtează de la noi păcatul. Să nu dai, zice Scriptura, piciorul tău spre clătire, nici să nu adoarmă cel ce te păzeşte pe tine. Că, precum cineva ar sta înaintea împăratului şi ar vorbi cu el, şi, chemând pe slugi, ar sta şi ar vorbi cu ele, lăsând pe împărat, aşa face şi omul care, în vremea cântării sale, bârfeşte şi îşi risipeşte mintea sa. Deci, să cunoaştem, fraţilor, cum stăm înaintea lui Dumnezeu, în biserică. Precum îngerii, cu cutremur Îi stau înainte, cântând, aşa şi nouă, ni se cade a ne asemăna lor, cu inima curată şi cu frică stând la cântare şi la rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Sursa:

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4