Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

luni, 9 mai 2016

Proloagele din 9 mai de la Ohrida

Pomenirea Sfântului Proroc Isaia
       Acest mare şi slăvit proroc pogora dintr-o stirpe împărătească. Isaia s-a născut la Ierusalim din tatăl cu numele Amos, care era fratele lui Amazia, Regele ludeei. Prin harul covârşitor al lui Dumnezeu, Isaia a fost vrednic să vadă pre Domnul Savaot aşezat pe tronul slavei celei cereşti, înconjurat de serafimii cei cu şase aripi care cîntau cîntarea neîncetată :"Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Savaot"(Isaia 6 : 3). Isaia a prorocit multe lucruri către unii oameni aparte, precum şi către tot poporul. Odată el a umblat timp de trei zile gol pe străzile Ierusalimului, în semn de prorocire a iminentei căderi a Ierusalimului în mâna regelui asirian Sennaherib, şi ca semn regelui şi căpeteniilor poporului ca să nu se încreadă în ajutorul egiptenilor sau etiopienilor care aveau să cadă şi ei în mîinile aceluiaşi Sennaherib, ci mai vîrtos să se încreadă numai în Dumnezeu Cel Preaînalt. Această prorocie, precum şi altele, s-a împlinit pînă în cele mai mici amănunte. Dar marile prorocii ale lui Isaia se referă la întruprea Domnului, la Naşterea Lui din Pururea Fecioara, la loan Botezătorul şi la multe evenimente din viaţa Mîntuitorului Hristos. Acest proroc, din pricina marii curăţii a inimii lui şi a rîvnei pentru Dumnezeu, a primit şi darul facerii de minuni. Astfel, cînd Ierusalimul era asediat de duşmani şi era o secetă cumplită, Isaia s-a rugat lui Dumnezeu şi a curs apă de sub Muntele Sion. Această apă s-a numit Siloam, care înseamnă «trimis». Mai tîrziu, Domnul avea să îndrepte paşii celui orb din naştere către această apă, în care să se scalde şi astfel să-şi recapete vederea, în timpul domniei Regelui Mânase, cînd Isaia tuna şi fulgera împotriva obiceiurilor păgîneşti la care se dedase poporul evreu, în frunte cu regele şi cu căpeteniile lui, pe cînd Isaia le arăta lor că au căzut la fel de jos ca Sodoma şi Gomora cea din vechime, atunci el a ridicat ura înverşunată a regelui şi căpeteniilor împotriva lui însăşi. De aceea nelegiuiţii conducători ai poporului l-au prins pe marele proroc, l-au scos afară din cetate şi l-au tăiat în două cu fierăstrăul. Isaia a trăit şi a prorocit cu şapte sute de ani înaintea venirii Mântuitorului Hristos.

Pomenirea Sfântului Mucenic Hristofor
         Acest Sfânt Hristofor a fost un mare făcător de minuni. El este cu deosebire cinstit în Spania. Poporul se roagă lui pentru păzirea de diferite boli molipsitoare şi de toate felurile de ciume şi molime grele. Sfântul Hristofor a luat mucenicia pentru Hristos şi s-a preaslăvit de către El la anul 249.
Cântare de laudă la Sfântul Ştefan din Deceani
        Ştefan cel orb pe Cîmpul Oilor doarme, Şi în vis el este chinuit fără-ncetare. Ochii lui sunt însîngeraţi, el tremură cu trupul: Cu adevărat moartea este mai bună, Decât o asemenea viaţă. Tot atunci însă un om îi apare în faţă, îmbrăcat cu slavă, cu lumină cerească. “Nicolae al Mirelor Lichiei sunt, iar pe tine te-a ales Domnul. Priveşte la mîna  mea dreaptă, Ştefane, iată ochii tăi eu îi ţin în ea. Ochii pe care tu nu-i ai, La mine se află. Eu ţie ţi-i voi da cînd Domnul mi-o va porunci”. Cinci ani s-au scurs, cinci ani de întuneric. Pentru Regele sârb Ştefan. Dar el credea fierbinte în Sfântul ce i se arătase: „Nicolae Sfântul la mine va veni, el va mai veni o dată şi cu-a Domnului voie, mă va ajuta. »Astfel cugeta Ştefan, rugându-se-n biserică, Cu lacrimi rugându-se Sfântului lui iubit. Astfel şezând în a sa strană, iată Nicolae Sfântul i se arată din nou! Sfântul în dreapta sa ţine cei doi ochi ai săi. « Iată, o rege, ceasul bucuriei tale a sosit ! În Numele Domnului, Cel Care dă orbilor vedere, Cu ai tăi ochi vezi acum şi strigă : Slavă lui Dumnezeu!» Sfântul rege Ştefan ochii îşi atinge, Dând ca pe un văl de pe ei la o parte întunericul care îi acoperea.
Cugetare
         Orice creştin poate să se facă mucenic pentru Credinţă, în timpuri de prigoană, dar şi în timpuri de pace. Avva Atanasie zice: «Chinuieşte-te de către conştiinţa ta, mori păcatului, omoară-ţi mădularele cele pământeşti, şi vei fi mucenic după dorinţa ta. Mucenicii cei din vechime au stat împotriva împăraţilor şi cezarilor celor păgâni; tu însă stai împotriva împăratului păcatelor - adică a diavolului şi a cezarilor lui diavoleşti. Atunci erau temple păgâne şi idoli, împreună cu cei care le aduceau jertfe lor. Dar acum sînt cugetele cele idoleşti din inimi. Cel care este rob patimei curviei cu adevărat se închină idolului Afroditei. Cel care se mânie şi se înfurie se închină idolului lui Ares. Cel care este avar şi nu-i pasă de durerile şi nevoile celui de aproape se închină idolului lui Hermes. Dar dacă tu te înfrânezi de la toate aceste patimi, atunci tu i-ai răsturnat pe idoli, ai respins cugetele cele rele şi te-ai făcut mucenic pentru Dreapta Credinţă. » Aşadar, creştinului celui râvnitor de astăzi nu trebuie să-i pară rău că nu trăieşte în timpuri de prigoană a Creştinismului. Căci fiecare creştin, indiferent de epoca în care trăieşte, poate să se facă mucenic pentru Hristos şi pentru Evanghelia Lui.
Luare aminte
Să luăm aminte la Pogorârea Duhului Sfânt Dumnezeu peste sfinţii apostoli:
La cum toţi oamenii se minunau şi se mirau cînd priveau la Apostoli şi îi auzeau grăind în multe limbi;
La cum unii râdeau pe socoteala lor, 
Iar alţii, batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must. (Fapte 2 : 13).
Predică: Despre blestemul omului care se încrede în om Aşa zice Domnul: 
"Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc 
şi a cărui inimă se depărtează de Domnul" (Ieremia 17:5). 
       Când omul se înstrăinează în inima lui de Dumnezeu, el atunci începe de obicei să se încreadă în oameni şi în sine însuşi, căci în cine altcineva să se încreadă din moment ce şi-a tăiat funia micii lui bărcuţe de corabia lui Dumnezeu care pînă atunci îl ducea ? Din moment ce s-a tăiat de la corabia lui Dumnezeu nu-i mai rămâne nimic de făcut decît să se încreadă în tăria propriei lui ambarcaţiuni sau în bărcile vecinilor. Slabă nădejde, dar singura care se pare că i-a mai rămas ! Dar, o cerule şi pământule, de ce şi-a tăiat omul bărcuţa lui de la Corabia lui Dumnezeu ?! De ce oare se taie omul mereu de la singura şi marea lui nădejde ? Oare ce cugete l-au îndemnat pe om atunci când a hotărît el că este mai bine să navigheze singur pe valurile sălbatice ale mării decât să rămână în siguranţa Corăbiei lui Dumnezeu, aproape de Marginea Veşmântului Lui ? Oare cu cine s-a unit el, cu cine a făcut legământ când s-a rupt de Dumnezeu şi a rupt legămîntul lui cu El ? Oare cu cineva mai puternic decât Dumnezeu ? O nebunie a nebuniilor şi rătăcire a rătăcirilor ! Blestemat fie omul care se încrede în om ! Dumnezeu a zis acestea o dată, iar oamenii le-au repetat pe acestea de mii şi zeci de mii de ori. Fiind dezamăgiţi de încrederea lor în oameni, ei au blestemat de zeci de mii de ori pe toţi cei care s-au încrezut în oameni. Dumnezeu a zis doar ceea ce oamenii înşişi au încercat pe pielea lor de-a lungul veacurilor şi ceea ce au mărturisit apoi neîncetat prin propria lor experienţă: cu adevărat, blestemat este omul care se încrede în om ! Fraţilor, de aceea să nu ne mai încredem decât în Dumnezeu, Care are corabie tare în furtună şi Care nu ne lasă niciodată la greu. Să ne încredem numai şi numai în El, căci orice alt fel de încredere nu este decât înşelare drăcească. În Tine ne încredem noi, Doamne, în Tine Cetatea noastră de apărare şi Scăparea noastră. Leagă-ne pre noi de Tine şi nu ne lăsa să ne rupem de Tine niciodată, chiar dacă noi, în nebunia noastră, am încerca să o facem. Căci numai Ţie Se cuvine toată slava şi mulţumirea, în veci, Amin.




Sursa:

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4