Proloagele din 10 noiembrie

Luna noiembrie în 10 zile: pomenirea Sfinţilor Apostoli Olimp,  Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart şi Terţiu (+66).         

      Toţi aceşti Sfinţi sunt în ceata celor 70 de Apostoli ai Domnului. Din viaţa lor închinată răspândirii cuvântului lui Dumnezeu puţine ştiri s-au păstrat în Sfintele Scripturi şi în Sfânta Tradiţie. Aşa, despre Sfinţii Olimp şi Rodion se ştie că au urmat Sfântului Apostol Pavel, la Roma, unde, fiind prinşi pe vremea împăratului Nero, din porunca acestuia, li s-a tăiat capul(Rom.16,11;15).  Sfântul Sosipatru se află pomenit şi el de Sfântul Pavel în Epistola către romani(Rom.16,21), iar tradiţia ne spune că a fost episcop al Bisericii din Iconia, unde s-a săvârşit în pace. Sfântul Erast, iarăşi, este pomenit în aceeaşi Epistolă către romani a marelui Pavel(Rom.16,23). Acesta a fost mai întâi iconom al Bisericii din Ierusalim, iar apoi episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a dus către Domnul. Tot astăzi se pomeneşte şi Sfântul Apostol Cuart. El a fost episcop al Beirutului şi mult s-a ostenit pentru răspândirea dreptei credinţe. Deci, pe mulţi păgâni botezându-i, a adormit în Domnul (Rom.16,23). Cât despre Sfântul Terţiu, el este acela care a scris Epistola marelui Pavel către romani şi a fost al doilea episcop în Iconia, după Sfântul Sosipatru(Rom.16,22). Iar acum, toţi împreună stau înaintea tronului lui Dumnezeu, întru veşnică veselie, primind de la Dânsul răsplătiri pentru nevoinţele şi ostenelile lor cele cu multe dureri. Dumnezeului nostru, slavă !  

Viața Sfântului Arsenie Capadocianul

       Pe numele de botez Teodor, părintele Arsenie Capadocianul s-a născut în satul Kefalohori, din ţinutul Farasa, la anul 1840. Rămas orfan de ambii părinţi, după terminarea studiilor a intrat în mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din oraşul Flaviana, la 15 kilometri de Cezareea. La vârsta de 26 ani a fost călugărit şi apoi hirotonit ierodiacon. Ceea ce l-a determinat să intre în mânăstire este legat de o întâmplare care a avut loc în copilăria lui. Ducându-se cu fratele său, Vlasie, spre ogorul părinţilor, a căzut în apă şi era să se înece. Fratele său a început să se roage la Sfântul Mucenic Gheorghe, a cărei biserică se afla în apropiere. Atunci l-a văzut pe Teodor lângă el, care i-a povestit că un călugăr l-a luat din apă, l-a pus pe calul său şi l-a scos afară. Sfântul Arsenie nu a fost doar un iubitor de Dumnezeu, ci şi faţă de semenul său, indiferent dacă era creştin sau turc, bogat sau sărac. Oamenii au simţit lucrarea harică a părintelui, atunci când vindeca pe cei bolnavi, izgonea diavoli şi îi elibera pe oameni de stăpânirea celui rău, când ajuta tinerele familii să dobândească prunci. Celor care erau bolnavi şi nu puteau veni le binecuvânta hainele, le scria pe hârtie rugăciuni ca să le citească şi apoi le trimitea prin rude sau cunoscuţi. În cazurile grave, stătea lângă bolnav şi se ruga şi chiar făcea mătănii pentru acesta şi se vindeca. În cazurile de copii îndrăciţi sau paralitici, înţelegând că de vină erau părinţii, după ce le vindeca copilul, le dădea canon de îndreptare părinţilor. În urma tuturor binefacerilor pe care le făcea, Sfântul Arsenie nu primea niciodată bani şi nici măcar nu-i lua în mână. El spunea: credinţa ortodoxă nu este de vânzare. Cuviosul Arsenie de asemenea nu primea nici daruri. Un turc i-a adus numeroase daruri drept mulţumire fiindcă soţia lui a dobândit doi copii datorită rugăciunii părintelui. Părintele i-a spus pe un ton aspru: Eu nu adun daruri, n-ai săraci în satul tău? Dă-le lor. Cei care doreau să lase ceva se duceau în biserică unde era o firidă unde lăsau darurile lor acolo, de unde săracii veneau singuri şi îşi luau cât le trebuia. Nu luau mai mult de frică să nu-i pedepsească Dumnezeu. Miercurea şi vinerea, părintele se zăvora în casa lui simplă, dar curată. În fiecare zi făcea priveghere de la nouă seara, până la trei dimineaţa, iar în sărbători se prelungea până dimineaţa şi se termina cu Sfânta Liturghie. Acestea le făcea fie la biserica Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Maicii Domnului sau a Sfinţilor Mucenici Varasihie şi Iona. Avea mare evlavie la Sfântul Ioan Gură de Aur şi la Sfântul Mucenic Gheorghe. Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Arsenie şi cu darul înaintevederii. Astfel a proorocit cu mulţi ani înainte de a pleca în Grecia că, vor merge acolo, că el va trăi 40 de zile şi va muri, iar satul lor se va împrăştia. De asemenea a prevestit şi anii grei al celui de-al doilea război mondial şi ai războiului civil din Grecia. La 14 august 1924 au plecat spre Grecia şi au ajuns pe 14 septembrie în portul Pireu. A slujit aici o liturghie de Înălţarea Sfintei Cruci şi apoi s-au dus în insula Corfu(Kerkira), unde a slujit două liturghii în biserica Sfântului Gheorghe şi, după o scurtă suferinţă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului la 10 noiembrie 1924, având în mâini moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. A fost naşul şi părintele spiritual al Cuviosului Paisie Aghioritul, cel care mai târziu cu mare râvnă a străbătut întreaga Grecie, unde se aflau farasioţi, care au trăit alături de Sfântul Arsenie, şi a strâns laolaltă toate mărturiile lor. A fost canonizat în anul 1986 de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Prăznuirea sa se săvârşeşte la data de 10 noiembrie.

Întru aceastã zi, cuvânt de suflet folositor, din Pateric.         

       Un oarecare frate din Tebaida ne spunea nouă, zicând: "Eu, fraţilor, am fost feciorul unui aducător de jertfe idolilor. Deci, când eram eu copil, vedeam de multe ori pe tatăl meu alergând seara şi dimineaţa în capişte, închinându-se şi tămâind idolii. Iar, odată, am mers eu după tatăl meu, în taină, neştiindu-mă el, ca să văd ce face când merge în capişte şi cum se închină. Şi, dacă am mers şi am intrat în capişte, am văzut pe satana, şezând ca un împărat pe scaun împărătesc şi toţi ostaşii lui stând înaintea lui. Şi, a venit unul din draci şi i s-a închinat lui, iar el l-a întrebat, zicând: "De unde vii şi ce ai făcut ?" Răspuns-a dracul şi a zis: "Iată, în cutare parte am fost şi am ridicat sfadă şi război mare şi multă vărsare de sânge am făcut între oameni şi am venit să-ţi spun". Zis-a lui satana: "În câte zile ai făcut aceasta ?" Răspuns-a demonul: "În treizeci de zile". Şi, mâniindu-se, a poruncit de l-au bătut pe el, zicând: "Numai această slujbă mi-ai făcut în atâtea zile ?" Şi aceasta făcându-se, a venit alt drac, închinându-se lui. Iar el l-a întrebat şi pe acela, zicând: "De unde ai venit?" Răspuns-a acela: "Am fost pe mare şi am ridicat furtună mare asupra unei corăbii cu mulţime de oameni şi s-au înecat toţi în mare şi am venit ca să-ţi spun". Şi, l-a întrebat pe el zicând: "În câte zile ai făcut aceasta ?" Răspuns-a el, zicând: "În douăzeci de zile". Şi a poruncit de l-au bătut şi pe acela, zicând: "De ce numai atât de puţin lucru şi atât de puţină slujbă mi-ai făcut în atâtea zile ?" Şi, iată şi al treilea drac a venit şi s-a închinat lui. Şi l-a întrebat şi pe acela de unde a venit. Şi a răspuns şi acela, zicând: "Întru această cetate s-a făcut o nuntă. Şi am pornit sfadă şi război mare între nuntaşi şi între mire şi mireasă. Şi multă vărsare de sânge am făcut şi am venit să-ţi spun". Şi l-a întrebat pe dânsul, zicând: "În câte zile ai făcut aceasta?" Şi a zis: "În cinci zile". Şi a poruncit să-l bată şi pe acela, zicând: "Pentru ce în cinci zile numai atât de puţină slujbă şi lucru ai făcut ?" După aceasta a venit şi altul şi i s-a închinat lui. Şi l-a întrebat şi pe acela, zicând: "Dar tu de unde ai venit ?" Răspuns-a acela, zicând: "Eu, stăpâne, sunt patruzeci de ani de când mă lupt cu un călugăr sihastru în pustie, iar întru această noapte l-am împins şi l-am aruncat în desfrânare". Iar satana, auzind aceasta, s-a sculat şi l-a sărutat pe el şi l-a pus pe scaun aproape de dânsul, zicând: "Cu adevărat bun lucru şi plăcută slujbă mi-ai făcut, vrednic eşti de cinstea mea, că ai făcut o ispravă ca aceasta". Acestea, văzându-le cu ochii mei şi cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut că mare este cinul călugăresc. Drept aceea şi eu, lăsând lumea, am ieşit în pustie, Dumnezeu povăţuindu-mă pe calea mântuirii".  

Întru aceastã zi, minunea tãmãduirii de către Sfântul Ioan Gurã de Aur  a dregãtorului Arhela.          

       Era în Antiohia un om, anume Arhela, dregător fiind şi mai mare în cetate. Deci, i-a ieşit lui pe obraz o pecingine şi, petrecând multă vreme cu ea, n-a putut să se curăţească de ea şi era foarte necăjit, nu numai pentru bubă, ci şi pentru ruşine, că era mare şi la loc arătat şi nu putea fi ascunsă, încât de multe ori zăbovea mai mult în casa sa şi nu ieşea afară. Şi toţi se fereau de el şi se întorceau, nesuferit fiindu-le să se apropie de dânsul. Însă avea el un prieten apropiat şi acela îi purta de grijă, văzându-l pe el într-acest fel. Iar odată, fiind el cu dânsul în casa lui, din a lui Dumnezeu purtare de grijă, a zis către Arhela: "Aud pe mulţi de un călugăr ce vieţuieşte într-una din mănăstirile din preajma cetăţii, fiindcă umblă unii după dânsul şi, întorcându-se spun multe despre dânsul. Deci, ascultă-mă pe mine, la ceea ce te sfătuiesc eu: Să mergem la dânsul în mânăstire, cu credinţă şi cu cuget drept, şi să-l rugăm să facă rugăciune către Dumnezeu pentru tine şi nădăjduim că nu ne vom întoarce de la dânsul fără milostivire". Aceasta auzind de la prietenul său, Arhela a mers cu dânsul în mânăstire la fericitul Ioan şi, căzând la picioarele Sfântului, îl rugă pe el pentru tămăduirea bolii. Iar Sfântul Ioan a zis lui Arhela: "Să făgăduieşti Domnului că vei face cele plăcute Lui şi să umpli mâinile celor neputincioşi din averile tale şi să crezi că Dumnezeu poate să te tămăduiască pe tine şi să te facă sănătos de boala ce te-a cuprins". Şi, răspunzând, Arhela i-a zis lui: "Toate cele poruncite mie de sfinţia ta le voi păzi până la sfârşitul vieţii. Şi, de am răpit de la cineva fără dreptate, îi voi întoarce îndoit, numai tămăduieşte-mă pe mine, Cuvioase părinte". Atunci, fericitul Ioan a zis celor ce stăteau în faţă: "Luaţi-l pe el şi spălaţi-l cu apa din care beau fraţii în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi se va tămădui". Deci, l-au luat şi i-au făcut lui precum le-a poruncit lor. Şi, întru acelaşi ceas, i s-a curăţat pecinginea feţei lui şi s-a făcut teafăr, rumeneala întorcându-se la el, încât nu rămăsese nici o urmă. Şi s-a întors Arhela la fericitul Ioan, mulţumind lui Dumnezeu şi plăcutului Său Ioan, căzând la picioarele lui şi mulţumindu-i de vindecarea sa. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.    

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage10Nov.shtml http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=28&p2000_imageid=1228