Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Proloagele din 12 noiembrie


 Luna noiembrie în 12 zile: pomenirea celui dintre Sfinţi Părintelui nostru  Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei (+619).        

        Sfântul Ioan Milostivul a fost cipriot de neam, fiul lui Epifanie, domnul ţării, din Amatunda Ciprului, şi a trăit pe vremea lui Heraclie, împăratul Bizanţului(610-641). Singur la părinţi şi moştenind o mare avere, la vârsta cuvenită el s-a căsătorit şi a avut doi copii; dar murindu-i şi soţia şi copiii, Ioan şi-a împărţit averea la săraci şi a hotărât să trăiască, de aici înainte, în slujba lui Dumnezeu şi a celor lipsiţi şi în suferinţă, de unde şi numele de Milostiv, cum i se zicea, pentru multele fapte bune şi milostenii ce a făcut în viaţa sa, încât vestea despre dânsul ajunsese în toată partea de răsărit a creştinătăţii. Deci, când scaunul patriarhiei de Alexandria era fără păstor, împăratul Heraclie, la cererea poporului, a înălţat la această treaptă pe Ioan, care, deşi nu voia, mai apoi a primit hirotonia şi a fost făcut păstor al Bisericii din Alexandria, punând astfel lumina în sfeşnic, cum zice Evanghelia. Aici, grija lui cea dintâi a fost cunoaşterea săracilor, pe care îi numea "stăpânii şi domnii mei", ca unii cărora Hristos le-a dat puterea să deschidă poarta cerului celor ce fac milostenie cu dânşii. Începând a paşte oile cele cuvântătoare, s-a sârguit, mai întâi, a-şi curăţi poporul de eresurile vremii. Tot în timpul păstoriei sale, a avut loc şi năvălirea perşilor în Ierusalim şi în alte părţi ale împărăţiei, ducând cu ei, o dată cu cinstitul lemn al Crucii, mulţimi de prinşi, pe care i-au luat pentru a-i vinde ca robi. Cu acest prilej, fericitul Ioan a trimis în ajutor corăbii cu grâu şi aur mult pentru răscumpărarea celor căzuţi în robie. A trimis, de asemenea, meşteri şi lucrători egipteni pentru refacerea caselor şi bisericilor stricate şi pângărite de năvălitori, precum şi oriunde era nevoie, care pline de hrană celor înfometaţi, săraci şi în suferinţă. Şi aşa, plin de râvnă pentru păstrarea dreptei credinţe şi pentru rugăciune, gata de orice faptă bună, în slujba săracilor, fericitul Ioan a petrecut mulţi ani pe scaunul arhieriei sale, multe minuni făcând, precum istoria lui ne arată. În anul 619, voind Sfântul să meargă la Constantinopol, pe drum l-au părăsit puterile şi, abătându-se pe la Cipru, a murit în Alexandria, locul naşterii sale, cinstit nu numai de creştini, ci şi de necredincioşi.  



Întru aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru  Nil Pustnicul (+450).           

     Sfântul Nil era de neam ales din Constantinopol. În vremea împăratului Teodosie cel Mare(379-395), el avea înalta slujbă de prefect al capitalei. Trăia într-o familie fericită, având un fiu şi o fiică. Din dragoste pentru Dumnezeu, el s-a retras cu fiul său Teodul la Sinai, în vreme ce soţia lui s-a dus cu fiica ei, la o mânăstire de maici din pustia Egiptului. Când hoardele barbare au scăldat într-o baie de sânge muntele Sinai, Nil a scăpat cu fuga. Teodul a fost luat ca rob, însă a izbutit curând să scape şi să-şi afle tatăl pierdut. Episcopul din Eluza, la hotarul dintre Arabia şi Palestina, a sfinţit în preot atât pe tată cât şi pe fiu. Restul vieţii, Nil l-a petrecut, iarăşi, la muntele Sinai, ca pustnic. De numele lui Nil, tradiţia a legat o mulţime de scrieri, care de bună seamă, sunt de la mai mulţi scriitori. Dintre acestea, Sfântul Nil Sinaitul ar fi alcătuit numai cartea ce se cheamă "Povestiri", celelalte ar fi ale altora ca: Evagrie sau Nil din Ancira, adică Nil ascetul din Filocalie, care n-a trăit niciodată în Sinai, dar care era unul din marii îndrumători duhovniceşti ai timpului său, precum scrierile lui ne arată. Deci, alcătuind el cuvinte pustniceşti pline de toată înţelepciunea, înţelegerea şi folosul, cărţi care îndeamnă spre nevoinţă, cu puterea cuvântului şi cu darul Sfântului Duh şi aşa, aducând cu dumnezeiască dragoste pe mulţi, la Hristos, cu pace s-a săvârşit. 


Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie. 

         Cu milostenia şi cu credinţa se curăţă păcatele. Iar milostenie socotesc nu pe cea adunată din silnicia şi din jaful altuia, că aceea nu este milostenie, ci cruzime şi neomenie. Că ce folos este a dezbrăca pe unul şi a îmbrăca pe altul ? Că, chiar şi toată averea altuia de vom da, de nici un câştig nu ne este nouă. Şi dovadă este Zaheu care, atunci când îşi făcea rugăciunea la Dumnezeu, a zis: "Voi întoarce împătrit celor ce i-am năpăstuit". Iar noi, de mii de ori năpăstuind şi apucând, socotim că ne rugăm lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L mâniem pe El, încă şi mai mult? Că, spune-mi mie, dacă ai fi adus la altar un cal mort, trăgându-l din răspântiile drumului, oare nu toţi te-ar fi gonit pe tine, ca pe un spurcat şi un ieşit din minte ? Deci, de ce nu te-aş mustra ? Că, dacă este adunătură din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai rău. Şi tu acelaşi lucru faci, când, prin cuvintele tale, făgăduieşti lui Dumnezeu că te vei depărta de rele, iar, prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au şi, aşa, îţi aduci jertfa ta la altar. Dar acum, nu este numai aceasta singura greşeală, ci şi una mai cumplită decât aceea, că necinsteşti, adică, sufletele sfinţilor. Că altarul, masa aceasta, este de piatră sau de lemn şi se sfinţeşte şi se curăţeşte, iar acele suflete pe Însuşi Hristos Îl poartă şi tu îndrăzneşti a trimitea acolo, în ele, o necurăţie ca aceasta. Dar el zice, că nu dă ajutor din avuţia aceea, ci din altă avere curată. De râs sunt aceste cuvinte şi glume. Oare nu ştii că dacă întru averea ta cea multă vei cădea şi averea nedreaptă, aceasta pe toată o necinsteşte. Precum şi într-un izvor curat cineva aruncând gunoaie, tot izvorul îl face necurat, aşa şi lăcomia, intrând în bogăţie o strică pe ea. Pentru că, iată, s-a zis: "Din această pricină mai bine este a nu milui". De vreme ce şi Cain mai bine era să nu fi adus jertfa nicidecum, decât aducând jertfă proastă, să mânie pe Dumnezeu. Iar cel ce ajută, din cele străine, cum nu-l va mânia pe Domnul? Că zice Dumnezeu: "Jefuirea altuia este jefuirea Mea, iar nu din averea ta. Acela este stăpânul averii aceleia, chiar dacă de mii de ori o vei ţine tu pe ea. Eu ţi-am poruncit, zice Domnul, să nu jefuieşti, iar tu cu jafuri Mă cinsteşti". Şi oare nu-ţi va zice ţie: "Tu gândeşti fărădelegea, că Eu sunt asemenea ţie. Mustra-te-voi şi-ţi voi pune înaintea feţii tale păcatele tale". Să ne depărtăm deci, de cele nedrepte şi cele drepte să le facem, pentru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia Se cuvine slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.  


Întru această zi, 12 noiembrie, pomenirea Sfinţilor Martiri Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Zagra, Grigore din Telciu şi Vasile din Mocod, precum şi a altor nouăsprezece persoane care, fiind supuse bătăilor, s-au săvârşit.           

      Acest sfânt martir al neamului nostru, Atanasie, s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei, într-o familie de creştini ortodocşi. Despre copilăria lui ne-au rămas puţine cunoştinţe; se ştie doar că sfântul era fruntaş în comună şi cunoscător de carte, fusese jude şi colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului şi a Sălăuţei. Încă din tinereţe, pentru virtuţile sale şi pentru curajul său, a făcut parte dintr-un regiment militar al împărăţiei de la Viena. De aici, amânându-i-se eliberarea, a plecat din oastea stăpânilor săi de altă credinţă şi s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăţiei, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în Ţara Chioarului. În acest surghiun s-a rugat neîncetat lui Dumnezeu pentru sine şi pentru semenii săi aflaţi în suferinţe şi în umilinţe de tot felul. Nevoinţele sale s-au înmulţit mai mult când a fost prins de cei rău credincioşi şi a fost închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu, unde credinţa ortodoxă a strămoşilor săi era ameninţată de cei rău credincioşi. Astfel că, neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii fiului său cu azimă, precum şi spovedirii lui de către un preot uniat. Credinţa sa în Dumnezeu şi dorinţa sa de dreptate şi de adevăr nu l-au părăsit niciodată. Pentru aceasta, în anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, trecerea la uniatism prin militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Împreună cu alţi români, el însuşi a fost la Viena unde s-a încheiat pactul cu guvernul şi li s-au dat asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului vor beneficia de înlesniri şi nu vor fi siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă. Întors acasă şi aşteptând roadele înţelegerii, fericitul Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut seama de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă convertirii la catolicism. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirla”, era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat. Generalul Bukow, de tristă pomenire, trimis de Gurtea din Viena să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul, fiind însoţit de episcopul unit. În acele momente de grea încercare pentru creştinii ortodocşi, când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călăre, „mos Tănase Todoran”  în vârstă de 104 ani, potrivit tradiţiei şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele le-a spus: „De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta Împărăteasă că suntem oameni liberi ! Şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească ! Jos armele !”. Cuvintele înflăcărate ale evlaviosului bătrân au dat roade în inimile ascultătorilor săi şi astfel, soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele jos. Nu mult după aceea, stăpânirea a făcut cercetări pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi. Din această pricină, la 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou din Salva, a avut loc schingiuirea apărătorilor credinţei strămoşeşti şi a libertăţilor umane. Binecredinciosul mucenic Atanasie a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, „pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc”. Împreună cu el şi-au aflat sfârşitul mucenicesc şi alţi trei tovarăşi ai săi: Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu. De asemenea, alţi nouăsprezece creştini ortodocşi au fost bătuţi cu vergi, mulţi dintre ei murind sub lovituri. Capetele sfinţilor martirizaţi au fost ridicate în pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost aşezate la răscruci de drumuri. În astfel de chinuri s-a săvârşit vrednicul de pomenire Sfântul Martir Atanasie, vărsându-şi sângele pentru credinţa strămoşească şi pentru drepturile fraţilor săi români din Transilvania. De atunci şi până astăzi, cinstirea nevoinţelor lui şi a celor pătimitori împreună cu el se face neîntrerupt în sufletele ortodocşilor năsăudeni. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin! 

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/noiembrie/Proloage12Nov.shtml http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=28&p2000_imageid=1230 http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie12.htm

http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfantul-cuvios-nil-pustnicul

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4