Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

joi, 16 martie 2017

Proloagele din 16 martie

Luna martie în 16 zile: Pomenirea Sfântului Hristodul din Patmos(1020-1093)  
Sfântul Hristodul - Christodulos - este ctitorul Mănăstirii Sfântul Ioan Teologul din insula Patmos. Cuviosul Hristodul este recunoscut drept mare făcător-de-minuni, mulțime de pelerini venind, cu credință și dragoste, la Sfintele lui Moaște. Sfântul Hristodul cel din Patmos este prăznuit de două ori pe an: pe 16 martie, când Sfântul a adormit în Domnul și pe 21 octombrie, când au fost descoperite Sfintele lui Moaște. 
          Sfântul Hristodul s-a născut în anul 1020, în Bitinia, în regiunea Niceea, în familia unor creștini evlavioși. Părinții săi, Teodor și Ana, i-au dat la Botez numele de Ioan. Fiind râvnitor de viață monahală, tânărul Ioan a îmbrăcat schima călugărească foarte repede, el primind numele de Christodulos (însemnând "robul lui Hristos"), într-o mânăstire de pe Muntele Olimp, în Bitinia. 
Sfantul Hristodul - Manastirea Sfantul Ioan Teologul
 După o vreme, sfântul a mers în Țara Sfântă, pustnicind în pustia locului. Din pricina atacurilor sarazinilor asupra călugărilor de prin pustie, s-a întors în Asia Mică, așezându-se pe Muntele Misia. Aici, s-a întărit în mari nevoințe și virtuți, în cele din urmă, dându-i-se cinstea de arhimandrit.  Sfântul Hristodul a viețuit în mai multe mânăstiri, până ce Domnul l-a învrednicit să ajungă pe pământul sfânt al insulei Patmos, unde Sfântul Ioan Teologul a fost exilat și unde el a scris Apocalipsa. Ajutat material de către împăratul Alexie I Comneanul (1081-1118), sfântul a zidit mănăstirea din insula Patmos, a cărei biserică el a închinat-o Sfântului Ioan. 
Capela Sfantului Hristodul - Manastirea Sfantul Ioan Teologul - insula Patmos
 Clădirile mănăstirii s-au păstrat până astăzi, cu toate că arabii musulmani au atacat de mai multe ori insula Patmos. În vremea unui asemenea atac, sfântul Hristodul s-a refugiat în insula Evia, în regiunea Epir, împreună cu ucenicii săi. După ce întemeiază o mânăstire și în acest loc, trece la cele veșnice în ziua de 16 martie 1093. După ceva vreme, ucenicii săi s-au întors în Mănăstirea din Patmos, luând cu ei și Moaștele Sfântului Hristodul. Moaștele sale, așezate într-o raclă mare, de argint, se găsesc în Capela Sfântul Hristodul, una dintre capelele mănăstirii din Patmos, aflată în partea de sud-vest a bisericii. Trupul Sfântului Hristodul este neputrezit și frumos mirositor, lângă acesta săvârșindu-se nenumărate minuni, trupești și sufletești. 
Manastirea Sfantul Ioan Teologul - insula Patmos 
 Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul este o mânăstire fortificată din insula Patmos. Aceasta a fost întemeiată de către Sfântul Cuvios Hristodul, în anul 1088. Mănăstirii i-a fost închinată întreaga insulă Patmos, printr-un hrisobul semnat de către împăratul bizantin Alexie I Comneanul. Mănăstirea se află sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, fiind un Exarhat patriarhal. 
 
 
Pomenirea Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul (+287).
         Patria Sfântului Sabin a fost Egiptul și cetatea Ermopolis și era bărbat slăvit, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăției lui Diocletian (284-305), tulburându-se tot Egiptul, din pricina prigonirii celei cumplite ce se pornise, mulți creștini fiind prinși, chinuițși uciși, Sabin și-a lăsat casa, averea și prietenii și, ieșind pe ascuns din cetatea sa, s-a adăpostit într-un sat îndepărtat, în care erau ascunșși alți creștini. Și, acolo, neștiut, într-o casă mică și sărăcăcioasă, petrecea în post și rugăciune, ziua și noaptea. Dar, slujitorii de idoli îl căutau neîncetat pe Sabin, cel de bun neam, din Ermopolis, ca să-l prindă spre chinuire și negăsindu-l, erau mâhniți de multă vreme. S-a găsit însă un vânzător care, ca și Iuda s-a dus la slujitorii de idoli și a zis: "Ce-mi dați, ca să vă arăt unde este Sabin, pe care îl căutați ?" Iar ei i-au dat doi galbeni. Au mers, apoi, după dânsul, până în satul acela și, văzând casa, au înconjurat-o și au bătut în ușă. Și erau cu Sfântul Sabin, în casa aceea, șase creștini care, crezând că a venit la dânșii cineva din frații credincioși, pentru vreo trebuință, au deschis ușa. Deci, slujitorii de idoli, intrând înlăuntru, cu mare ură, i-au prins și i-au legat pe toți, însă pe Sfântul Sabin l-au legat deosebit, cu lanțuri mai grele și l-au dus la dregătorul locului aceluia, care se numea Avian. Și, dus fiind la păgâneasca judecată și, silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Hristos. Drept aceea, l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l și cu foc arzându-l, iar, mai pe urmă, l-au înecat într-un râu. Și așa s-a sfârșit nevoința muceniciei și la Hristos s-a dus, ca să-și ia cununa biruinței. Asemenea și ceilalțșase creștini, prinși împreună cu dânsul, chinuiți fiind, și-au dat duhul câștigând aceeași slavă, de la Hristos, în ceruri. 
Întru această zi, cuvânt de învățătură 
al Sfântului Efrem Sirul pentru bogați.
Auziți, bogaților și luați aminte, ascultați cei ce țineți case, să nu vă mândriți întru averea voastră cea stricăcioasă, lăudându-vă. Că numai Dumnezeu este bogat, El care are bogăție nestricăcioasă și din destul și dă tuturor, celor ce cer. Iar ființa bogăției noastre este praful. Și, până ce este liniște, vă veseliți cu ea și o stăpânițși vin la voi mici și mari, slăvițși fără slavă, bogațși săraci, aducându-vă vouă cinste și daruri și la picioare căzându-vă; și, de aceea, bine este să mulțumiți lui Dumnezeu. Dar să vă păziți, ca nu cumva, bogăția să fie adunată cu păcat, cum ar fi de pildă, să iei mită de la vreunul care ar voi a birui pe vreun potrivnic al său și tu, atunci, cu nedreptate, să osândești pe omul cel făcut după chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos și-a vărsat sângele. Destul să-ți fie ție și casei tale ceea ce ți se cuvine, cu dreptate, iar nu într-ascuns. Iar de vei lua pe deasupra, atunci, iei ca o băutură tulbure și să cunoști că ești bolnav cu sufletul. Păzește-te cu înțelepciune și-ți curăță sufletul tău cu frica lui Dumnezeu. Să nu aduni lucruri spurcate și nedrepte în viața aceasta, fiindcă averea aceea naște în sufletul tău boală netămăduită. Deci, precum mai înainte ți-am zis, strecoară-ți toate, ca să nu fie în casa ta nedreptate, nici spurcăciune, ci toate curate și drepte. Toate, ca și printr-o strecurătoare să le strecori și să le speli, cu dreptate și cu vrednicie, ca să fie curate și nespurcate de-a pururea, ca o apă curgătoare. Zis-a înțeleptul că se cade să ne spălam și să ne curățim sufletul nostru de rușinea și de însăși spurcăciunea lui, adică, să-l păzim de bogăția cea nedreaptă. Să primești și să aduci în casa ta pe cel străin și pe cel sărac și să-i hrănești și să-i încălzești, iar Dumnezeu îți va răsplăti ție însutit, pentru că El însuși a făgăduit așși nemincinos este.  
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, 
că pe cel, pe care îl iubește Domnul, îl și ceartă.
       De vei vedea pe vreun om nedrept și rău, întru îndestulare petrecând și întru sănătate, să nu te minunezi de el, pentru că a făcut și el puțin bine, înaintea lui Dumnezeu și, pentru aceasta, își ia plata sa aici, iar acolo, va auzi, ca și bogatul: "Tu ți-ai luat cele bune în viața ta, pentru acel bine făcut de tine". Iar de vei vedea pe acela ce în dreptate viețuiește, suferind chiar multe primejdii și necazuri, să-l fericeşti pe el, și, ca el, să râvnești a fi, pentru că, aici unul ca acela, se curățește de păcate, iar, acolo, la multă bucurie merge, că, pe cel pe care îl iubește Dumnezeu, îl și ceartă. Pentru ce te tulburi, omule, văzând pe sfinți, în viață, cu necazuri ? Că aceia ce rabdă aici necazurile, aceia, întru Cereasca Împărăție, se vor sălășlui, cu bucurie. Iar, pentru cei ce sunt răi, lacomi, tâlhari, răpitori, clevetitori și întru îndestulare petrec, pentru unii ca aceia, veşnicile osânde în foc li se gătesc; precum și bogatul acela, care în văpaie fiind, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: "Tu, fiule, ți-ai luat cele bune în viața ta, iar Lazăr, pe cele rele: și pentru aceea, el, aici se mângâie, iar tu te chinuiești, în văpaie arzându-te". Ascultați, însă, ce fel de bine a luat bogatul: bogăție, sănătate, hrană, băuturi multe, vin scump, stăpânire, slavă și cinste de la toți. Dar Lazăr, oare nu a greșit și el ceva ? Cu adevărat, avea și el puține greșeli. Așadar, când bogatul și-a luat cele bune în viață, pentru puținul bine pe care l-a făcut și Lazăr asemenea și-a luat cele rele, pentru puținele lui greșeli; de aceea, acum, se desfată, iar bogatul se chinuiește. Drept aceea, fraților, de veți vedea pe vreun drept suferind, aici, boli și primejdii, să-l fericiți pe unul ca acela, pentru că aici, de păcate slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu. Și, chiar de i se vor și îndelunga lui primejdiile, încă, mai mult, i se va înmulți lui răsplata dreptății. Că și dreptul Iov, care fără prihană a păzit poruncile lui Dumnezeu, câte chinuri n-a luat în trupul lui, aici ! Și pentru ce altceva pătimea, fără numai ca, acolo, mai mare cinste să primească ? Iar la alții, răi fiind, chiar dacă numai în sănătate ar petrece și nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca aceștia, fraților și la slava lor de oameni păcătoși, nimeni să nu râvnească, ci mai mult, să plângă pentru dânșii, că sabia judecății se gătește asupra lor. Drept aceea, nu cela ce începe bine și face rău pe urmă este drept, ci, de va avea cineva sfârșit bun, acela este drept. Că unii greșesc la arătare, iar în taină mult se pocăiesc și nouă ni se pare că sunt păcătoși, iar, la Dumnezeu, se află drepți. Pentru aceea, nu se cade a osândi pe nimeni. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea şi-n vecii vecilor Amin !
Sursa:

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4