Luna februarie în 12 zile: pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari (+381).
Acesta a fost de neam din Armenia și se trăgea din părinți creștini, fiind desăvârșit în bunătate și foarte iubitor de învățătură. Pentru credința lui curată și înțelepciunea sa, pentru dragostea lui înfocată ce avea către Dumnezeu și către aproapele, pentru blândețea și evlavia sa, silit a fost să fie hirotonit episcop în Sevastia Armeniei. Nu după multă vreme, însă, a fost mutat ca episcop în Veria, din Siria. A viețuit din vremea lui Constanţiu (350-361) împăratul, fiul marelui Constantin, până la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), în timpul luptelor celor mari ale Bisericii, împotriva uneltirilor ariene, în tot răsăritul creștin. Dar cu deosebire, Biserica din Antiohia era într-o stare de plâns. De la surghiunul Sfântului Eustatie (331), Antiohia nu avusese parte decât de episcopi arieni. Și acum, prin mutarea lui Eudoxie, tot arian și el, de la Antiohia la Constantinopol, arhiepiscopia Antiohiei rămăsese fără păstor. Pentru faima ce-și făcuse, toți s-au învoit și au ales pe Sfântul Meletie. Și a fost înscăunat cu mare cinste, bucurându-se de multă dragoste în poporul dreptcredincios. Lupta lui pentru întărirea credinței ortodoxe, împotriva arienilor, a aprins însă mânia acestora împotriva Sfântului și, uneltind pe lângă împăratul Constanţiu, au izbutit, la numai o lună de la înscăunare, să surghiunească pe episcop în Armenia, alegând, pe un arian, arhiepiscop, în locul lui. Venind la împărăție Iulian Apostatul și episcopii ortodocși întorcându-se la locurile lor, a venit și Meletie la scaunul său din Antiohia. El a găsit turma sa dezbinată, mulți ortodocși nevoind să-l mai recunoască pe păstor. Pe deasupra, tot acum, împăratul Iulian a început lupta contra creștinilor, pentru reînvierea păgânismului. Și Meletie a fost surghiunit a doua oară. Venind la împărăție dreptcredinciosul împărat Iovian (363-364), Sfântul Meletie s-a întors și a adunat un sinod cu episcopii săi, hotărând drumul pe care să-l urmeze Biserica. Murind, după numai opt luni de domnie, Iovian, i-a urmat Valens, împărat arian, care, căutând să-l atragă pe Sfântul Meletie de partea sa și neizbutind, l-a surghiunit a treia oară. Dar când a fost să-l scoată din cetate, Sfântul, în marea sa bunătate, a trebuit să apere pe cei care-l surghiuneau, de mânia poporului înfuriat, care-și iubea peste măsură păstorul. Nu s-a întors decât în anul 378, sub domnia împăratului ortodox Graţian(375-383), când, Sfântul s-a străduit să întărească dreapta orânduire ortodoxă, osândind, într-un sinod din anul 379, toate învățăturile greșite ale vremii sale. În zilele dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Mare, Sfântul Meletie a luat parte, încununându-și viața, și la cel de al doilea Sinod ecumenic, ținut în anul 381, la Constantinopol, conducând cu multă înțelepciune lucrările acestui Sinod. Spre jalea tuturor care-l cunoscuseră și prețuiau înalta lui înțelepciune, el s-a mutat la Domnul, la adânci bătrâneți, în Constantinopol, chiar în timpul lucrărilor Sinodului, și a fost numărat cu Sfinții, pentru întreitele lui surghiuniri și pentru luptele și suferințele lui în slujba dreptei credințe. Pe acest fericit, dumnezeiescul Gură de Aur și Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu cuvinte de laudă. Murind în pământ străin, la Constantinopol, sfintele lui moaște au fost aduse la Antiohia și așezate în Biserica Sfântului Vavila.
Întrebare: Cum este hulit Dumnezeu; și ce cere Cela ce are toată cinstea și stăpânirea și este dătător a toată sfințenia?
Răspuns: Zice Dumnezeu, prin Proorocul: "Vai de cel prin care Numele Meu este hulit între neamuri"! Deci, îngrozirea aceasta se potrivește la cei ce necinstesc chipul lui Dumnezeu. După chipul Lui, Dumnezeu ne-a făcut pe noi și după asemănare; și dator este tot creștinul să se păzească pe sine și să se ferească și să cinstească întru sine chipul lui Dumnezeu și să-l sfințească prin lucrurile cele bune, ca să poată zice: "Sfințească-Se întru mine numele Tău, Doamne". Să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru, Cel din ceruri. Vedeți cum este slăvit Dumnezeu, prin lucrurile cele bune? Și, precum prin lucrurile cele bune este slăvit, așa prin faptele cele rele este hulit și este necinstit. Că cei necredincioși și neamurile, văzând pe creștini, că și ei petrec ca păgânii și ca cei necredincioși, în chefuri și în beții, nu zic numai că cei credincioși, creștinii, calcă Legea și poruncile lui Hristos, ci încă și hulesc, spunând că, precum le-a dat și poruncit lor Hristos, așa și păzesc, ca și când ei nu pot să calce cuvântul și porunca Dascălului lor, ca și când așa socotesc că este învățătura și taina lui Hristos. Și așa este hulit numele lui Dumnezeu prin noi. Și de aceea se împlinește și la noi cuvântul cel scris: "Vai, de acela prin care este hulit numele Meu între neamuri"! Însă noi, frații mei, lăsând acestea celor ce le iubesc, prin lucrurile cele bune să sfințim Numele lui Dumnezeu, Căruia Se cuvine toată slava în vecii vecilor !
Întrebare: Ce înseamnă ceea ce zice Apostolul: "Prin călcarea Legii, necinstesc oamenii pe Dumnezeu?"
Răspuns: Precum, dacă cel ce primește scrisorile împăratului le citește și le va primi cu toată osârdia și frica și sârguința și le va cinsti și le va săruta și degrabă va face cele poruncite, acestea, la împăratul, cu cinste se socotesc, iar, dacă va lepăda și va defăima scrisorile și pe aducătorul de scrisori îl va ocărî şi îl va necinsti, la împăratul se urcă ocara, așa și cei ce calcă și defaimă scrisorile marelui Împărat, adică preacurată Evanghelia Lui, prin călcarea ei, pe Hristos, Cel ce a poruncit-o, Îl necinstesc. Așa și la iudei se cuvine a socoti. Că, după ce au primit ei Scripturile cele cu degetul lui Dumnezeu scrise, pe aducătorii de scrisori, i-au ocărât și i-au bătut și cu pietre i-au împroșcat și i-au omorât și, așa, au călcat Legea lui Dumnezeu, ceea ce zice: "Pe cel drept și pe cel nevinovat nu îl vei ucide". Iar, pe Începătorul vieții, cel sfânt și drept, L-au ocărât și L-au pălmuit și au scuipat pe fața Lui cea sfântă și preacurată și înfricoșată, de care se cutremură cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt într-însele. Pentru aceea și zicea, către dânșii, Mântuitorul: "Eu cinstesc pe Tatăl și voi nu Mă cinstiți pe Mine" (Ioan 8, 49), iar, mai pe urmă, L-au și ucis. Ați auzit, deci, fiilor, cum prin călcarea Legii, este necinstit Dumnezeu? Așadar și cei ce se numesc creștini și fără de păzire viețuiesc, prin călcarea Evangheliei, Îl necinstesc pe Dumnezeu, cele potrivnice Tainei Stăpânului lucrând și poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, bârfeli socotindu-le și de la adevăr întorcându-și auzul și către basme abătându-se și luând aminte. După cum și Apostolul mai înainte a propovăduit: "Că va veni o vreme, când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă" (II Timotei 4,3). Și, iată, cuvântul s-a împlinit. Că cine primește acum dumnezeieștile Scripturi? Cine ia aminte la poruncile lui Hristos? Cine este înțelept și va păzi acestea? Cine va dovedi că nu suntem călcători de Lege? Mulți sunt înțelepți, după trup. Mulți, de bun neam. Mulți, știutori și cărturari, legiuitori și împărați, dregători și bogați, săraci și robi, slobozi și dascăli, monahi, feciorelnici și căsătoriți. Cine, dintre aceștia toți poate să dovedească sau să arate că se cade creștinului a trăi după poftele firii pământești? Că faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: desfrânarea, destrăbălarea, vrăjitoria, cearta, invidia, dezbinările, bețiile, uciderile sau cele asemenea. Cine va dovedi că acestea sunt ale creștinilor? Care Evanghelie? Care carte a Apostolilor? Care Prooroc? Că, iată, de la marginile lumii, până la marginile ei, dumnezeiasca Scriptură se citește în biserici și nicăieri nu stă scris că se cade creștinilor să facă acestea. Ci, cel ce s-a rătăcit în calea sa și s-a abătut, este călcător de Lege, iar prin călcarea Legii, Îl necinstește pe Dumnezeu. Iată, ați auzit cum se necinstește Dumnezeu. Deci, încetează creștine, a călca Legea și a necinsti pe Dumnezeu. Încetează să trăiești după obiceiurile păgânilor, pentru ca, după ce te vei duce dincolo, să nu afli strâmtorare și necinste. Voiești să auzi cum a poruncit Stăpânul să umble și să salte creștinul? Ascultă: "Fericiți cei ce plâng, fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează". Acesta este întâiul praznic al creștinilor. Și iarăși: "Nevoiți-vă a intra pe calea ce strâmtă". Și iarăși: "Amin zic vouă, că veți plânge și vă veți tângui, iară lumea se va bucura, iar voi vă veți întrista". Și iarăși zice: "Să nu vă înălțați, că acestea toate neamurile păgânilor le fac, deci să nu vă asemănați lor". Voiești să auzi și faptele și săltările Proorocului David? Iată ce zice: "Plângând și închinându-mă, umblam și am acoperit cu post sufletul meu și cu sac m-am îmbrăcat și s-au făcut mie lacrimile mele, pâine, ziua și noaptea. Și cenușa ca pâinea am mâncat. Și băutura mea cu plângerea am amestecat-o". Și iarăși zice: "Spăla-voi în toate nopțile patul meu și așternutul meu cu lacrimile mele îl voi uda". Și iarăși: "Ochii mei totdeauna către Domnul". Și iarăși: "De la toată calea cea rea am oprit picioarele mele". Ai auzit cum a dănțuit David? Așadar și tu, creștine, dănțuiește. Voiești să auzi și praznicele și odihna și desfătarea fericitului Pavel? Veniți să auzim, fraților, cum ne îndeamnă pe noi și ne roagă, zicând: "Următori mie faceți-vă, fraților", căci pe mulți aud zicând: Eu pe Apostol îl ascult și, cum a învățat el, așa fac. Vezi ce zici, să nu minți. Că, de vei grăi adevărul, fericit vei fi și în veacul de acum și în cel ce va să fie. Însă, eu mă tem, ca nu cumva să te afli mincinos, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor și toți s-au abătut. Urmează pe Pavel, creștine, cela ce zici că, toate câte spune Apostolul, le primești și le faci. Că cei care sunt următori lui Pavel, se vor pleca lui, precum zice cuvântătorul de Dumnezeu, Ioan: "Noi de la Dumnezeu suntem. Cela ce cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă pe noi. Care nu este de la Dumnezeu, nu ne ascultă pe noi". Veniți dar, următorii lui Pavel și următorii lui Hristos, să auzim ce strigă Pavel că, iată ne îndeamnă, zicând: "Următori Mie faceți-vă, fraților, precum și eu lui Hristos". Spune, fericite Pavele, în ce chip poate cineva să se facă următor ție? Pune, aici, de față, învățătura ta. Căci toți cunoaștem că tu fericit ești și împărăţeşti cu Hristos, în vecii cei nesfârșiți. Spune-ne nouă, cum te-ai nevoit și te-ai învrednicit slavei aceleia? Spune-ne nouă, ca și noi să urmăm ție, ca să ne învrednicim împreună cu tine, veșnicelor bunătăți. De ai dănțuit, să dănțuim și noi, de ai plâns, să plângem și noi, de ai postit, să postim și noi. Pe toate ale credinței, câte ai lucrat, spune-ne, și le vom face. Spune-ne nouă, Pavele, cum se cade să petreacă creștinii. Răspunde Pavel și zice: "Mărturisesc întru Domnul să nu mai umblați voi, precum celelalte neamuri umblă, în deșertăciunea minților, întunecați cu mintea fiind, înstrăinați de slava lui Dumnezeu. Lepădând minciuna, grăiți adevărul. Soarele să nu apună în mânia voastră, nici să nu dați loc diavolului. Cela ce fură, să nu mai fure. Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră". Auziți pe Pavel strigând: "Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci numai cuvântul cel bun, spre zidire". Toată amărăciunea și mânia și iuțimea și strigarea și defăimarea să se ridice de la voi, împreună cu toată răutatea. Spune, Pavele și cele mai mari. "Faceți-vă," zice Pavel, "ca niște fii iubiți ai lui Dumnezeu. Auziți și cutremurați-vă, cei ce voiți a fi creștini și depărtați-vă de la cele păgânești. Faceți-vă următori ai lui Dumnezeu." Iarăși, Pavel spune cu tărie: "Iar desfrânarea și toată necurăția sau lăcomia nici să se numească între voi. Nu vă îmbătați de vin, întru care este desfrânarea. Următori mie faceți-vă. Vedeți să nu răsplătiți cu rău cuiva, pentru rău. Dojeniți pe cei fără de rânduială. Mângâiați pe cei deznădăjduiți. Sprijiniți pe cei slabi. Fiți îndelung răbdători către toți. Următori mie faceți-vă. Totdeauna vă bucurați, neîncetat vă rugați. Să lepădăm păgânătatea și poftele cele lumești. Următori mie faceți-vă, fraților. Iubirea de străini să nu o uitați. Cu iubire de frați unii pe alții iubiți-vă, cu nădejdea bucurându-vă, întru necazuri răbdând, întru rugăciune zăbovind". Următori mie faceți-vă, adică următori fericitului Pavel. Ca împreună cu Hristos să împărățiți în vecii nemărginiți. Unde sunt cei ce zic, toate câte le zice Pavel, le facem ? Și cine este mai fericit decât tine, dacă vei grăi adevărul? Însă, vezi, să nu te afli mânios, zicând și nu făcând. Că, iată, iarăși te îndeamnă pe tine Pavel: "Următori mie faceți-vă". Întru tot lucrul alcătuiți-vă pe voi ca niște slujitori ai lui Dumnezeu; întru răbdare multă, întru necazuri, întru nevoi, întru strâmtorări, în bătăi, în temnițe, în osteneală, în privegheri, în posturi, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu. Următori mie faceți-vă, fraților. Cine este atât de viteaz, ca lui Pavel să-i urmeze și să se facă vas de alegere? Deci, de voiești, creștine, să urmezi lui Petru și lui Pavel și lui Ioan, păzește cuvintele lor. Păzește învățătura lor, urmează nevoința lor. Să nu iubești lumea, nici cele din lume. Să nu rămâi numai la veacul acesta. Să nu dormi mult. Nici numai în cele de desfătare să te îndeletniceşti. Urmează lui Pavel. Că iarăși voi zice: "Învață-te creștine, cum se veselea Pavel, cum se desfăta, cum serba și prăznuia el în lumea aceasta. Și urmează-l, nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. Spune, Sfinte Pavele, povestește-ne nouă cum te-ai desfătat și cum te-ai veselit în lumea aceasta ?" Răspunde Pavel: "Desfătarea mea aceasta este: Trei ani, noaptea și ziua, nu am încetat cu lacrimi, sfătuind pe fiecare. Acesta este praznicul meu. Întru osteneli, mai mult, în bătăi, în temniță, pe moarte de multe ori, de la iudei, de cinci ori câte patruzeci de lovituri, fără una am luat, de trei ori cu toiege am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroșcat, de trei ori corabia cu mine s-a spart, o noapte și o zi întru adânc am petrecut, în călătorii de multe ori, în primejdie de râuri, și de la neamuri și de la tâlhari, cu primejdie în pustie și în mare, în osteneală și în trudă, în privegheri, de multe ori, în frig și în golătate". Acestea sunt desfătările lui Pavel. Următori mie faceți-vă, fraților, precum și eu lui Hristos. Argintul sau aurul sau îmbrăcămintea nimănui nu am poftit. Toate am arătat vouă. Următori mie faceți-vă. Că eu, nu numai a fi legat, ci și a muri, pentru numele Domnului Iisus, sunt gata. Către țintă gonesc, la darul chemării celei de sus a lui Dumnezeu. Așa alerg, nu ca și cum aș bate văzduhul, ci îmi trudesc trupul meu și îl robesc. Că tot cela ce se nevoiește, de toate se înfrânează. Așa alergați fraților, ca să ajungeți. Urmați Sfinților și așa alergați, ca împreună cu dânșii să vă încununați și împreună să împărățiți. Deci, încetează creștine, cu lucrurile cele păgânești și elinești, ca nu prin călcarea Legii să necinstești pe Dumnezeu, ca să nu-ți îngrămădeşti asupră-ți urgie, în ziua urgiei și a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bunăvestirea mea. Când și îngerii, cu cutremur, vor sta înainte. Unde nu numai pentru fapte, ci și pentru gând și cuvânt deșert vom fi osândiți. Să gândim fraților, că omul este ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, așa va înflori. O clipă de vreme și toate vor înceta. Pentru ce, în deșert, te tulburi, o, omule? O noapte și se va veșteji carnea ta și picioarele tale vor înceta să meargă, ochii tăi se vor topi și limba ta se va liniști și glasul tău va lipsi și suspinul tău se va înmulți și lacrimile tale vor curge și nimeni nu va putea să-ți ajute. Și toți lăsându-te, se va duce fiecare întru ale sale, și nimeni nu va sta lângă tine. Iar îngerul cel nemilostiv, departe stând, va aștepta porunca Stăpânului, ca, răpind ticălosul tău suflet, să-l ducă în locul cel gătit lui, ca să secere ceea ce a semănat, unde lucrează și prisosește plângerea și tânguirea și suspinul, necazul și strâmtorarea, scrâșnirea dinților și durerea. Acolo se vor topi ochii bețivilor. Acolo vor plânge și cu dinții vor scrâșni desfrânații și preadesfrânaţii, furii, vrăjitorii, otrăvitorii, fermecătorii, descântătorii, toți cei care pe calea cea largă au umblat. Și, vai lor, că acolo nu-i loc de desfătare pentru ei, după cum zice Domnul: "Vai, celor ce râdeți acum, că veți plânge". Arătat este că acolo nu este cu putință, fraților, ca uneori creștin să fii, iar alteori păgân să te facă cineva. Că, venind, Domnul a surpat toate cele ale diavolului și, din mâinile lui, izbăvindu-ne pe noi, zice: "Eu sunt Păstorul cel bun, veniți după Mine toți. Eu sunt viața, Eu sunt lumina lumii, veniți toți către Mine. Lepădați-vă de satana, aruncați de la voi învățăturile lui, dezbrăcați-vă de omul cel vechi și de toate faptele lui și întru cel nou îmbrăcați-vă. Cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi. Veniți către Mine toți. Legea prin Moise s-a dat, Darul și Adevărul prin Mine, Iisus Hristos s-a făcut. Câți după Legea veche vă îndreptați, ați căzut din dar. Veniți către Mine toți, că pe cel ce vine la Mine, nu îl voi scoate afară". O, nemăsurata bunătate a lui Dumnezeu, care pe toți îi cheamă, căci El voiește ca toți să se mântuiască. Slavă iubirii lui de oameni! Să nu ne mai îndreptăm numai după Lege. Că Hristos ne-a răscumpărat pe noi din blestemul Legii. Lui Se cuvine slava în veci. Amin.
Întrebare: Care păcat este mai greu, afară de păcatul ereziei?
Răspuns: Precum, dintre toate faptele bune, mai înaltă este iubirea, așa și, decât toate păcatele, mai greu este a urî pe fratele tău. Că cela ce urăște pe fratele său este ucigaș de oameni, după cum a zis Apostolul. Cel ce urăște pe fratele său, pe Iisus, Însuși Dumnezeu, Îl urăște. Cela ce urăște pe fratele său, întru întuneric este și întru întuneric umblă și nu știe unde merge, că întunericul i-a orbit ochii lui. Vezi de câte rele este pricinuitoare ura? Iar iubirea acoperă mulțime de păcate. Invidia cu anevoie de vindecat este. Păcat de moarte săvârșește tot cel fără de căință. Însă stricătorii de parte bărbătească, vrăjitorii, otrăvitorii, fermecătorii, cei ce opresc plata lucrătorilor și cei ce urăsc pe frați, în focul cel mai cumplit al ucigașului s-au osândit. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu