Proloagele din 8 februarie

Luna februarie în 8 zile: pomenirea Sfântului, 
slăvitului marelui Mucenic Teodor Stratilat (+320).

       Acesta a trăit pe vremea împăratului Licinius(308-321), trăgându-se cu neamul din Evhaita. Şi, fiind un general viteaz - numele de Stratilat arăta că era un mare conducător de oaste - împăratul îi încredinţase cârmuirea cetăţii Heracleea, lângă Marea Neagră. Şi întrecea Sfântul pe mulţi, cu podoaba sufletului, cu frumuseţea trupului şi cu puterea cuvântului şi mulţi căutau să-l aibă prieten. Până şi Licinius împăratul dorea să-l întâlnească, măcar că auzise că era creştin. Auzind însă că acest dregător al său, nu numai că s-a îndepărtat de cinstirea zeilor, dar se ostenea şi cu propovăduirea credinţei în Hristos, şi îndeamna, pe toţi, să se lepede de închinarea idolilor, împăratul hotărî să-l cerceteze el însuşi şi, de nu se va întoarce, cu înfricoşătoare moarte să-l piardă. A mers, deci, în Heracleea împăratul şi, la cererea Sfântului Teodor, i-a dat acestuia îngăduinţă să ia idolii de aur acasă la el, spre a-i cinsti, după datină. Dar, ducându-i acasă, Sfântul a sfărâmat idolii în bucăţi şi i-a împărţit la săraci. Iar dacă s-a făcut ziuă, Maxenţiu sutaşul a spus împăratului, că a văzut capul de aur al zeiţei celei mari, Artemida, zeiţa care fusese dată în ajun Sfântului Teodor, şi că acum era purtat de un sărac. Şi acesta, fiind întrebat, a mărturisit că, de la Teodor Stratilat l-a primit. Şi împăratul, auzind, de o faptă ca aceasta, a rămas mut de mânie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfântul a fost prins şi adus înaintea sa. Şi, mărturisind el că toate cele spuse de sutaş sunt adevărate, Sfântul a fost osândit la chinuri grele. Şi a îndurat Sfântul Teodor, cu credinţă şi cu bărbăţie, toate chinurile; şi pătimind, neîncetat propovăduia credinţa în Hristos. Deci, împăratul, văzând că nu poate să-l întoarcă la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit să i se taie capul şi, astfel, s-a săvârşit în ziua de 8 februarie. Iar sfintele lui moaşte au fost îngropate în cetatea de naştere, Evhaita, care mai apoi s-a numit Theodoropol, în cinstea Sfântului. Peste multă vreme, în anul 1260, ele au fost duse la Veneţia, unde se află şi astăzi. Tot în Veneţia se află şi o statuie a Sfântului Teodor, aşezată pe un stâlp, din vestita piaţă a Sfântului Marcu.

Întru această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Zaharia.

         Numele Zaharia însemnează "pomenirea lui Dumnezeu”, iar Proorocul Zaharia era din neamul lui Israel, din tribul lui Levi, fiu al lui Varahia şi s-a născut în robie. Nu-i unul şi acelaşi om cu Zaharia Proorocul-mucenic, de care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelie(Matei 23, 35). El era preot când a venit din Babilon, în Ţara sfântă şi a propovăduit, împreună cu Proorocul Agheu, îmbărbătând poporul la zidirea templului, pe vremea lui Darius I (520 i.Hr.) şi a lui Zorobabel, la şaptesprezece ani de la întreruperea lucrărilor. Cu acest gând de îmbărbătare a poporului, a folosit Proorocul, în cuvântul său, amintiri din trecut, fapte din vremea sa şi povestiri din viitor. El a proorocit, astfel, că Ierusalimul şi templul vor fi clădite din nou şi se vor umple de binecuvântări cereşti; că Zorobabel, chemat să zidească templul, este o preînchipuire a lui Mesia, cel aşteptat să vie; că Dumnezeu se va împăca cu Israel, numai dacă acest popor va păzi dreptatea, primind un duh de milă şi de rugăciune, iar neamurile păgâne vor fi pedepsite şi se vor întoarce la Dumnezeu, Care va fi singurul Dumnezeu peste tot pământul; că Mesia va intra în Ierusalim biruitor şi smerit, pentru o veşnică domnie de pace, iar fericirea adusă de El va începe de la Ierusalim. Cartea lui este cea mai lungă din scrierile proorocilor mici. Deci, proorocind el, încă, şi multe altele, a adormit în Domnul cu pace, la adânci bătrâneţi.

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre întoarcerea 
la credinţă a unui pustnic eretic de către patriarhul Efrem.

           Antiohia, fiind dărâmată cu totul, Justin împăratul a trimis pe dregătorul Efrem ca să o facă la loc. Şi, acest Efrem a fost un om cu viaţă sfântă şi, mai târziu, a fost hirotonit patriarh al Antiohiei, după proorocirea episcopului Pavel zidarul. Şi, era atunci, în acele părţi, un eretic din ceata lui Sever, care, în chipul Sfântului Simeon Stâlpnicul, petrecea pe un stâlp şi, de acolo, prin înşelătoarea sa sfinţenie, amăgea norodul, şi pe mulţi i-a tras la eresul său. Că mulţimea mai mult căuta la viaţă decât la Scriptură. Şi, patriarhul, văzând că turma lui piere, mâncată de acel eretic, a mers la dânsul şi l-a sfătuit să se unească cu Biserica, şi să asculte de Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a răspuns: "Eu de Sinod nu vreau să ştiu.” A răspuns Sfântul: „Deci, atunci, pe unul ca tine cum să te sfătuiesc, ca să nu pieri împreună cu poporul?” Iar stâlpnicul, vrând a înfricoşa pe patriarh, a zis: „Preasfintite patriarh, să aprindem un foc şi cine, dintre noi, nu va arde, acela are credinţa cea bună”.  Şi s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte şi i-a zis lui: „Fiule, ţie ţi se cuvine ca sfătuirea părintelui tău să o primeşti. Dar ceea ce voieşti tu întrece a mea smerenie. Însă, pentru a ta mântuire şi a poporului, nădăjduind la mila lui Dumnezeu, voi face şi aceasta.” Şi a poruncit să aţâţe focul şi când s-au aprins lemnele şi se înălţa para focului, a zis către stâlpnic: „Vino şi să intrăm în foc, precum însuţi ai judecat.” Iar el, înspăimântându-se de foc, nu voia să se pogoare. Dar patriarhul, dezbrăcând omoforul său, l-a aruncat pe el în foc, rugându-se lui Dumnezeu şi zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi în pântecele Născătoarei de Dumnezeu Te-ai întrupat, arată-ne nouă adevărul”. Şi trei ceasuri a fost omoforul în foc şi nu s-a vătămat nicicum, ci întreg a rămas. Şi, văzând aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever şi eresul lui şi, venindu-şi întru cunoştinţă, s-a unit cu soborniceasca Biserică. Şi din mâinile dumnezeiescului Efrem a primit preacuratele Taine şi a proslăvit pe Dumnezeu. Întru acest fel este biruinţa Bisericii noastre; că întăreşte cuvântul prin minuni şi nu învaţă numai cu cuvinte deşarte, încurcate şi goale. Dumnezeului nostru, slavă ! Amin. 

Sursa: http://www.ortodoxism.ro/proloagele/februarie/Proloage08Feb.shtml

http://www.e-icoane.ro/index.php?categoryid=41&p2000_sectionid=19&p2000_imageid=895http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie08.htm