Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

marți, 20 septembrie 2016

Proloagele din 20 septembrie

[2009.jpg]

Luna septembrie în 20 de zile: pomenirea Sfântului, Marelui Mucenic Eustatie, a Sfintei Teopista, soţia lui şi a celor doi fii ai lor: 
Agapie şi Teopist (+120)
 
 
Sfântul Marele Mucenic Eustatie
      
     Acest Sfânt şi Mare Mucenic Eustatie a fost un vestit căpitan de oşti, pe vremea împăratului Traian (98-117). În lume, el se numea Plachida, iar soţia sa Tatiana şi, când nu era plecat cu oastea, trăiau la Roma cu cei doi copii mici ai lor. Erau oameni bogaţi şi, măcar că erau păgâni cu credinţa, erau foarte milostivi spre săraci. Deci, fiind odată la o vânătoare cu mai mulţi prieteni, a dat peste o cireadă de cerbi. Urmărindu-i, a văzut cum din cireadă s-a despărţit un cerb mare şi frumos şi, începând el singur să gonească după acest cerb, pe când se apropia să-l ajungă, Plachida a văzut între coarnele cerbului cinstita Cruce a lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele şi pe dânsa chipul lui Hristos, şi a auzit un glas venind de la Cruce şi zicând: "Pentru ce mă goneşti Plachida? Eu sunt Hristos. Mergi la unul din preoţii Mei creştini şi el îţi va arată calea pe care s-o urmezi". Deci, s-au botezat, el şi toată familia lui, şi i s-a dat lui Plachida numele de Eustatie, soţiei sale numele de Teopista, iar celor doi fii ai săi, Agapie şi Teopist. Şi i-a învăţat pe ei preotul calea mântuirii, descoperindu-le lor şi ispitele şi încercările, sărăcia şi primejdiile ce aveau sa vină asupra lor. Şi-i îndemna pe ei să primească şi să rabde acele necazuri, acum, în viaţa aceasta. Iar el a zis: "Doamne, de nu se poate altfel să treacă acele ispite, dă-mi-le acum să le rabd, fără numai trimite-mi şi ajutorul Tău, ca să nu mă biruiască răutatea lor". Şi îndată, atâta război i-a dat lui ucigaşul de oameni, diavolul, cât şi-a pierdut şi averea, pe femeia sa a văzut-o luată în robie, pe fiii lui răpiţi de fiare sălbatice, iar pe sine ajuns la mare sărăcie şi înstrăinare. Şi a trăit, astfel, ca paznic la ţarinele oamenilor, cincisprezece ani, într-un sat din Egipt în sărăcie şi smerenie, ca Însuşi Domnul. În vremea aceea, purtând război cu alte popoare, romanii au fost înfrânţi. Împăratul Traian şi-a adus aminte de Plachida, viteazul căpitan, şi a pus să-l caute. Şi l-a aflat în satul unde era. Pe drumul spre Roma, a aflat, apoi, şi pe soţia şi pe copiii săi. Şi l-a chemat împăratul şi iarăşi, după biruinţă, şi-a luat cinstea cea dintâi. Deci, murind Traian şi venind la tron tiranul Adrian (117-138), Eustatie a avut din nou parte de suferinţă. Chemat să intre în templu, să aducă jertfă idolilor, cu toată familia, şi Eustatie nevrând a se supune, împăratul a poruncit ca Eustatie şi familia sa să fie daţi la fiare; dar sălbăticiunile nici nu se atingeau măcar de dânşii. Atunci, împăratul i-a osândit la moarte, prin arderea de vii, într-un bou de aramă, înroşit în foc. Şi aşa îşi primiră sfârşitul.





 
Întru aceastã zi, cuvânt despre un preot, pe care l-a oprit episcopul de a sluji

      Ne spunea nouă Filon, robul lui Hristos, că, de demult, pe vremea prigonirii creştinilor, un oarecare episcop a oprit pe un preot de la slujbă, dintr-o anumită pricină. Deci, s-a dus preotul acela în altă parte pentru nişte trebuinţe şi acolo l-au prins păgânii şi, mult chinuindu-l, nu s-a lepădat de Hristos şi i-au tăiat capul şi s-a făcut mucenic al lui Hristos. Iar, după puţină vreme, a încetat gonirea şi stăpânul cetăţii aceleia, văzând minunile Sfântului Mucenic, i-a zidit o biserică şi, luând moaştele lui, le-a aşezat în raclă şi le-a pus pe ele înăuntru, în altarul bisericii. Deci a chemat tot poporul şi pe episcop, vrând să facă sfinţirea bisericii. Şi, în vremea când preotul vroia să facă începutul slujbei de seară, s-a mişcat racla şi a ieşit afară din biserică, nedusă de nimeni şi o frică şi o mirare i-a cuprins pe toţi cei ce erau în biserică. Iar poporul a adus funii şi a tras racla în biserică, la locul ei. Apoi, a doua oară, când episcopul a dat pace, iarăşi racla a ieşit îndată din biserică. Iar domnul acela, văzând aceasta, s-a temut şi a început, smerindu-se foarte, a se plânge către Dumnezeu, zicând: "Pentru păcatele mele, nu voieşte Sfântul să locuiască în biserică". Asemenea şi tot poporul plângea, tânguindu-se, privind la această minune. Iar în noaptea ce a sosit, s-a arătat Sfântul Mucenic episcopului, zicându-i: "Pentru ce vă învinuiţi între voi, ca şi când n-aş voi să petrec cu voi în biserică? Ci rogu-te şi te osteneşte să mergi în cetate la episcopul meu, şi-l sileşte pe el, să mă dezlege pe mine de canon, că m-a oprit de la slujbă. Şi de aceea, nu pot sluji cu voi acum în biserică, ci ies afară. Cununa muceniciei am luat-o, însă faţa lui Dumnezeu n-am văzut-o, că întru despărţire sunt. Dar să nu gândeşti că mă vei dezlega tu pe mine, că nu voi putea sluji cu voi, nici faţa lui Hristos a o vedea, pentru că El a zis ierarhilor Săi: "Ori pe câţi veţi lega pe pământ, vor fi legaţi şi în ceruri". Şi aceasta zicând, s-a făcut nevăzut. Iar a doua zi, episcopul a spus aceasta domnului aceluia şi, auzind el acestea de la episcop, s-a mângâiat. Deci, episcopul, luând pe câţiva clerici, s-a dus la episcopul cel numit de Sfântul şi i-a spus lui toate cele despre Sfântul Mucenic. Şi acela, degrabă sculându-se, a mers împreună cu cei ce veniseră. Deci, venind, s-a închinat Sfântului Mucenic şi i-a zis: "Hristos, Cel ce te-a legat pe tine prin smerenia mea, să te dezlege pe tine, acum, prin vărsarea sângelui tău pentru numele Lui. Intră şi să fii cu noi". După aceea, aducând racla în biserică, au săvârşit slujba. Deci, mai mult nu s-a mai mişcat racla de la locul ei şi minuni multe făcea. Drept aceea dar, iubitorilor de Hristos, să cunoaşteţi cât de mare este rânduiala arhierească, pentru că pe câţi îi leagă pe pământ, legaţi vor fi şi în ceruri, şi pe câţi îi dezleagă pe pământ, dezlegaţi vor fi şi în ceruri.


Sursa:

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4