Rugăciune...

Sfinte Ierarhe Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles şi San Francisco şi Sfinte Părinte Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolit şi ocrotitor al Timişoarei şi a tot Banatul, făcătorule de minuni şi Sfântă Preacuvioasă şi Multmilostivă Maică Parascheva ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi !

Cuviosul Paisie Aghioritul - Pustnicul din Sinai

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=cRA3tFjpbig

Cuviosul Paisie Aghioritul - Panaguda

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=u4GGDtNbIDg&t=1960

Cuviosul Paisie Aghioritul Ultimii Ani din Viața Pământească

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=TQwzZbJbUco#t=3029

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea I - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=lLUYP8N5XjU

Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul - Partea II-a - Film rusesc subtitrat.

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog

Profeţia Cuviosului Paisie Aghioritul despre al treilea război mondial

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=Ldo58VsYbF8

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Proloagele din 3 septembrie

Luna septembrie în 3 zile: Sfântul, sfinţitul Mucenic Antim,
episcopul Nicomidiei (+303).
        Sfântul Mucenic Antim fost episcop al Nicomidiei între 284 și 303, trăind în anii celei mai cumplite prigoane împotriva creștinilor, pe timpul împăraților Dioclețian și Maximian (284-305). În vremea aceasta credința creștină creștea pe ascuns, pretutindeni, în toată împărăția. În anul 302 s-a dat poruncă împotriva ei: se dărâmau biserici, se ardeau cărțile sfinte, episcopii creștinilor erau prinși, creștinii înșiși erau supuși la chinuri, dacă nu se lepădau de Hristos. În două rânduri, dușmanii creștinilor au pus foc palatului împărătesc, dând vina pe creștini. Furia prigoanei era fără margini. Creștinii au îndurat chinuri de o cruzime nemaiînchipuită de mintea omenească. Chiar soția și fiica împăratului, îngrozite, s-au lepădat de credința în Hristos. A început o vărsare de sânge cum nu s-a mai văzut. Între episcopii întemnițați atunci a fost și episcopul Antim al Nicomidiei, căruia astăzi îi facem pomenirea. La începutul prigoanei, el a stat o vreme ascuns în satul Semăn, de unde întărea pe creștini prin trimiși și scrisori. Dar, venind și ceasul lui, s-a dat prins de bună voia lui pentru mărturisirea lui Hristos. Întâlnindu-se cu ostașii călări, trimiși să-l prindă, și întrebat fiind unde se află Antim, învățătorul creștinesc, el a răspuns: "Vă voi spune vouă de Antim și-l voi da pe el în mâinile voastre, numai să vă odihniți puțin de cale". Și le-a pus înainte mâncare și le-a făcut lor ospăț, după putere, cu dragoste cinstindu-i pe ei, apoi s-a arătat lor pe sine că este Antim. Aceasta auzind-o, ostașii s-au mirat și se rușinau, văzând primirea cea cu dragoste și ospătarea cea făcută lor, și au zis: "Nu te vom lua cu noi, ci vom spune că nu te-am întâlnit." Iar el îi învăța să spună adevărul, că dorea să moară pentru credință, învățându-i și pe ei să creadă în Hristos. Și ajungând la un râu s-au botezat. Deci, a stat înaintea lui Maximian împăratul, puse fiind înainte toate uneltele de chinuri. Și-l întreba, iar el cu îndrăzneală mărturisea pe Hristos. Deci, i-au zdrobit toate oasele trupului și cu fiare arse l-au împuns, pe hârburi l-au tras gol, cu toiage l-au bătut și în încălțăminte de aramă arsă l-au încălțat, de ostași a fost gonit și la roată a fost legat, iar la sfârșit îi tăiară capul. Dumnezeului nostru slavă. 


Întru această zi, cuvânt despre mânie, că cel ce ţine mânie asupra aproapelui, se dă în stăpânirea diavolului.
        Ne spunea nouă Isaac monahul: "Mi s-a întâmplat oarecând gâlceavă cu un frate și aveam asupra lui mânie. Deci, lucrându-mi lucrul meu, îmi aduceam aminte și mă scârbeam ca un smintit, și am petrecut toată ziua aceea în zadar, neștiind ce voi face. Și iată, un tânăr a intrat la mine prin ușă și, nefăcând rugăciune, mi-a zis mie: "Te-ai smintit, dă-te mie, ca să te îndreptez eu". Iar eu i-am zis lui: "Du-te de aicea și niciodată să nu mai vii, că tu nu ești de la Dumnezeu". Și mi-a zis mie: "Mi-e jale de tine că îți pierzi lucrul tău, însă, iată, al meu ești". Iar eu i-am răspuns lui, iarăși: "Al lui Dumnezeu sunt și nu al tău, diavole". Și mi-a zis mie: "Cu adevărat, Dumnezeu ne-a dat nouă pe cei ce țin mânie și au pomenire de rău, iar tu ai trei săptămâni de când te-ai mâniat și vrăjmaș ești aproapelui tău". Iar eu i-am zis lui: "Minți". Mi-a zis mie: "Să știi că gheena cea arzătoare îi are pe cei ce țin pomenirea de rău. Tu ai răutate către dânsul, iar eu sunt pus peste cei ce au pomenire de rău, și, iată, al meu ești". Și a pierit. Deci, după ce am auzit acestea, m-am dus la fratele acela și m-am închinat lui și ne-am împăcat. Și, întorcându-mă, am aflat cele lucrate de mine cu mâna și rogojina pe care mă închinam arse de diavolul. 

 Întru această zi, învăţătură a Sfântului Vasilie.
         "Să fii de-aproape râvnitor celor ce viețuiesc drept, și faptele acestora să le scrii în inima ta. Să te socotești a fi din cei puțini, că anevoie, zice, va intra bogatul întru Împărăția Cerului; drept aceea, și cei ce intră întru dânsa, puțini sunt. Să nu socotești pe toți din mânăstire că se mântuiesc. Că mulți vin la viața cea cu fapta bună, dar puțini dintr-înșii primesc jugul ei, că a acelora ce se silesc este Împărăția Cerului și cei silitori o apucă pe ea. Silință numește cuvântul Evangheliei supunerea trupească, adică ascultarea de învățătura lui Hristos, cu lepădarea voilor și a odihnei spre paza poruncilor Domnului!" 

Povestire din Everghitinos, despre pustnicul care batjocorea pe diavol.
        Era un pustnic în părțile Iordanului, nevoindu-se de mulți ani, care, fiind acoperit de Dumnezeu, nu primea asuprelile vrăjmașului, şi, astfel, nu era ispitit. Și, pentru aceasta, defăima pe satana și-l ocăra către toți cei ce veneau la el pentru folos, zicând că nimic nu este el și nimic nu poate face față de cei nevoitori, de nu vă află spurcați asemenea cu el, robiți de-a pururea păcatului, pe care îi slăbănogeşte. Iar acestea le zicea, nesimţind darul cel de sus, care nu îngăduia satanei să-l asuprească. Deci, apropiindu-se sfârșitul lui, prin slobozirea lui Dumnezeu, i s-a arătat lui diavolul la vederea ochilor și a zis către dânsul: "Ce am cu tine, ava? Ce mă ocărăști? Au te-am supărat cu ceva?" Iar el, scuipându-l, cu aceleași graiuri l-a ocărât: "Mergi înapoia mea satano, că nu poți nimic față de robii lui Hristos". Iar el a zis: "Așa, așa... Patruzeci de ani ai să trăiești și în atâția ani, nu vei afla un ceas în care să nu-ți pun piedici". Și acestea zicând, nevăzut s-a făcut. Iar călugărul a început îndată a bate război cu gândurile. Și zicea întru sine: "Am, iată, atâția ani trudindu-mă aici și încă alți patruzeci de ani, dacă mai voiește Dumnezeu să trăiesc. Deci, mă voi duce în lume și voi vedea pe cei de-aproape ai mei și voi fi împreună cu dânșii câțiva ani. Și iarăși mă voi întoarce și mă voi ține de nevoința mea." Și așa cum i se părea lui în minte, împlinea cu fapta. Și, ieșind din chilie, se ținea de cale. Iar nu departe ducându-se, iubitorul de oameni Dumnezeu l-a miluit pe dânsul, și nevoind a se pierde ostenelile lui, a trimis un înger spre ajutor. Și, întâmpinându-l, îngerul i-a zis lui: "Unde mergi, ava?" Iar el a zis: "În cetate". Zis-a lui îngerul: "Întoarce-te în chilia ta. Și să nu fie nimic între tine și satana. Că iată te-a batjocorit satana." Iar el, venindu-și întru sine, s-a întors la chilia sa și, trecând trei zile, s-a săvârșit. Dumnezeului nostru slavă! 
Sursa:

Niciun comentariu:

Athosul - pentru viață!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=JZ9hQU_E5v8

Arhimandritul Efrem de la Vatoped

Sursa https://www.youtube.com/watch?v=FZhoTTC0ep4