Luna februarie în 12 zile: pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari (+381).
Acesta a fost de neam din Armenia și se trăgea din părinți
creștini, fiind desăvârșit în bunătate și foarte iubitor de învățătură.
Pentru credința lui curată și înțelepciunea sa, pentru dragostea lui
înfocată ce avea către Dumnezeu și către aproapele, pentru blândețea și
evlavia sa, silit a fost să fie hirotonit episcop în Sevastia Armeniei.
Nu după multă vreme, însă, a fost mutat ca episcop în Veria, din Siria. A
viețuit din vremea lui Constanţiu (350-361) împăratul, fiul marelui
Constantin, până la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), în timpul
luptelor celor mari ale Bisericii, împotriva uneltirilor ariene, în tot
răsăritul creștin. Dar cu deosebire, Biserica din Antiohia era într-o
stare de plâns. De la surghiunul Sfântului Eustatie (331), Antiohia nu
avusese parte decât de episcopi arieni. Și acum, prin mutarea lui
Eudoxie, tot arian și el, de la Antiohia la Constantinopol,
arhiepiscopia Antiohiei rămăsese fără păstor. Pentru faima ce-și făcuse,
toți s-au învoit și au ales pe Sfântul Meletie. Și a fost înscăunat cu
mare cinste, bucurându-se de multă dragoste în poporul dreptcredincios.
Lupta lui pentru întărirea credinței ortodoxe, împotriva arienilor, a
aprins însă mânia acestora împotriva Sfântului și, uneltind pe lângă
împăratul Constanţiu, au izbutit, la numai o lună de la înscăunare, să
surghiunească pe episcop în Armenia, alegând, pe un arian, arhiepiscop,
în locul lui. Venind la împărăție Iulian Apostatul și episcopii
ortodocși întorcându-se la locurile lor, a venit și Meletie la scaunul
său din Antiohia. El a găsit turma sa dezbinată, mulți ortodocși nevoind
să-l mai recunoască pe păstor. Pe deasupra, tot acum, împăratul Iulian a
început lupta contra creștinilor, pentru reînvierea păgânismului. Și
Meletie a fost surghiunit a doua oară. Venind la împărăție
dreptcredinciosul împărat Iovian (363-364), Sfântul Meletie s-a întors
și a adunat un sinod cu episcopii săi, hotărând drumul pe care să-l
urmeze Biserica. Murind, după numai opt luni de domnie, Iovian, i-a
urmat Valens, împărat arian, care, căutând să-l atragă pe Sfântul
Meletie de partea sa și neizbutind, l-a surghiunit a treia oară. Dar
când a fost să-l scoată din cetate, Sfântul, în marea sa bunătate, a
trebuit să apere pe cei care-l surghiuneau, de mânia poporului înfuriat,
care-și iubea peste măsură păstorul. Nu s-a întors decât în anul 378,
sub domnia împăratului ortodox Graţian(375-383), când, Sfântul s-a
străduit să întărească dreapta orânduire ortodoxă, osândind, într-un
sinod din anul 379, toate învățăturile greșite ale vremii sale. În
zilele dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Mare, Sfântul Meletie a
luat parte, încununându-și viața, și la cel de al doilea Sinod ecumenic,
ținut în anul 381, la Constantinopol, conducând cu multă înțelepciune
lucrările acestui Sinod. Spre jalea tuturor care-l cunoscuseră și
prețuiau înalta lui înțelepciune, el s-a mutat la Domnul, la adânci
bătrâneți, în Constantinopol, chiar în timpul lucrărilor Sinodului, și a
fost numărat cu Sfinții, pentru întreitele lui surghiuniri și pentru
luptele și suferințele lui în slujba dreptei credințe. Pe acest fericit,
dumnezeiescul Gură de Aur și Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu
cuvinte de laudă. Murind în pământ străin, la Constantinopol, sfintele
lui moaște au fost aduse la Antiohia și așezate în Biserica Sfântului
Vavila.
Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul,
cu întrebări și răspunsuri.
Întrebare: Cum este hulit Dumnezeu; și ce cere Cela ce are toată cinstea și stăpânirea și este dătător a toată sfințenia?
Răspuns:
Zice Dumnezeu, prin Proorocul: "Vai de cel prin care Numele Meu este
hulit între neamuri"! Deci, îngrozirea aceasta se potrivește la cei ce
necinstesc chipul lui Dumnezeu. După chipul Lui, Dumnezeu ne-a făcut pe
noi și după asemănare; și dator este tot creștinul să se păzească pe
sine și să se ferească și să cinstească întru sine chipul lui Dumnezeu
și să-l sfințească prin lucrurile cele bune, ca să poată zice:
"Sfințească-Se întru mine numele Tău, Doamne". Să strălucească lumina
voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune și să
slăvească pe Tatăl vostru, Cel din ceruri. Vedeți cum este slăvit
Dumnezeu, prin lucrurile cele bune? Și, precum prin lucrurile cele bune
este slăvit, așa prin faptele cele rele este hulit și este necinstit. Că
cei necredincioși și neamurile, văzând pe creștini, că și ei petrec ca
păgânii și ca cei necredincioși, în chefuri și în beții, nu zic numai că
cei credincioși, creștinii, calcă Legea și poruncile lui Hristos, ci
încă și hulesc, spunând că, precum le-a dat și poruncit lor Hristos, așa
și păzesc, ca și când ei nu pot să calce cuvântul și porunca Dascălului
lor, ca și când așa socotesc că este învățătura și taina lui Hristos.
Și așa este hulit numele lui Dumnezeu prin noi. Și de aceea se
împlinește și la noi cuvântul cel scris: "Vai, de acela prin care este
hulit numele Meu între neamuri"! Însă noi, frații mei, lăsând acestea
celor ce le iubesc, prin lucrurile cele bune să sfințim Numele lui
Dumnezeu, Căruia Se cuvine toată slava în vecii vecilor !
Întrebare: Ce înseamnă ceea ce zice Apostolul: "Prin călcarea Legii, necinstesc oamenii pe Dumnezeu?"
Răspuns:
Precum, dacă cel ce primește scrisorile împăratului le citește și le va
primi cu toată osârdia și frica și sârguința și le va cinsti și le va
săruta și degrabă va face cele poruncite, acestea, la împăratul, cu
cinste se socotesc, iar, dacă va lepăda și va defăima scrisorile și pe
aducătorul de scrisori îl va ocărî şi îl va necinsti, la împăratul se
urcă ocara, așa și cei ce calcă și defaimă scrisorile marelui Împărat,
adică preacurată Evanghelia Lui, prin călcarea ei, pe Hristos, Cel ce a
poruncit-o, Îl necinstesc. Așa și la iudei se cuvine a socoti. Că, după
ce au primit ei Scripturile cele cu degetul lui Dumnezeu scrise, pe
aducătorii de scrisori, i-au ocărât și i-au bătut și cu pietre i-au
împroșcat și i-au omorât și, așa, au călcat Legea lui Dumnezeu, ceea ce
zice: "Pe cel drept și pe cel nevinovat nu îl vei ucide". Iar, pe
Începătorul vieții, cel sfânt și drept, L-au ocărât și L-au pălmuit și
au scuipat pe fața Lui cea sfântă și preacurată și înfricoșată, de care
se cutremură cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt
într-însele. Pentru aceea și zicea, către dânșii, Mântuitorul: "Eu
cinstesc pe Tatăl și voi nu Mă cinstiți pe Mine"(Ioan 8, 49), iar, mai
pe urmă, L-au și ucis. Ați auzit, deci, fiilor, cum prin călcarea Legii,
este necinstit Dumnezeu? Așadar și cei ce se numesc creștini și fără de
păzire viețuiesc, prin călcarea Evangheliei, Îl necinstesc pe Dumnezeu,
cele potrivnice Tainei Stăpânului lucrând și poruncile Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, bârfeli socotindu-le și de la adevăr întorcându-și
auzul și către basme abătându-se și luând aminte. După cum și Apostolul
mai înainte a propovăduit: "Că va veni o vreme, când nu vor mai suferi
învățătura sănătoasă"(II Timotei 4,3). Și, iată, cuvântul s-a împlinit.
Că cine primește acum dumnezeieștile Scripturi? Cine ia aminte la
poruncile lui Hristos? Cine este înțelept și va păzi acestea? Cine va
dovedi că nu suntem călcători de Lege? Mulți sunt înțelepți, după trup.
Mulți, de bun neam. Mulți, știutori și cărturari, legiuitori și
împărați, dregători și bogați, săraci și robi, slobozi și dascăli,
monahi, feciorelnici și căsătoriți. Cine, dintre aceștia toți poate să
dovedească sau să arate că se cade creștinului a trăi după poftele firii
pământești? Că faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea:
desfrânarea, destrăbălarea, vrăjitoria, cearta, invidia, dezbinările,
bețiile, uciderile sau cele asemenea. Cine va dovedi că acestea sunt ale
creștinilor? Care Evanghelie? Care carte a Apostolilor? Care Prooroc?
Că, iată, de la marginile lumii, până la marginile ei, dumnezeiasca
Scriptură se citește în biserici și nicăieri nu stă scris că se cade
creștinilor să facă acestea. Ci, cel ce s-a rătăcit în calea sa și s-a
abătut, este călcător de Lege, iar prin călcarea Legii, Îl necinstește
pe Dumnezeu. Iată, ați auzit cum se necinstește Dumnezeu. Deci,
încetează creștine, a călca Legea și a necinsti pe Dumnezeu. Încetează
să trăiești după obiceiurile păgânilor, pentru ca, după ce te vei duce
dincolo, să nu afli strâmtorare și necinste. Voiești să auzi cum a
poruncit Stăpânul să umble și să salte creștinul? Ascultă: "Fericiți cei
ce plâng, fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează". Acesta este
întâiul praznic al creștinilor. Și iarăși: "Nevoiți-vă a intra pe calea
ce strâmtă". Și iarăși: "Amin zic vouă, că veți plânge și vă veți
tângui, iară lumea se va bucura, iar voi vă veți întrista". Și iarăși
zice: "Să nu vă înălțați, că acestea toate neamurile păgânilor le fac,
deci să nu vă asemănați lor". Voiești să auzi și faptele și săltările
Proorocului David? Iată ce zice: "Plângând și închinându-mă, umblam și
am acoperit cu post sufletul meu și cu sac m-am îmbrăcat și s-au făcut
mie lacrimile mele, pâine, ziua și noaptea. Și cenușa ca pâinea am
mâncat. Și băutura mea cu plângerea am amestecat-o". Și iarăși zice:
"Spăla-voi în toate nopțile patul meu și așternutul meu cu lacrimile
mele îl voi uda". Și iarăși: "Ochii mei totdeauna către Domnul". Și
iarăși: "De la toată calea cea rea am oprit picioarele mele". Ai auzit
cum a dănțuit David? Așadar și tu, creștine, dănțuiește. Voiești să auzi
și praznicele și odihna și desfătarea fericitului Pavel? Veniți să
auzim, fraților, cum ne îndeamnă pe noi și ne roagă, zicând: "Următori
mie faceți-vă, fraților", căci pe mulți aud zicând: "Eu pe Apostol îl
ascult și, cum a învățat el, așa fac." Vezi ce zici, să nu minți. Că, de
vei grăi adevărul, fericit vei fi și în veacul de acum și în cel ce va
să fie. Însă, eu mă tem, ca nu cumva să te afli mincinos, că s-a
împuținat adevărul de la fiii oamenilor și toți s-au abătut. Urmează pe
Pavel, creștine, cela ce zici că, toate câte spune Apostolul, le
primești și le faci. Că cei care sunt următori lui Pavel, se vor pleca
lui, precum zice cuvântătorul de Dumnezeu, Ioan: "Noi de la Dumnezeu
suntem. Cela ce cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă pe noi. Care nu este de
la Dumnezeu, nu ne ascultă pe noi". Veniți dar, următorii lui Pavel și
următorii lui Hristos, să auzim ce strigă Pavel că, iată ne îndeamnă,
zicând: "Următori Mie faceți-vă, fraților, precum și eu lui Hristos".
Spune, fericite Pavele, în ce chip poate cineva să se facă următor ție?
Pune, aici, de față, învățătura ta. Căci toți cunoaștem că tu fericit
ești și împărăţeşti cu Hristos, în vecii cei nesfârșiți. Spune-ne nouă,
cum te-ai nevoit și te-ai învrednicit slavei aceleia? Spune-ne nouă, ca
și noi să urmăm ție, ca să ne învrednicim împreună cu tine, veșnicelor
bunătăți. De ai dănțuit, să dănțuim și noi, de ai plâns, să plângem și
noi, de ai postit, să postim și noi. Pe toate ale credinței, câte ai
lucrat, spune-ne, și le vom face. Spune-ne nouă, Pavele, cum se cade să
petreacă creștinii. Răspunde Pavel și zice: "Mărturisesc întru Domnul să
nu mai umblați voi, precum celelalte neamuri umblă, în deșertăciunea
minților, întunecați cu mintea fiind, înstrăinați de slava lui Dumnezeu.
Lepădând minciuna, grăiți adevărul. Soarele să nu apună în mânia
voastră, nici să nu dați loc diavolului. Cela ce fură, să nu mai fure.
Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră". Auziți pe Pavel
strigând: "Tot cuvântul putred să nu iasă din gura voastră, ci numai
cuvântul cel bun, spre zidire". Toată amărăciunea și mânia și iuțimea și
strigarea și defăimarea să se ridice de la voi, împreună cu toată
răutatea. Spune, Pavele și cele mai mari. "Faceți-vă," zice Pavel, "ca
niște fii iubiți ai lui Dumnezeu. Auziți și cutremurați-vă, cei ce voiți
a fi creștini și depărtați-vă de la cele păgânești. Faceți-vă următori
ai lui Dumnezeu." Iarăși, Pavel spune cu tărie: "Iar desfrânarea și
toată necurăția sau lăcomia nici să se numească între voi. Nu vă
îmbătați de vin, întru care este desfrânarea. Următori mie faceți-vă.
Vedeți să nu răsplătiți cu rău cuiva, pentru rău. Dojeniți pe cei fără
de rânduială. Mângâiați pe cei deznădăjduiți. Sprijiniți pe cei slabi.
Fiți îndelung răbdători către toți. Următori mie faceți-vă. Totdeauna vă
bucurați, neîncetat vă rugați. Să lepădăm păgânătatea și poftele cele
lumești. Următori mie faceți-vă, fraților. Iubirea de străini să nu o
uitați. Cu iubire de frați unii pe alții iubiți-vă, cu nădejdea
bucurându-vă, întru necazuri răbdând, întru rugăciune zăbovind".
Următori mie faceți-vă, adică următori fericitului Pavel. Ca împreună cu
Hristos să împărățiți în vecii nemărginiți. Unde sunt cei ce zic, toate
câte le zice Pavel, le facem ? Și cine este mai fericit decât tine,
dacă vei grăi adevărul? Însă, vezi, să nu te afli mânios, zicând și nu
făcând. Că, iată, iarăși te îndeamnă pe tine Pavel: "Următori mie
faceți-vă". Întru tot lucrul alcătuiți-vă pe voi ca niște slujitori ai
lui Dumnezeu; întru răbdare multă, întru necazuri, întru nevoi, întru
strâmtorări, în bătăi, în temnițe, în osteneală, în privegheri, în
posturi, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică, în
cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu. Următori mie faceți-vă,
fraților. Cine este atât de viteaz, ca lui Pavel să-i urmeze și să se
facă vas de alegere? Deci, de voiești, creștine, să urmezi lui Petru și
lui Pavel și lui Ioan, păzește cuvintele lor. Păzește învățătura lor,
urmează nevoința lor. Să nu iubești lumea, nici cele din lume. Să nu
rămâi numai la veacul acesta. Să nu dormi mult. Nici numai în cele de
desfătare să te îndeletniceşti. Urmează lui Pavel. Că iarăși voi zice:
"Învață-te creștine, cum se veselea Pavel, cum se desfăta, cum serba și
prăznuia el în lumea aceasta. Și urmează-l, nu numai cu cuvântul, ci și
cu fapta. Spune, Sfinte Pavele, povestește-ne nouă cum te-ai desfătat și
cum te-ai veselit în lumea aceasta ?" Răspunde Pavel: "Desfătarea mea
aceasta este: Trei ani, noaptea și ziua, nu am încetat cu lacrimi,
sfătuind pe fiecare. Acesta este praznicul meu. Întru osteneli, mai
mult, în bătăi, în temniță, pe moarte de multe ori, de la iudei, de
cinci ori câte patruzeci de lovituri, fără una am luat, de trei ori cu
toiege am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroșcat, de trei ori
corabia cu mine s-a spart, o noapte și o zi întru adânc am petrecut, în
călătorii de multe ori, în primejdie de râuri, și de la neamuri și de la
tâlhari, cu primejdie în pustie și în mare, în osteneală și în trudă,
în privegheri, de multe ori, în frig și în golătate". Acestea sunt
desfătările lui Pavel. Următori mie faceți-vă, fraților, precum și eu
lui Hristos. Argintul sau aurul sau îmbrăcămintea nimănui nu am poftit.
Toate am arătat vouă. Următori mie faceți-vă. Că eu, nu numai a fi
legat, ci și a muri, pentru numele Domnului Iisus, sunt gata. Către
țintă gonesc, la darul chemării celei de sus a lui Dumnezeu. Așa alerg,
nu ca și cum aș bate văzduhul, ci îmi trudesc trupul meu și îl robesc.
Că tot cela ce se nevoiește, de toate se înfrânează. Așa alergați
fraților, ca să ajungeți. Urmați Sfinților și așa alergați, ca împreună
cu dânșii să vă încununați și împreună să împărățiți. Deci, încetează
creștine, cu lucrurile cele păgânești și elinești, ca nu prin călcarea
Legii să necinstești pe Dumnezeu, ca să nu-ți îngrămădeşti asupră-ți
urgie, în ziua urgiei și a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, când va
judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bunăvestirea mea. Când
și îngerii, cu cutremur, vor sta înainte. Unde nu numai pentru fapte, ci
și pentru gând și cuvânt deșert vom fi osândiți. Să gândim fraților, că
omul este ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, așa va înflori. O
clipă de vreme și toate vor înceta. Pentru ce, în deșert, te tulburi, o,
omule? O noapte și se va veșteji carnea ta și picioarele tale vor
înceta să meargă, ochii tăi se vor topi și limba ta se va liniști și
glasul tău va lipsi și suspinul tău se va înmulți și lacrimile tale vor
curge și nimeni nu va putea să-ți ajute. Și toți lăsându-te, se va duce
fiecare întru ale sale, și nimeni nu va sta lângă tine. Iar îngerul cel
nemilostiv, departe stând, va aștepta porunca Stăpânului, ca, răpind
ticălosul tău suflet, să-l ducă în locul cel gătit lui, ca să secere
ceea ce a semănat, unde lucrează și prisosește plângerea și tânguirea și
suspinul, necazul și strâmtorarea, scrâșnirea dinților și durerea.
Acolo se vor topi ochii bețivilor. Acolo vor plânge și cu dinții vor
scrâșni desfrânații și preadesfrânaţii, furii, vrăjitorii, otrăvitorii,
fermecătorii, descântătorii, toți cei care pe calea cea largă au umblat.
Și, vai lor, că acolo nu-i loc de desfătare pentru ei, după cum zice
Domnul: "Vai, celor ce râdeți acum, că veți plânge". Arătat este că
acolo nu este cu putință, fraților, ca uneori creștin să fii, iar
alteori păgân să te facă cineva. Că, venind, Domnul a surpat toate cele
ale diavolului și, din mâinile lui, izbăvindu-ne pe noi, zice: "Eu sunt
Păstorul cel bun, veniți după Mine toți. Eu sunt viața, Eu sunt lumina
lumii, veniți toți către Mine. Lepădați-vă de satana, aruncați de la voi
învățăturile lui, dezbrăcați-vă de omul cel vechi și de toate faptele
lui și întru cel nou îmbrăcați-vă. Cele vechi au trecut, iată, toate
s-au făcut noi. Veniți către Mine toți. Legea prin Moise s-a dat, Darul
și Adevărul prin Mine, Iisus Hristos s-a făcut. Câți după Legea veche vă
îndreptați, ați căzut din dar. Veniți către Mine toți, că pe cel ce
vine la Mine, nu îl voi scoate afară". O, nemăsurata bunătate a lui
Dumnezeu, care pe toți îi cheamă, căci El voiește ca toți să se
mântuiască. Slavă iubirii lui de oameni! Să nu ne mai îndreptăm numai
după Lege. Că Hristos ne-a răscumpărat pe noi din blestemul Legii. Lui
Se cuvine slava în veci. Amin.
Întrebare: Care păcat este mai greu, afară de păcatul ereziei?
Răspuns:
Precum, dintre toate faptele bune, mai înaltă este iubirea, așa și,
decât toate păcatele, mai greu este a urî pe fratele tău. Că cela ce
urăște pe fratele său este ucigaș de oameni, după cum a zis Apostolul.
Cel ce urăște pe fratele său, pe Iisus, Însuși Dumnezeu, Îl urăște. Cela
ce urăște pe fratele său, întru întuneric este și întru întuneric umblă
și nu știe unde merge, că întunericul i-a orbit ochii lui. Vezi de câte
rele este pricinuitoare ura? Iar iubirea acoperă mulțime de păcate.
Invidia cu anevoie de vindecat este. Păcat de moarte săvârșește tot cel
fără de căință. Însă stricătorii de parte bărbătească, vrăjitorii,
otrăvitorii, fermecătorii, cei ce opresc plata lucrătorilor și cei ce
urăsc pe frați, în focul cel mai cumplit al ucigașului s-au osândit.
Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor ! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu