Viața și pătimirea Sfântului Apostol Onisim,
unul din cei șaptezeci (+95).
unul din cei șaptezeci (+95).
În cetatea Colose, din Frigia, era, pe vremea Sfinților Apostoli,
un bărbat vestit și dregător de seamă, cu numele Filimon. Și acesta,
primind dreapta credință chiar de la Sfântul Pavel, s-a numărat între
cei șaptezeci de Apostoli ai Domnului, iar, mai pe urmă, și de treapta
de episcop s-a învrednicit. Deci, pe când Filimon deprindea credința cea
nouă, era în casa lui un rob, anume Onisim care, greșind cu ceva
stăpânului său și temându-se de pedeapsă, a fugit de la dânsul și s-a
dus la Roma. Și acolo, aflând pe Sfântul Pavel în lanțuri pentru
credință a auzit de la dânsul cuvântul propovăduirii și, primind sfânta
credință, s-a botezat de Apostolul Pavel și a rămas, împreună cu Tihic,
un alt tânăr, în slujba Apostolului. Deci, a trimis Sfântul Apostol pe
Tihic să ducă creștinilor din Colose o scrisoare, care se găsește și
astăzi în Sfânta Scriptură. Și, împreună cu Tihic, Apostolul a trimis și
pe Onisim, cu o scrisoare către Filimon, fostul său stăpân. În
scrisoarea aceasta, Apostolul îl roagă pe Filimon să-l ierte pe Onisim
de greșeala lui și să-l primească, nu ca pe un rob sau ca pe un frate
iubit, ci ca pe Pavel însuși: „Te rog pe tine, scrie Apostolul, pentru
fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim, cel ce altădată
nu-ți era de folos, dar acum ție și mie ne este de folos, pe acesta ți
l-am trimis, pe el însuși, adică, inima mea: primește-l. Eu voiam să-l
țin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în
lanțuri, în locul tău, pentru Evanghelie, dar n-am voit să fac nimic
fără de încuviințarea ta, pentru ca fapta ta, cea bună, să nu fie
silită, ci de bună voie. Că, poate pentru aceea a fost despărțit de
tine, ca veșnic să fie al tău, dar, nu ca un rob, ci mai presus de rob,
ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar, cu atât mai vârtos,
pentru tine, și după trup și în Domnul. Deci, dacă mă socotești părtaș
cu tine, primește-l pe el, ca pe mine”(Filimon 10 , 17). Drept aceea,
primind scrisoarea Filimon, l-a întâmpinat cu dragoste pe Onisim, ca pe
un frate în Hristos, l-a iertat și l-a eliberat pe el din robie. Iar
Onisim, liber, se întoarse la Roma și-l însoțea pe Sfântul Pavel,
oriunde acesta propovăduia Evanghelia, până în Spania. Iar, după
sfârșitul Apostolului, sfințit fiind episcop de Sfântul Pavel, Onisim nu
înceta a propovădui Împărăția lui Hristos, mergând din cetate în
cetate. Și a fost prins, pe vremea prigoanei lui Domiţian(95). Deci,
răbdând multe chinuri de la dregătorul Tertil și rămânând neplecat în
credință, i s-a tăiat capul. Și așa, Sfântul Onisim s-a numărat cu
bărbații apostolici ai Domnului.
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un călugăr,
care umbla din mânăstire în mânăstire și despre răbdare.
care umbla din mânăstire în mânăstire și despre răbdare.
Un frate oarecare petrecea într-o mânăstire de obște, supunându-se
ascultărilor. Și-l iubeau cinci dintre frați, iar unul avea necaz pe
el. De aceea, fratele a ieșit din mânăstire. Deci, a mers la alta; și-l
iubeau pe dânsul opt frați, iar doi îl urau pe el. Apoi și de acolo a
ieșit și a intrat, iarăși, în altă mânăstire; și-l iubeau șapte dintre
frați, iar cinci nu-l iubeau. Însă, fugind și de acolo, s-a dus ca să
intre în altă mânăstire, dar mai înainte, până a nu intra, șezând, și-a
luat o hârtie și cugeta întru sine: „Dacă îți vei asculta gândurile
tale, nici toată lumea nu-ți va ajunge ție, ca s-o umbli.” Apoi, s-a
făgăduit în inima sa ca să rabde și a scris pe hârtie așa: „Ai ieșit din
alte mânăstiri, fiindcă n-ai răbdat ocările și mustrările, iar, aici,
te vor necăji pe tine și mai mult decât în celelalte. Să-ți aduci, dar,
aminte de toate pricinile, care te izgoneau pe tine și, pe toate acele
pricini, le vei afla și aici, oare, vei răbda?” Și a scris: „Întru
numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu voi răbda.” Deci, strângând
răvașul acela, l-a legat în brâul său și, rugându-se, a intrat în
mânăstire. Apoi, petrecând puțină vreme, a început a auzi de la frați
ocările cele asupra sa, iar când se necăjea, apuca hârtiuța aceea și
citind-o, afla: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi
răbda.” Și întru sine gândea: „Lui Dumnezeu te-ai făgăduit, de la Dânsul
să-ți ceri ajutor.” Și așa, se mângâia. Iar vrăjmașul, nesuferind
răbdarea fratelui, a îndemnat pe frați să se înștiințeze că fratele se
mângâia, citind acea hârtie. Și, au început ei a zice că este vrăjitor
și citind, nu se tulbură. Apoi, mergând la egumen, i-au spus: „Nu putem
să trăim cu fratele acesta, că vrăjitor este și în brâul lui sunt
farmecele; și, dacă voiești să rămâi cu dânsul, apoi, pe noi să ne
slobozesti să ne ducem.” Iar egumenul, duhovnicesc fiind și știind
smerenia fratelui, a cunoscut că din zavistia diavolului este ceea ce
ziceau ei și a grăit fraților: „Ieşiţi de vă rugați și mă voi ruga și
eu; și, după trei zile, vă voi răspunde vouă.” Deci, când dormea
fratele, i-a dezlegat părintele brâul lui, și, citindu-i hârtiuța,
îndată a pus-o și a legat-o iarăși în brâul fratelui. Iar după trei
zile, au venit frații la egumen, zicându-i: „Spune-ne nouă, ce vei face
vrăjitorului aceluia?” Și le-a zis: „Chemaţi-l pe el". Deci, venind
acela, i-a zis egumenul: „Pentru ce smintești pe fraţi ?” Iar fratele a
zis: „Am greșit, iartă-mă și te roagă pentru mine.” Iar părintele a zis
către fraţi: „Ce ați zis că a făcut fratele acesta ?” Ei au zis:
„Fermecător este și farmecele în brâul lui sunt.” Și a zis egumenul:
„Scoate-ți vraja ta.” Iar el a răspuns: „Am greșit, iartă-mă.” Deci, a
zis egumenul: "Scoateți voi farmecele lui.” Iar fratele nu-i lăsa să-i
dezlege brâul. Apoi a dezlegat el hârtia și părintele a dat-o la un
diacon și i-a poruncit lui ca să stea la un loc înalt și să citească
hârtia, zicând: „Să se rușineze diavolul, cela ce învață pe oameni a
vrăji.” Și s-a citit hârtia aceea mică, în care era scris așa: „Întru
numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi răbda.” Și s-au rușinat
frații și s-au închinat egumenului până la pământ, zicând: „Gresit-am,
iartă-ne, te rugăm.” Iar părintele a zis: „Dar, oare, mie se cade să vă
închinaţi ? Închinați-vă lui Dumnezeu și fratelui acestuia să-i faceți
metanie până la pământ.” Iar fratelui i-a zis: „Roagă-te pentru dânșii,
ca să li se ierte lor păcatul.” Și s-a rugat fratele, lui Dumnezeu,
pentru dânșii. Dumnezeului nostru, slavă, acum și pururea și în vecii
vecilor ! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu