Luna
noiembrie în 21 zile: Intrarea în Bisericã a Preasfintei Stãpânei
noastre Nãscătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.
Pricina sărbătoririi de astăzi este faptul aducerii, cu evalvie,
în Biserica Legii vechi din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea
să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; întâi, pentru că acest
lucru, atunci când s-a petrecut, s-a făcut într-un chip minunat şi, al
doilea, ca un fapt care este ca o pregătire la Taina cea înfricoşătoare
de la Crăciun, a naşterii cu trup de om a Cuvântului lui Dumnezeu,
întrucât Taina aceasta tot prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu avea a
se face. Întâmplarea aceasta nu se află în Sfânta Scriptură, ci se
întemeiază numai pe Tradiţia Bisericii. Sfinţii Părinţi au început a o
sărbători, pe la anul 750. Dar iată în ce chip istorisesc sfintele cărţi
bisericiesti, pricina pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă
la Templul Legii vechi şi dăruită Domnului. Ana,
cea pururea pomenită, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, adică
fără să nască copii, luând îndemn, din Cartea Sfântă la cele ce s-au
petrecut cu cealaltă Ana, care era şi ea stearpă, maica Proorocului
Samuel, ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, pe Stăpânul firii, să le
dăruiască lor un prunc, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată
îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe
ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi
împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii lui Adam
cel căzut, a învierii şi îndumnezeirii lui, pe Preasfânta şi de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Fecioară Maria. Iar când ea a fost de trei ani,
au luat-o părinţii ei şi au adus-o la Templu şi au încredinţat-o
preoţilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în
cele mai dinlăuntru ale Bisericii unde, o dată pe an, intră numai singur
arhiereul. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce
avea să se nască dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii cea
stricată prin păcat. Şi a rămas fecioara acolo, petrecând doisprezece
ani de sfântă vieţuire. Că erau la Templul din Ierusalim trei rânduri de
chilii, în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve
închinate Domnului, precum şi preoţii şi slujitorii, trăind din averea
Templului. Şi în acest loc de bună creştere, Sfânta Fecioară, necontenit
deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână,
citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea. Iar
când s-a apropiat vremea dumnezeieştii Buneivestiri, ieşind de la
Templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea,
încă din leagăn este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o
viaţă de feciorie neîntreruptă. Drept aceea, la 15 ani ea a fost
logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa, de 84 de ani, ca, sub chipul
căsătoriei, să se păzească curată în lume; şi astfel, Iosif logodnicul, a
slujit ca martor la Naşterea cea fără prihană a Domnului, cât şi ca
ocrotitor la fuga în Egipt şi la întoarcerea de acolo la Nazaret, în
pământul lui Israel. Iubiţi,
aşadar, fraţilor, pe maica Domnului, - spune un părinte, - iubiţi-o cu
inimă fierbinte şi plină de nădejdi. Rămâneţi tari şi ţineţi
învăţăturile pe care le-aţi primit de la Biserică, despre Maica
Domnului. Cinstiţi pe Născătoarea de Dumnezeu. Respingeţi cu tărie
minciunile rătăciţilor, care defaimă pe Sfânta Fecioară. Să ştiţi că
diavolul strigă prin gura hulitorilor, diavolul care o urăşte, pentru că
ea a născut pe Cel ce i-a surpat stăpânirea. Rămâneţi tari în
tradiţiile sfinte ale Bisericii şi cinstiţi pe cea plină de dar şi mai
ales slujiţi-o şi luaţi-o ca apărătoare şi sprijinitoare. Că mult poate
rugăciunea Maicii, spre îmblânzirea Stăpânului şi nu este nimeni care să
se încreadă în mila Preacuratei şi să nu fie ajutat şi mângâiat. Cu ale ei preacurate rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin.
Întru aceastã zi, cuvânt despre un cãlugăr,
care voia sã stie judecãţile lui Dumnezeu
A
fost un oarecare călugăr sihastru, plin de toate bunătăţile, care se
ruga lui Dumnezeu, zicând aşa: "Doamne, dă-mi mie să ştiu ce sunt
judecăţile Tale, cele de multe feluri". Şi a făcut post mare pentru
această pricină. Dar nu i-a arătat Dumnezeu lui vreme multă ce este cu
neputinţă omului a le cunoaşte pe acelea. El însă se nevoia mai departe,
rugând pe Dumnezeu pentru aceasta. Deci, Dumnezeu, vrând să-l
încredinţeze pe el şi să nu se ostenească fără de minte, i-a dat lui un
gând ca acesta: să meargă să cerceteze pe un bătrân, vechi de zile, ce
stătea departe de dânsul, ca să-l întrebe pe el. Deci, luându-şi hrană,
s-a dus la stareţul. Şi i-a trimis Dumnezeu lui un înger în chip de
călugăr şi întâmpinând pe sihastrul, i-a zis: "Unde mergi, robul lui
Hristos?" Iar el i-a zis: "La cutare sihastru". Iar acela a zis: "Şi eu,
dar, voi merge cu tine la dânsul". Deci, bucurându-se sihastrul de
tovărăşie, au mers împreună. Şi în ziua dintâi, mergând, au găzduit la
un oarecare om, iubitor de Dumnezeu şi acela primindu-i pe ei, i-a
cinstit cu multă omenie şi au mâncat dintr-un blid de argint. Iar după
ce au mâncat, îngerul luând blidul, l-a aruncat în mare. Şi s-a
întristat foarte, de aceasta, sihastrul. Iar de acolo mergând, a doua
zi, au găzduit la un om primitor de străini, care şi picioarele lor le-a
spălat şi bine i-a cinstit pe ei. Şi omul acela a adus la dânşii încă
şi pe singurul său fiu, ca să-l blagoslovească pe el, precum l-au şi
blagoslovit; dar peste noapte, mergând, îngerul i-a sugrumat copilul. Şi
simţind sihastrul, nu i-a zis nimic, pricepând că mai pe urmă avea să
înţeleagă. Iar a treia zi mergând, n-au aflat pe nimeni care să-i
primească, însă au găsit o casă pustie, veche şi şezând la umbra
pereţilor, au început a mânca posmagi, de care ducea sihastrul. Şi, după
ce au şezut ei, îngerul sculându-se, s-a încins şi a început a strica
casa şi iarăşi a o zidi pe ea. Atunci, sihastrul a început a-l ocărî pe
el cu mânie şi mustrându-l, îi zicea aşa: "Oare înger eşti sau drac? Că
nu faci lucrurile lui Dumnezeu". Şi i-a zis lui îngerul: "Dar ce am
făcut?" Şi i-a răspuns bătrânul: "Ieri şi alaltăieri, acolo unde ne-au
primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat în
mare şi altuia i-ai omorât copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic şi
nici oameni nu sunt, oare cui zideşti casa aceasta?" Atunci i-a spus lui
îngerul: "Să nu te minunezi, bătrânule, de aceasta, nici să nu te
sminteşti de mine, ci ascultă ca să-ţi spun: Omul cel ce ne-a primit pe
noi întâi era plăcut lui Dumnezeu întru toate, dar blidul pe care l-am
aruncat îi venise lui dintr-o nedreptate. Deci ca să nu-şi piardă plata
sa, din pricina blidului aceluia, l-am aruncat în mare, iar tu nu te
mira de aceasta. Asemenea, al doilea om, plăcut este şi el lui
Dumnezeu, dar de i-ar fi trăit acel copil mic, apoi de mare răutate avea
să fie pricinuitor şi vas al vrăjmaşului. Pentru aceea l-am sugrumat şi
i-am scos sufletul, pentru bunătatea tatălui său, ca şi acela să se
mântuiască. Deci, nici de aceasta să nu te sminteşti, părinte". Iar
bătrânul i-a zis: "Dar aici, în loc pustiu, ce faci, stricând casa
această şi iarăşi zidind-o pe ea?" Şi ia răspuns îngerul: "Omul din casa
aceasta şi-a pierdut averea şi, sărăcind a plecat. Dar moşul lui,
zidind palatul acesta a pus aur în perete. Deci, pentru aceea i-am
surpat casa, ca nu cumva să piardă cineva pe Dumnezeu, căutând aurul
acela aici şi sufletul acela să se osândească, zidul nou arătând că
pereţii vechi nu mai sunt". Şi acestea spunându-i-le cu deamănuntul,
îngerul i-a zis lui: "Mergi, bătrânule, la chilia ta înapoi şi nu te mai
osteni fără de minte. Că grăieşte Duhul Sfânt: Judecăţile Domnului sunt
adânci şi mult necercate şi neştiute de oameni. Deci, nu căuta să le
pătrunzi pe ele, că nu-ţi este ţie de folos". Şi acestea zicând către
bătrân, îngerul, într-acel ceas, s-a făcut nevăzut. Iar sihastrul,
temându-se foarte, a înţeles să nu mai întrebe de judecăţile lui
Dumnezeu, spunând tuturor cele întâmplate. Şi aşa şi-a mântuit sufletul
său în Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
Predică Pr. Savatie Baştovoi - intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu