Luna decembrie în 8 zile: Pomenirea Preacuviosului
Părintelui nostru Patapie (sec. VII).
Părintelui nostru Patapie (sec. VII).
Acesta era cu neamul din Teba Egiptului şi, luând viaţă călugărească, a urmat lui Hristos, petrecând sihăstreşte mulţi ani în pustie. După aceea, venind la Constantinopol, a săvârşit multe minuni, făcând pe orbi cu vedere, vindecând cu ungerea sfântului untdelemn pe idropici, gonind dracii şi tămăduind boli de nevindecat. Şi aşa, cu pace, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Ca la opt stadii de la cetatea Samiei, era un sat ce avea o
biserică, al cărui preot a fost vorbit de rău la episcopul său. Deci,
necercetând cele despre dânsul, episcopul, trimiţând, l-a adus pe el din
sat şi l-a dat la temniţă, unde era obiceiul a se închide clericii care
greşeau. Şi, fiind el în temniţă, a sosit şi sfânta Duminică. Iar în
noaptea aceea, i s-a arătat lui un tânăr foarte frumos la chip şi i-a
zis: "Scoală, preotule şi te du la biserica din satul tău şi să slujeşti
acolo Liturghia." Şi a zis către dânsul preotul: "Nu pot, de vreme ce
sunt închis." Iar cel ce i s-a arătat i-a zis: "Eu îţi voi deschide ţie
temniţa şi să vii după mine." Şi, deschizându-i uşa, l-a scos el afară
şi a mers înaintea lui, până la o stadie, spre satul preotului. Iar
după ce s-a făcut ziuă, cel ce era mai mare peste temniţă a intrat să
caute pe preot şi, neaflându-l, îndată s-a dus la episcop şi i-a spus:
"A fugit preotul din temniţă, cheia fiind la mine." Iar episcopul,
socotind că a fugit cu adevărat, a trimis pe o slugă a sa zicându-i:
"Mergi şi vezi dacă preotul este în satul lui; şi să nu-i zici lui
nimic." Deci, mergând, sluga l-a aflat pe el în biserică, slujind Sfânta
Liturghie şi, întorcându-se, a spus episcopului cum că acolo este şi
l-a aflat pe el slujind Liturghia. Iar episcopul şi mai mult s-a mâniat
asupra lui şi s-a jurat că, dimineaţa ce urma, cu multă necinste, îl va
aduce pe el. Dar noaptea, i s-a arătat preotului tânărul, care mai
înainte îl scosese din temniţă, zicându-i: "Să mergi ca să te duc acolo
unde te-a pus episcopul cetăţii." Şi, luându-l, l-a dus pe el şi l-a pus
în temniţă, neştiind străjerul temniţei. A doua zi însă, acesta,
înştiinţându-se, a mers şi a spus episcopului cum că preotul se află în
temniţă. Şi, episcopul, înspăimântându-se şi chemând pe preot, l-a
întrebat pe el, zicându-i: "Cum ai ieşit din temniţă şi cum, iarăşi, ai
intrat, neştiind temnicerul?" Şi a zis preotul: "O slugă cu chipul
foarte frumos, venind la mine, stăpâne, mi-a poruncit să merg la
biserica din sat şi mi-a deschis mie temniţa şi m-a scos şi înaintea mea
mergea, până la o stadie spre satul meu. Apoi, iarăşi, într-altă
noapte, acelaşi tânăr, luându-mă pe mine, m-a băgat înapoi în temniţă."
Deci, a adus înainte episcopul pe toate slugile sale şi nici pe unul
dintr-înşii n-a cunoscut preotul. Şi îndată a cunoscut episcopul cum că
îngerul lui Dumnezeu a fost acela ce a făcut această minune, ca să nu se
ascundă viaţa cea bună a preotului, ci ca să ştie toţi că Dumnezeu
proslăveşte pe robii Săi. Şi episcopul folos primind, a slobozit pe
preot cu pace. Iar pe cel care-l vorbise de rău l-a pedepsit, mult
certându-l, ca nu şi alţii, pe nedrept, să vorbească de rău pe preoţi.
Se cade, călugărului mai vârtos, în toată viaţa, să nu se
îngrijească de avere nicidecum. Şi să aibă şi înfrânarea trupului,
obicei cuviincios, glas umilit şi cuvânt cu bună rânduială. Mâncarea şi
băutura să fie fără cârtire şi cu tăcere. Înaintea celor bătrâni,
tăcere; pe cei mai înţelepţi, să-i asculte; cu cei deopotrivă cu el,
dragoste să aibă, cu cei mai mici, iubită sfătuire; de la cele trupeşti,
pază; de bunătăţile cele iubitoare de desfătări, îndepărtare, mai mult a
asculta şi a înţelege, iar puţine a grăi. Să nu fie îndrăzneţ la cuvânt
şi să nu cadă degrabă în râs. Jos să aibă ochii, iar sufletul sus. Să
nu răspundă împotrivă, ci ascultător să fie şi să se ostenească cu
mâinile. Să-şi aducă aminte de cele mai de pe urmă, de nădejdea vieţii
să se bucure neîncetat, de toate să mulţumească, întru necazuri bine să
rabde, spre toţi smerit să fie, îngâmfarea să o urască, cucernic să fie,
să-şi păzească inima de gânduri rele, să-şi adune avere la ceruri, după
poruncile Domnului, singur pe sine să se cerceteze pentru gânduri şi
fapte, în toate zilele. Să nu se încurce cu dobânzi şi pricini lumeşti,
să nu caute viaţa celor trândavi, ci să urmeze Sfinţilor Părinţi, să se
bucure împreună cu cei ce s-au îndreptat la bunul obicei, iar nu să-i
urască. Împreună cu cei ce pătimesc să pătimească şi împreună cu cei ce
plâng să plângă, niciodată să nu se socotească pe sine drept, ci, mai
mult decât toţi oamenii, păcătos pe sine să se mărturisească, înaintea
lui Dumnezeu şi a oamenilor. Să înveţe pe cei neînvăţaţi, să îmbărbăteze
pe cei împuţinaţi la suflet, să slujească bolnavilor, de cei străini cu
frăţească dragoste să poarte de grijă, cu cei de o credinţă pace să
aibă, iar pentru cei rătăciţi să se roage. Cărţile cele cu scrierile
părinţilor să le citească. De Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt să nu se
îndoiască, ci nezidită şi de o fiinţă pe Sfânta Treime cu îndrăzneală să
o numească şi să o cugete. Către cei ce întreabă, să zică: "Se cade a
crede şi a boteza aşa cum am primit de la părinţi, aşa cum şi noi ne-am
botezat şi se cade a slăvi pe Dumnezeu, aşa cum mărturisim şi credem."
Se cade călugărului să petreacă în fapte şi cuvinte bune. Să nu se jure
nicidecum. Să nu dea arginţi cu dobândă, nici vin, nici grâu, nici
untdelemn spre înmulţirea hranei şi a beţiei. De grijile lumeşti să fugă,
să nu stea de vorbă cu cei vicleni, să nu grăiască de rău pe cineva
nicidecum şi nici să nu asculte cu dulceaţă pe cel ce cleveteşte. Nimic
să nu creadă cu uşurinţă, să nu fie ţiitor de pofte, nici să se mânie
fără de minte asupra aproapelui. Să nu ţie mânie spre nimeni, nici să
răsplătească cu rău pentru rău. Mai mult să fie hulit, decât să
hulească el. Bătut să fie, dar să nu bată; asuprit să fie, dar să nu
asuprească; păgubit să fie, dar să nu păgubească. Mai mult decât toate,
se cuvine călugărului să se înfrâneze de la vorbirea cu femei şi de la
băutura de vin. Că vinul şi femeile surpă minţile cele pricepute şi le
pustiesc. Să păzească bine poruncile Domnului, să nu-L întristezi pe El
cu ceva, ci plată şi laudă numai de la Dânsul să aştepte şi viaţa
veşnică să dorească a o primi. Iar cuvântul lui David totdeauna înaintea
ochilor să-l aibă şi să zică: "Văzut-am, pe Domnul înaintea mea
pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin." Şi, ca un fiu,
dintru toată inima şi puterea şi înţelegerea şi bărbăţia să iubească pe
Dumnezeu şi ca un rob să se socotească şi să se teamă şi să-L asculte pe
El, cu frică şi cutremur şi aşa mântuirea lui să-şi lucreze. Cu Duhul
să ardă, îmbrăcat să fie în haina Duhului Sfânt. Să alerge
nelenevindu-se, nu ca unul care bate văzduhul în zadar, ci să lupte cu
vrăjmaşul, întru obosirea trupului şi întru sărăcia sufletului şi toată
porunca să o facă. Netrebnic lui să-şi zică şi să mulţumească Sfântului
şi Slăvitului şi Minunatului Dumnezeu. Nimic cu ceartă şi cu slavă
deşartă să nu facă, ci numai ceea ce este plăcut Lui să facă. Că
Dumnezeu a risipit oasele celor ce-l plac oamenilor. Şi să nu se laude
foarte, nici când îl laudă altul să nu asculte cu dulceaţă. Toate să le
lucreze întru ascuns, iar nu în vederea oamenilor să le facă; şi de la
Dumnezeu să ceară ajutorul. Şi înfricoşătoarea şi slăvita Lui venire şi
bunătăţile cele gătite Sfinţilor şi focul cel gătit diavolului şi
îngerilor lui, acestea să le aştepte şi la ele să cugete. Iar după toate
acestea să-şi aducă aminte de cuvântul Apostolului, care zice: "Nu sunt
vrednice pătimirile vremii de acum, faţă de slava ce va să se arate".
Şi cu David să grăiască aşa: "Celor ce păzesc poruncile Lui, răsplătire
este multă, cununi drepte şi veşnice acoperământuri". "Viaţă fără de
sfârşit, bucurie negrăită, lăcaş nestricat al Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, care este în ceruri, vederea adevăratului Dumnezeu, faţă
către faţă, dănţuirea cea cu Îngerii, cu Părinţii şi cu Patriarhii, cu
Mucenicii şi cu Mărturisitorii şi cu toţi plăcuţii Săi. Cu care
împreună, pe toate acestea a le dobândi să ne sârguim, cu darul şi cu
iubirea Lui de oameni, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii
vecilor! Amin.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu