Luna februarie în 3 zile: pomenirea Sfântului şi dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu şi a Anei Proorociţa. Dreptul Simeon era din Ierusalim, ca si Sfanta Ana Proorocita, si, impreuna cu altii, asteptau venirea lui Mesia, traind in jurul templului si sub indrumarea Duhului Sfant. Ca, fiind drept si credincios, sufletul lui ajunsese salas al Duhului Sfant. Izvor de lumina pentru mintea lui, Duhul Sfant era si un izvor de bune indemnuri pentru faptele lui. Deci, prin Duhul Sfant i se descoperi ca nu va vedea moartea, pana ca nu va vedea, pe Mesia. Tot prin Duhul Sfant a fost indemnat sa iasa in intampinare si sa ia in brate pe Domnul, atunci cand pruncul Iisus a fost adus la templu. Prin Duhul Sfant i s-a descoperit si toata vestea cea buna, pe care a rostit-o in cantarea lui, la templu. Cantarea lui: "Acum slobozeste pe robul Tau Stapane", arata ca marea lui asteptare s-a implinit si ca poate muri in pace. La vederea Pruncului dumnezeiesc, pe Care L-a tinut in bratele sale, el nu s-a mai gandit decat la acest Mantuitor, pe Care il vedea stralucind ca Marea Lumina, care va smulge popoarele lumii din bezna marelui intuneric. In lume, Iisus avea sa nasca impotriviri; pentru unii, pricina de ridicare si, prin El, se vor da pe fata gandurile ascunse ale multor inimi. In viata Lui, va fi insa si o impotrivire, care, pentru Maica Domnului, va fi o durere, ce-i va strapunge sufletul ca o sabie. Asemenea, si Sfanta Ana proorocita, prin postul si rugaciunea ei de zi si de noapte, cu statornicia ei in viata curata, vreme de atatia ani, s-a invrednicit si ea, de la Duhul Sfant, a vedea pe Mesia in pruncul Iisus si a proorocit si ea cu laude si multumiri pentru El, zicand catre cei ce erau atunci in templu: "Acest prunc este Domnul, Cel ce a intarit cerul si pamantul. Acesta este Mesia Hristos, de Care au proorocit toti Proorocii".Si asa, facandu-se astazi pomenirea acestora, care au vorbit prin Duhul Sfant, insemnam si propovaduim infricosatoarea pogorare si iubirea de oameni, pe care a savarsit-o cu noi Dumnezeu.
Întru această zi, cuvânt despre voirea cea bună şi cea rea.
Un frate a intrebat pe un staret, zicand: "Ce este, parinte, lucrul cel bun si ce este voirea cea rea?" Iar parintele acela i-a raspuns lui: "Frate, toata odihna trupeasca, uraciune este lui Dumnezeu. Ca Insusi a zis: Sa avem si sa alegem stramta si anevoioasa cale, care sa ne duca pe noi la viata cea vesnica. Deci, oricine isi alege aceasta cale, acela are voirea cea buna. Si cel ce se infraneaza pe sine, la tot lucrul, dupa puterea sa, stramtorare isi face lui. Ca a zis Apostolul: Imi chinuiesc trupul si-l robesc pe el, fapta cea buna facand-o. Vezi, cum si fara voia trupului sau, acest dumnezeiesc barbat, de buna voia sa, isi robea trupul? Deci, cel ce are aceasta buna voire a mantuirii, acela in tot locul vietii sale amesteca putin necaz. Deci, voind ca sa ma culc pe un asternut moale si facut din fulgi, sa ma intreb: Oare, nu voi face vreun lucru placut trupului? Pentru care se cuvine sa-l necajesc putin, adica sa ma culc pe o patura, pentru neputinta trupeasca, pentru ca cela ce se rusineaza a face asa, nu face bine, ca, iata, unii numai pamantul au spre odihna, iar altii piatra, precum dumnezeiescul Arsenie, si multi altii, Unii, inca si spini isi puneau in loc de capatai, alegandu-si lor necazul acesta. Si iara, de aflu pe aproapele izvor de apa sau bucate, care dau odihna, atunci, ca un iubitor de lucrare, sunt dator sa-mi aleg cele mai departate, ca sa-mi misc trupul meu in putin necaz. Inca se cade mie a avea painea cea mai proasta, ca sa ma stramtorez putin, aducandu-mi aminte de cei ce nicidecum nu mananca bucate, iar, mai ales, de Stapanul nostru Hristos, Care nu a pregetat sa guste fiere si otet pentru mine. Aceasta este voia cea dupa Dumnezeu. Iar voia cea dupa trup cauta, dimpotriva, toata odihna. Ca zic unii: "Inchide degraba usa, ca sa nu ma bata vantul, sau sa nu ma supere praful. Sau, catre ucenic: Vezi frate, ai afumat fiertura si nu pot sa mananc, si altele. Aceasta este voia cea rea, sa o tai pe ea si te vei mantui. Iar de te vezi vinovat la o fapta rea ca aceasta, apoi, singur sa te indreptezi si sa lepezi de la tine niste patimi ca aceasta si vei scapa de muncile cele vesnice si toate bunatatile vei dobandi". Fie, deci, si spre mine, pacatosul, mila Domnului, de vreme ce multe rele si fara numar pacate am facut.
Întru această zi, cuvaânt despre un tâlhar, care a omorât un prunc şi, care, făcându-se călugăr, s-a mântuit.
A fost un talhar si, venind la ava Zosima, il ruga pe batran, zicand: "Pentru Dumnezeu, fa mila cu mine, pacatosul, de vreme ce, multe rele si fara de numar pacate am facut ca doar m-oi curati de rautatile mele". Iar staretul, invatandu-l, indata l-a facut calugar, dandu-i lui si sfantul chip. Dupa aceasta, i-a zis lui staretul: "Sa ma crezi pe mine, fiule, ca aici nu vei putea sa petreci, ca de va auzi dregatorul, indata te va lua pe tine. Ci, asculta-ma pe mine si de voi duce la o manastire mai departe de aici". Deci, l-a dus pe el la manastirea lui Dorotei, la marginea Gazei si, vietuind acolo noua ani, a deprins Psaltirea si toata randuiala calugareasca. Dupa aceasta, iarasi s-a intors la staretul Zosima si i-a zis lui: "Parinte, fa mila cu mine, da-mi mie hainele cele mirenesti, iar acestea calugaresti, ia-le". Si, fiindu-i mila, staretul i-a zis: "Pentru ce, fiule voiesti sa faci asa?" Raspuns-a lui fratele: "Iata ca, dupa ce m-ai imbracat in sfantul acesta chip, parinte, si m-ai trimis la alta manastire, noua ani am petrecut acolo si pe cat am putut am flamanzit si m-am infranat si, cu toata frica lui Dumnezeu, in tacere m-am supus. Si stiu ca bunatatea lui Dumnezeu m-a iertat pe mine de relele mele cele multe. Dar, cand merg in biserica, sa ma impartasesc la altar, indata imi sta un prunc si-mi zice mie: "Pentru ce m-ai omorat pe mine?" Si in nici o zi nu ma slabeste, mustrandu-ma. Deci, pentru aceasta parinte, voiesc sa ma duc, ca sa mor pentru pruncul acela, pe care l-am omorat, fara de minte fiind eu". Dupa aceasta, luandu-si hainele, s-a imbracat intr-insele si a iesit din lavra. Iar dupa ce s-a dus in cetatea Diospolis, indata, a doua zi, l-au prins pe el si l-au omorat. Si asa s-a dus la Domnul, curatindu-se de toate pacatele sale si cu Sfintii numarandu-se.
Întru această zi, cuvânt din Pandoc, că nu se cade a căuta la faţa omului.
Fatarnicia si placerea omeneasca le aflam pe amandoua, prihanite si lepadate de Sfintele Scripturi, de vreme ce cuvintele celor fatarnici sunt viclene si laudele lor mincinoase, aducand materie lesne stricacioasa in firea omului, ca lemnele si finul care atata focul. Despre ei, a zis Proorocul: "Cei ce va fericesc, va inseala pe voi si, in loc de folos, va fac pe voi a pacatui. Ca bogatul aduna prieteni multi, iar saracul, si de cel ce-i este prieten adevarat, se desparte; si moartea saracului nebagata in seama va fi". Iar noua nu se cuvine a face asa, ci datori suntem a ne sfii unul de altul, si nu trupeste sa cautam pe aproapele. Si sa ne ferim ca intre noi sa nu fie nimic din cele ale prietenilor celor fatarnici; ci, adica, in Hristos, sa scoatem pe sarac din mainile pacatosilor si sa-l izbavim pe el. Pentru ca zice Psalmistul: "Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rusinatu-s-au ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Ps.52,7). Ca nu este bine a fi rusinat la judecata. Ca, zice Scriptura: "Sa nu primesti sprijin omenesc pentru sufletul tau, nici sa te invoiesti cu vreun dregator la judecata". Caci a zis dreptul Iov: "Cautand la fata voastra nu voi minti". Iar Iacov zice: "Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara, iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucitoare si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele, n-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?" (Iacob, 2, 1-3). Ca nu stiti ce fel de suflet este in acel sarac, nici in cel cu haina luminoasa si n-ati luat seama ca este si un judecator al gandurilor celor rele. Si iarasi, mai zice: "Daca pliniti Legea lui Hristos, adica sa iubesti pe semenul tau ca pe tine insuti, bine faceti. Iar de va uitati la fata, pacat faceti, si veti fi mustrati, de Lege, ca niste neascultatori". Asemenea si la Pilde, zice: "Nu este bine a se sfii de fata celui necurat si nu se cuvine a se abate de la dreptate, la judecata. Ca cel ce zice celui necurat, ca este drept, blestemat este de noroade si urat intre neamuri. Iar cel ce mustra pe cel necurat, ii face lui bine, ca sa vie catre dansul binecuvantarea". Si Pavel zice: "Nu este fatarnicie la Dumnezeu, cei ce se socotesc, aici, a fi mari, acolo, nimic nu vor fi. Ca Dumnezeu nu se uita la fata. Ca i-a zis Dumnezeu lui Samuil, pentru fiii lui Israel: Sa nu te uiti la fata si la marimea lor, ca omul la fata cauta, iar Dumnezeu la inima priveste". Inca si Domnul, auzind de la unii: "Iata mama Ta si fratii Tai stau afara, vrand sa Te vada, a raspuns si a zis, intinzandu-Si mana Sa spre ucenicii Sai: Iata mama Mea si fratii Mei. Ca, oricine va face voia Tatalui Mei, acela Imi este Mie frate, sora si mama". A Caruia este slava in veci. Amin.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu